Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 10009/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publica din data de 17.07.2015
Instanța constituita din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executaresi suspendare executare privind pe contestatorul A. V. D. și pe intimata S. S. PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 17.07.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ , contestatorul A. V.-D. în contradictoriu cu intimata S. Sa.R.L, a formulat contestație la executare împotriva executării silite prin poprire, solicitand instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispuna suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației, anularea actelor si formelor de executare privind înființarea popririi din dosarul executional nr/1363/2014 instrumentat de Biroul Executorului Judecătoresc M. C., constatarea ca abuziva a clauzei din contractul de credit nr. RF_/20.00,2008 stipulata de dispozițiile art. 3 pct. 3.4, constatarea ca abuziva a clauzei din contractul de credit nr. RF_/20.06.2008 stipulata de dispozițiile art. 3 pct. 3.5, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, contestatorul a aratat că la data de 20.06.2008 a incheiat cu Raiffeisen Bank S.A., Contractul de credit nr. RF_, având ca obiect un credit de nevoi personale in valoare de 3.600 euro, pentru o perioada de 120 luni, având scadenta finala la data de 23.06.2018.
Contestatorul a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silita susținand că avizul de cesiune a creanței rezultând din contract a fost înregistrat in AEGRM la data de 12.07.2010, ceea ce înseamnă ca la înainte de aceasta data soldul creditului a fost declarat scadent anticipat pentru ca acest credit sa poată fi transferat către o entitate nereglementata, între aceasta data si data începerii executării silite in luna noiembrie 2014 trecand mai mult de 3 ani.
De asemenea, contestatorul a invocat nemodificarea contractului de credit, desi a intrat in vigoare OUG 50/2010 - normă generala obligatorie, de imediata aplicabilitate, in conformitate cu care banca creditoarea avea obligația de a alinia contractul de credit la prevederile acestui act normativ, acest lucru nu s-a întamplat, iar contestatorul nu a fost notificat in niciun fel cu privire la aceste adaptare. Mai mult, clauzele nu au fost negociate direct, fiind de notorietate ca aceste contracte de credit nu sunt negociate direct si nici negociabile, forma de prezentare si semnare a acestora fiind impusa de catre banca, orice negociere nefiind posibilă.
A mai susținut contestatorul ca în fapt, dezechilibrul semnificativ este contrar exigentelor bunei credințe, intrucat in contract nu se prevede nicio suma sau termen la care s-ar putea raporta in siguranța circuitului contractual ce ar trebui sa existe. Totodata, a apreciat ca si comisionul de administrare credit care este de fapt tot comisionul de risc redenumit, un comision de administrare perceput de catre banca fara acordul celeilalte parti si este ilegal.
Cu privire la anularea tuturor formelor si actelor de executare dispuse in dosarul cxecutional nr. 1363/2014 instrumentat de BE.J M. C., a susținut ca pretinsa creanța a creditoarei nu intruneste condițiile cumulative prevăzute de art. 662 din Codul de procedura civila, in sensul ca nu este o creanța certa, lichida si exigibila. De asemenea, a solicitat anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare intrucat suma cheltuielilor de executare este exagerat de mare prin raportare la valoarea debitului executat.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
In drept, a invocat prevederile art. 711, ari. 718, art. 662 din Codul de procedura civila, art. 1522, art. 1578 din Codul civil, OUO 50/2010, Legea nr. 193/2000.
La data de 27.04.2015 intimata a formulat Întâmpinare solicitand anularea cererii de chemare în judecata in principal ca netimbrata, iar in subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiata. Intimata a invocat excepția netimbrarii contestației la executare si a nedepunerii cauțiunii, excepția tardivității introducerii contestației la executare.
In fapt, intimata a susținut ca Raiffeisen Bank S.A. in calitate de cedent si S. S.a.R.L. in calitate de cesionar au incheiat in data de 04.10.2012 un contract de cesiune de creanțe, prin care s-a transmis si creanta rezultata din Contractul de credit nr. RF_ din data de 20.06.2008, incheiat intre Raiffeisen Bank SA si contestator. Debitorului i s-a comunicat prin scrisoare cesiunea de creanța si s-a dovedit opozabilitatea si in momentul inregistrarii in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare sub nr. 2012-_-IGD, nemaifiind necesara recunoașterea de către debitor a calității de creditor a S. S.a.R.L. sau incheierea vreunui raport contractual nou intre debitorul cedat si noul creditor.
De asemenea, intimata a menționat ca toate clauzele contractuale au fost negociate sau ar fi putut fi negociate de către un consumator diligent, împrumutații avand întotdeauna posibilitatea de a negocia prețul contractului, iar contestarea valabilității contractelor la aproape 7 ani de la semnarea lor reprezintă dovada clară a faptului că persoana împrumutată a înțeles clauzele contractuale, a fost de acord cu nivelul inițial al dobânzii și comisioanelor.
În același sens, a apreciat ca în fapt, clauzele contractuale nu sunt contrare bunei-credințe intrucat prin punerea la dispoziția împrumutatului a unor sume de bani, banca nu urmărește și nici nu ar putea urmări o cauză ilicită, fiind ținută atât de specificul contractului de credit, cât și de specialitatea de folosință a persoanelor juridice, care nu pot încheia acte cu titlu gratuit.
Mai mult, intimata a susținut ca în fapt, clauzele contestate nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților, în detrimentul consumatorului si o decizie de eliminare a acestor clauze ar determina un dezechilibru în defavoarea băncii, din moment ce duce Ia acordarea unui credit cu un alt preț, în defavoarea persoanei care împrumută.
Cu privire la comisioanele din contract a menționat ca acestea sunt percepute în mod legal și corect, instituțiile de credit instituind o . comisioane menite a compensa o parte din costurile activității de creditare, precum costurile de administrare a creditelor acordate și cele de punere la adăpost în privința riscului de neplată a creditului. Comisioanele sunt recunoscute a face parte din costul total al creditului, reprezentând un element al prețului contractului, prevăzut atât de legislația internă cât și de cea europeană și care cad în mod uzual în sarcina împrumutatului.
In ceea ce privește cuantumul comisioanelor, și acesta se stabilește pe baza convenției părților, în funcție de aprecierea acestora. Prin semnarea contractului de credit, contestatorul și-a asumat obligația de a suporta și comisioanele contractuale, în cuantumul prevăzut în contract, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică perceperea acestor comisioane sau care să permită instanței să modifice cuantumul lor.
De asemenea, a menționat ca contestatorul a achitat, in cadrul procedurii amiabile desfășurata in cadrul companiei, pe data de 25.06.2013 suma de 300 de lei iar in cazul in care recunoașterea datoriei este voluntara, neîndoielnică, pură si simplă, nefiind afectata de nicio condiție sau rezerva din partea autorului ei, ea este de natura sa producă efectul întreruptiv al cursului prescripției dreptului material la acțiune.
Mai mult, a apreciat ca în fapt, creanța este certa întrucât rezulta cu claritate din Contractul de credit nr. RF_ din data de 20.06.2008, este lichida, exprimata in bani, cuantumul creanței fiind clar determinat in contractul de credit si este exigibila întrucât aceasta a ajuns la scadenta in conformitate cu prevederile contractului de credit, debitorul fiind instiintat despre declararea scadentei anticipate ca urmare a neachitării la timp a ratelor.
Referitor la solicitarea contestatorului de anulare a actelor de executare întocmite de executorul Judecătoresc M. C., in dosarul executional nr. 1363/2014 a aratat ca executarea silita insasi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma legale.
Referitor la suspendarea executării silite a menționat ca in cauza nu sunt motive care sa justifice suspendarea executării silite, contestatorul nu susține in niciun fel aceasta solicitare, nu justifica si nu probează in niciun fel necesitatea sau urgenta aplicării unei astfel de masuri, nu arata niciun motiv de nelegalitate al actelor de executare care sa dovedească încălcarea prevederilor legale.
În susținere a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța constată că s-a făcut dovada achitării sumei de 1050 lei, conform ordinului de plată din 26.06.2015.
Asupra excepției tardivității formulării contestației la executare instanțe reține că prin prezenta acțiune contestatoarea a solicitat anularea actelor și formelor de executare privind înființarea popririi, constatarea ca abuzivă a clauzei din contractul de credit stipulată de dispozițiile art.3 pct.3.4, constatarea ca abuzivă a clauzei din contractul de credit stipulată de dispozițiile art.3 pct.3.5.
Referitor la cele două capete de cerere având ca obiect constatarea ca abuziva a anumitor clauze din contract, instanța reține în prealabil că acestea privesc executarea silită însăși.
Conform art. 714 alin.(1) C.proc.civ., dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1-contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă; 2. Cel interesat a primit comunicarea, ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi (…); 3. Debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 44 din dosar, executorul judecătoresc a comunicat debitorului, în mod legal, la domiciliul său, somația, adresa de înființare a popririi, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea de încuviințare a executării silite și copia titlului executoriu, la data de 02.12.2014.
Prin urmare, solicitarea de a fi anulate actele de executare privind înființarea popririi și constatarea ca abuzive a celor două clauze din titlul executoriu nu putea fi formulată decât cu respectarea termenului de 15 zile calculat de la 02.12.2014.
Calculând termenul procedural (pe zile libere) de 15 zile, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată contestație la executare este 18.12.2014.
Or, prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 24.12.2014, fiind expediată prin fax.
Cum la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, termenul imperativ de 15 zile era împlinit, instanța va admite excepția tardivității formulării contestației la executarea și va respinge contestația la executare, ca tardiv formulată.
Având în vedere soluția pronunțată asupra contestației la executare, cererea de suspendare a executării silite va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare.
Respinge contestația la executare privind pe contestatorul A. V. D., cu domiciliul în, București ., nr. 3, .>Sector 3 și pe intimata S. S. PRIN MANDATAR KRUK ROMANIA SRL, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, INT NESTOREL, nr. 1, .,10,1 Sector 4 ca tardiv formulată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
În temeiul art.716 alin.(2) C.proc.civ., obligă contestatorul la plata către B. M. C. a sumei de 19 lei, reprezentând contravaloarea fotocopierii dosarului de executare nr.1363/2014.
Cu drept de apel in 10 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 17.07.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
LC/LP 4 ex.27.10.2015
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 9972/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9958/2015. Judecătoria... → |
|---|
