Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9958/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9958/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-07-2015 în dosarul nr. 9958/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 9958
Ședința din camera de consiliu din data de 16.07.2015
Instanța constituita din:
P. - C. D. Z.
Grefier - L. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta R. & R. SA în contradictoriu cu pârâtul I. G., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța în temeiul art. 131 C.proc.civ., având în vedere obiectul cauzei, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. proc. Civ. apreciind admisibilă, și concludentă instanta încuviințează pentru reclamanta proba cu înscrisuri.
Instanta constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015, sub numărul_ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I. G. obligarea acestuia la plata sumei de 159,6 lei reprezentând facturi fiscale restante, a penalităților de întârziere de 0,2 % calculate de la data scadentei fiecărei facturi și până la plata și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei .
În motivare, reclamanta a arătat că între părți a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr._/06.10.2010. Deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale prestând serviciile solicitate, pârâtul a refuzat să achite contravaloarea facturilor emise.
Pentru neplata la termen pârâtul datorează penalități de întârziere în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate în baza art. 3.6 din contract.
În drept, cererea a fost întemeiată în baza dispozițiilor art. 1270, art. 1516 și art. 1530 Cod civil.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar înscrisurile aflate la filele 8-41.
Pârâta nu a depus la dosar formular de întâmpinare.
La data de 16.07.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind admisibile, pertinente, concludente și utile pentru soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul juridic este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului de prestări servicii respectiv 16.12.2011, instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 2009.
În conformitate cu prevederile art. 1025 NCPC titlul privind procedura cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de_ lei la data sesizării instanței.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru judecarea cererii potrivit acestei proceduri speciale având în vedere că valoarea creanței (159,6 lei ) nu depășește pragul maxim de_ lei iar prezentul litigiu nu se încadrează printre cele prevăzute la art.1025 alin. 2 și 3 NCPC ca fiind exceptate de la aplicarea procedurii cererilor cu valoare redusă.
Între reclamanta . și pârâtul I. G. s-au derulat raporturi juridice constând în furnizarea de către reclamantă în favoarea pârâtei a serviciilor de comunicații electronice în baza contractului nr._/06.10.2010 (f. 35-41), contract care a fost însușite de către beneficiar prin semnătură și ștampilă. Pentru serviciile prestate, reclamanta a emis facturile fiscale aflate la filele 22-24, facturi care nu au fost contestate în nici un mod de către pârât.
În continuare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 1270 Codul civil din 2009 contractul valabil încheiat ar putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1350 alin. 1 și 2 Codul civil din 2009, orice persoană trebuie să își îndeplinească obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.
De asemenea, potrivit art. 1516 Codul civil din 2009 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației iar atunci când fără justificare debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese să ceară sau să treacă la executarea silită a obligației, să obțină dacă obligația este contractuală rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori reducerea propriei obligații corelative sau să folosească orice mijloc pentru realizarea dreptului său.
Așadar, pentru a se angaja răspunderea contractuală a pârâtului este necesar a se stabili dacă în prezenta cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, dacă există un prejudiciu, dacă există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și dacă neexecutarea obligației se datorează culpei debitorului.
Referitor la prima condiție aceea a existenței unei neexecutări a obligației contractuale, instanța reține că astfel cum rezultă din facturile fiscale aflate la dosar (f. 22-24), acesta din urmă avea obligația de a achita suma de 159,6 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Atât timp cât reclamanta a făcut dovada creanței pe care o deține împotriva pârâtului, acesta din urmă avea obligația de a proba faptul că și-a îndeplinit obligația asumată și a achitat suma de bani solicitată prin prezenta acțiune. Ori, pârâtul nu a făcut o astfel de dovadă și nici nu a contestat în vreun fel raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la existența unui prejudiciu, instanța reține că acesta constă în suma de 159,6 lei pe care pârâtul avea obligația de a o achita până la data stabilită prin facturile fiscale. Această creanță este una certă, potrivit art. 662 NCPC, întrucât existența acesteia rezultă din contractul încheiat, însușit de pârâtă prin semnătură și ștampilă și facturile fiscale emise în baza contractului; îndeplinește și condiția specială de lichiditate, întrucât suma de bani a fost stabilită în mod expres în cuprinsul facturilor fiscale și este și exigibilă, scadența fiind stabilită în mod expres pe fiecare factură în parte, termen care în mod evident a fost depășit.
În continuare, instanța reține că este îndeplinită în speță și condiția existenței unui raport de cauzalitate între neexecutarea obligației asumate prin contract și prejudiciu întrucât acesta din urmă este consecința logică și directă a nerespectării de către pârât a obligației de plată a contravalorii serviciilor de telefonie, televiziune și internet prestate.
În ceea ce privește cerința culpei pârâtei, instanța reține că din dispozițiile art. 1547 Codul civil din 2009, rezultă că debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. În același timp, art. 1548 Codul civil din 2009 instituie și o prezumție de vinovăție în sarcina debitorului prin simplul fapt al neexecutării, prezumție care nu a fost răsturnată în cauză prin dovedirea vreunei cauze străine, exoneratoare de răspundere.
Pe cale de consecință, instanța reține că reclamanta a reușit sa facă dovada pozitivă a existentei unei obligații de plata a pârâtului în sumă de 159,6 lei motiv pentru care va dispune obligarea paratului la plata acestei sume.
Cu privire la penalitățile de întârziere de 0,2%, instanța reține că potrivit art. 3.6 din contract, în caz de neplată a facturilor până la expirarea termenului de plată, R. & R. poate percepe penalități de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate asupra cuantumului facturilor neachitate. Conform modului de calcul aflat la fila 8 din dosar, cuantumul acestora până la data de 21.01.2015 se ridică la suma de 222,51 lei.
Astfel pârâtul datorează reclamantei penalități de întârziere de 0,2 % pe zi calculate din data scadentei fiecarei facturi și până la plata debitului.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța va obliga pe pârât la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru aceste motive
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulata de reclamanta R. & R. SA J40/_/1994 CUI_ cu sediul în sector 5, București, DR. STAICOVICI, FORUM 2000 BUILDING, FAZA 1, nr. 75, . cu pârâtul I. G. CNP_ cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ..
Obliga pârâta să plătească reclamantei 159,6 lei contravaloare facturi fiscale, penalități de întârziere de 0,2 % pe zi, calculate de la data scadentei fiecărei facturi și până la plata, plus 50 lei, cheltuieli de judecata.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.07.2015.
P., Grefier,
C. D. Z. L. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8220/2015. Judecătoria... → |
|---|
