Contestaţie la executare. Sentința nr. 352/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 352/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 352/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 352
Ședinta publică din data de 19.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimatul S. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar note scrise formulate de intimat și copii certificate ale actelor din dosarul de executare.
În conformitate cu disp. art. 131 Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și, prin raportare la art. 650 Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial
În baza art. 255, 258 coroborat cu art. 237 pct. 7 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru contestatoare și intimat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind-o admisibilă și concludentă, putând duce la soluționarea procesului după care, constată pricina în stare de judecată și, socotindu-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept ale cauzei, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.12.2013 sub numărul_, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Șevcenco I., suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 1132/2013 al B. D., C.&Asociații, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse sau care ar putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data de 18.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, anularea încheierii din data de 25.11.2013 emisă de B. D., C.&Asociații, anularea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că, la data de 20.06.2013 Instituția Prefectului-Comisia Județeană Ialomița pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a emis pe numele petentului Șevcenco I., Hotărârea nr.360/2013 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 681.670 lei, pentru bunurile abandonate în localitatea Faraoni, Raion Cetatea Albă, Basarabia.
Având în vedere prevederile OUG nr.10/2013, cu modificări și completări, creanța invocată nu este exigibilă, astfel că procedura de executare silită a fost pornită în mod nelegal.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OUG nr.10/2013, începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, plata despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.9/1998 și Legii nr.290/2003 se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic decât 20.000 lei. Totodată, prevederile alin.1 se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.
De asemenea, contestatoarea a mai învederat că, așa cum rezultă și din nota de fundamentare a OUG nr.10/2013, reglementarea modalității de plată eșalonată a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite este rezultatul efectului sistemic, structural pe care acestea îl au asupra bugetului de stat, având în vedere pe de o parte necesitatea respectării drepturilor persoanelor îndreptățite la despăgubiri potrivit Legii nr.9/1998, Legii nr.290/2003 și Legii nr.393/2006, prin aplicarea unor modalități de plată care să permită despăgubirea tuturor persoanelor îndreptățite.
Continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr.1132/2013 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al contestatoarei, bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte și populație, pe de altă parte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C.proc.civ., Legea nr. 290/2003, HG nr. 1120/2006, OUG nr. 10/2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost atașat dosarul de executare nr. 1132/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr.360/20.06.2013 emisă de Instituția Prefectului-Jud.Ialomița s-a acordat intimatului compensații bănești în cuantum de 681.670 lei.
Prin cererea formulată de intimat și înregistrată la SCPEJ D., C. și Asociații la data de 14.11.2013, s-a solicitat executarea silită pentru suma totală de 681.670 lei, reprezentând despăgubiri, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației (indicele de creștere a prețurilor de consum) începând cu data emiterii hotărârii. Prin încheierea din 25.11.2013, executorul a dispus înregistrarea cererii, fiind format dosarul nr. 1132/2013 (fila 64), a fost încuviințată executarea silită (fila 68), iar la data de 25.11.2013 executorul a stabilit și cuantumul cheltuielilor de executare (fila 64).
Pentru debitul principal și cheltuielile de executare a fost emisă contestatoarei somația din 25.11.2013 (fila 8), s-a dispus înființarea popririi, măsură despre care a fost înștiințată și contestatoarea (fila 60).
Conform art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 10/2013 invocată de contestatoare, instanța reține că, prin Decizia 528/2014 a Curții Constituționale publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 63, din 24 ianuarie 2014, acest act normativ a fost declarat neconstituțional. Prin urmare, critica petentei întemeiată pe dispozițiile acestei ordonanțe este neîntemeiată.
Referitor la insuficiența resurselor financiare ale contestatoarei și la faptul că aceste cheltuieli ale statului pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat pe de o parte și populație, pe de altă parte, instanța apreciază că dificultățile economice ale autorităților publice pot justifica amânarea sau eșalonarea plății creanțelor asupra statului, însă insuficiența resurselor financiare ale autorităților publice nu poate justifica refuzul sine die de a-și îndeplini obligațiile. Tocmai acest refuz de executare a obligațiilor, pentru o perioadă lungă de timp, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, și interesele particularilor. De altfel, instituția contestatoare nici nu a prezentat vreo probă în sensul insuficienței resurselor bănești pretinse.
Totodată, instanța reține că intimatul este titularul unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene. Intimații au o creanță bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al intimatului, astfel cum este garantat și protejat de Convenție.
Textul Convenției și implicit jurisprudența C.E.D.O. fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Or, din momentul în care autoritatea statală a recunoscut în patrimoniul intimatului un drept de creanță (necontestat nici în prezent), ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție (citat în continuare Protocolul 1), respectiv jurisprudența C.E.D.O. în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că executarea silită s-a desfășurat conform dispozițiilor legale în vigoare și în limita titlului executoriu, astfel că va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR.
Având în vedere soluția pronunțată asupra contestației la executare în sensul respingerii ca neîntemeiată, instanța urmează să respingă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, CUI_, în contradictoriu cu intimatul ȘEVCENCO I., cu domiciliul ales în București, Calea Moșilor, nr. 110, sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 205/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 283/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
