Contestaţie la executare. Sentința nr. 2150/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2150/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 2150
Ședința publică din 19.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.
GREFIER: C. N.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, în contradictoriu cu intimata G. M. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, prin avocat R. L., care depune delegație de substituire, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 11.02.2015 B. a depus răspuns la adresa instanței, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul în vederea formulării de probatorii.
Intimata, prin apărător, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În condițiile art. 255 coroborat cu art. 258 Noul C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Întrucât nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza art. 392 din Noul C.pr.civ. instanța declară cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata, prin apărător precizează că, la momentul când au început executarea silită a hotărârii, conținutul textului legal, respectiv disp. art. 24 din legea Contenciosului Administrativ prevedea la alin. 21 ca dispozițiile codului de procedură sunt aplicabile privind executarea silită. Modificarea legii Contenciosului Administrativ a survenit ulterior momentului începerii executării silite, în consecință, în momentul în care a pornit executarea silită ea s-a făcut potrivit disp. legii în vigoare la momentul respectiv. Ei nu pun în executare o sumă de bani ca să se verifice dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, ci dispozitivul hotărârii Curții de Apel care prevede obligarea contestatoarei să emită titlul de despăgubire Nu există posibilitatea unei duble despăgubiri și oricum anularea executării silite din dosarul 49/2013 nu poate împiedica executarea silită a obligației de emitere a titlului de despăgubire, ci dimpotrivă, o impune. În consecință, solicită respingerea contestației la executare cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 din N.C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, contestatoarea C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a formulat, în contradictoriu cu intimata G. M. C., contestație la executarea demarată în dosarul de executare nr. 1765/2013 aflat pe rolul B. D. și D. și a solicitat instanței să dispună: anularea executării silite în dosarul de executare nr. 1765/2013; anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiate în data de 18.03.2014 de către B. D. și D.; anularea încheierii pronunțate în data de 18.12.2013, de către Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2013, de încuviințare a executării silite; suspendarea executării silite dispuse prin dosarul nr. 1765/2013 întocmit de către B. D. și D., în temeiul art. 700 alin. 1 și 3 Cod proc. Civ., până la soluționarea prezentei cauze.
În motivare, a arătat că, în baza titlului executoriu reprezentat de Dispoziția nr. 3233/2010, modificată prin Dispoziția nr. 3888/2011, ambele emise de Primarul Mun. Râmnicu V., la solicitarea creditoarei G. M. C. a fost înființat dosarul de executare silită nr. 49/2013 de către B.E.J.A D. și D., dosar în care a fost înființată poprirea conturilor ANRP pentru suma de 723.382,50 lei (echivalentul sumei de 162.300 euro), reprezentând despăgubiri pentru imobilul (teren și construcții) situat în intravilanul mun. Râmnicu V., zona centrală, fostă . Gib M.) nr. 27, jud V..
ANRP a formulat contestație la poprire, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, în dosarul_, prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate de către B.E.J.A D. și D. în dosarul execuțional nr. 49/2013.
În baza popririi înființate în dosarul execuțional sus-menționat, la data de 05.09.2013 a fost retrasă din conturile ANRP suma de 723.382,50 lei.
Față de această situație, prin Sentința Civilă nr._/2013 pronunțată în ședință publică în data de 08.10.2013, instanța de judecată a admis contestația la executare și a dispus anularea executării silite în dosarul de executare silită nr.49/2013 aflat pe rolul B.E.J.A D. și D. și totodată a dispus restabilirea situației anterioare executării prin restituirea de către intimată a sumei de 723.382,50 lei.
Prin urmare, în acest moment creditoarea G. M. C. are obligația de a restitui ANRP suma de 723.382,50 lei.
La cererea creditoarei G. M. C. a fost înființat un nou dosar de executare silită aflat pe rolul B.E.J.A D. și D., respectiv dosarul nr. 1765/2013, de această dată în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2029/21.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, prin care a solicitat punerea în executare a obligației prevăzute prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr.2029/21.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, respectiv obligația de a emite titlul de despăgubire pentru suma de 162.300 euro, echivalentul în lei.
Având în vedere cele mai sus-menționate, consideră că prin înființarea celui de-al doilea dosar de executare se urmărește realizarea unei duble despăgubiri de către creditoare, ținând cont de faptul că în prezenta cauză este vorba despre aceeași sumă (reprezentând despăgubiri pentru același imobil (teren și construcții) situat în intravilanul mun. Râmnicu V., zona centrală, fostă . Gib M.) nr. 27, jud V.), care anterior a fost retrasă din conturile ANRP tot pe calea executării silite și, deși a adus la cunoștința creditoarei soluția instanței privind obligarea la restituirea sumei consemnate, aceasta nu a procedat în consecință.
Contestatoarea a susținut că în ședința din data de 27.02.2014 s-a pus în discuție emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, conform dispozițiilor instanței de judecată, însă având în vedere faptul că petenta G. M. C. încasase deja prin executare silită suma de 723.382,50 lei, s-a dispus amânarea emiterii deciziei până la restituirea sumei de bani încasată nelegal.
În condițiile în care instituția nu a refuzat, nu a omis și nici nu a întârziat punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, având în vedere faptul că în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013, obligația CCSD privind emiterea titlurilor de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, consideră că prin continuarea executării silite s-ar putea ajunge în situația în care s-ar acorda o dublă despăgubire, pentru același bun, fără niciun temei legal.
În ceea ce privește modalitatea de punere în executare a Sentinței civile nr.2029/21.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ solicită admiterea prezentei contestații în condițiile în care titlul executoriu invocat de către creditoarea G. M. C., respectiv Sentința civilă nr. 2029/21.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._ nu poate fi pus în executare prin procedura executării silite de drept comun antamată în Codul de procedură civilă, în prezenta cauză obligația stabilită prin titlul invocat nefiind nicidecum o obligație de a da, de a plăti, ea reprezentând în mod concret o obligație de a face stabilită intuitu personae, ce trebuie pusă în executare numai potrivit dispozițiilor art. 24-25 din Legea nr.554/2004.
Trebuie făcută o distincție clară între „obligația de a face” (autoritatea publică trebuie să încheie, să înlocuiască, să modifice, să elibereze un act) stabilită printr-o hotărâre judecătorească și „obligația de a da” (de a plăti o sumă de bani). Dacă prima se poate aduce la îndeplinire pe calea contenciosului administrativ prevăzută în dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, nefiind posibilă executarea silită a debitorului, cea de a doua se poate realiza, în schimb, pe calea dreptului comun în materia executării silite, prevăzut de dispozițiile Codului de procedură civilă.
Contestatoarea a învederat instanței faptul că, în perioada 15.03._13, obligația CCSD privind emiterea titlurilor de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.
Prin Legea nr. 165/2013 s-a reglementat modalitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțe în domeniul restituirii proprietăților, precum și modalitatea ducerii la îndeplinire a obligațiilor CCSD stabilite ca urmare a aprobării de către aceasta a anumitor dosare de despăgubire până la . noii legi. Astfel, conform art. 41 alin. (5) din lege, „obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".În speța de față, dosarul de despăgubire nr._/CC aferent Dispoziției nr.3233/2010, modificată prin Dispoziția nr. 3888/2011, ambele emise de Primarul Mun. Râmnicu V., a fost introdus pe ordinea de zi a ședinței Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor din data de 27.02.2014, comisia amintită luând hotărârea de a amâna soluționarea acestuia până la finalizarea litigiilor având ca obiect contestație la executare, precum și până la restituirea de către creditoare a sumei de 723.382,50 lei.
Totodată, executarea a fost începută în baza drepturilor de despăgubire recunoscute prin Dispoziția nr.3233/2010, modificată prin Dispoziția nr. 3888/2011, ambele emise de Primarul Mun. Râmnicu V., drepturi care nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult nu pot constitui titluri executorii. În speță, nu există niciun titlu de despăgubire emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nicio decizie de compensare emisă de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar mai mult decât atât nu există niciun titlu de plată emis de către A.N.R.P. Această creanță va deveni certă, lichidă și exigibilă după momentul emiterii titlului de plată de către A.N.R.P. și cu respectarea termenelor de plată stabilite potrivit Legii nr. 165/2013.
Contestatoarea a solicitat instanței să se pronunțe și asupra încheierii de încuviințare silită dispusă de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013, în sensul anulării acesteia (art. 711 alin. 1 C.proc.civ.) precum și asupra încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 18.03.2014, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, precum și cele mai sus menționate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, Titlul VII din legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, Legea 165/2013.
La data de 22.05.2014 pârâta a depus întâmpinare (f. 19) prin care a arătat că consideră că întreaga contestație la executare silită este neîntemeiată.
Executarea contestată a început după 15.02.2013 și are în vedere textul art.24 din Legea 554/2004 în forma în vigoare la data începerii executării silite. Prin urmare, dispozițiile Codului de procedură civilă sunt aplicabile, iar executarea silită începută și contestată este, din acest punct de vedere, perfect legală.
În ce privește faptul că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și că nu ar exista o obligație de plată în sarcina contestatarei, acest motiv este străin de cauză, deoarece executarea silită nu are ca obiect plata unei sume de bani de către contestatoare, ci executarea silită a obligației de a emite un titlu de despăgubire. Nu s-au pus în executare silită dispozițiile emise de Primarul Municipiului Rm. V., ci o sentință irevocabilă pronunțată de Curtea de Apel București. Titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, al cărui caracter executoriu nu poate fi contestat.
Nu există posibilitatea unei duble despăgubiri și oricum anularea executării silite din dosarul 49/2013 nu poate împiedica executarea silită a obligației de emitere a titlului de despăgubire, ci dimpotrivă, o impune. Cele două obligații sunt distincte ca obiect și ca subiect și nu pot fi condiționate una de cealaltă.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile legii vechi privind procedura de emitere a titlurilor de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, procedură care stabilea, în art. 22, că în cazul existenței unor creanțe reciproce între stat și persoana îndreptățită rezultate din aplicarea Legii 10/2001, C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor trebuie să procedeze la compensarea acestor creanțe prin chiar titlul de despăgubire. Prin urmare, contestatoarea trebuia să emită titlul de despăgubire pentru suma rezultată din compensarea cuantumului despăgubirilor stabilit prin sentința C. și suma pe care are obligația ea să o restituie în temeiul sentinței JS2.
Intimata a precizat că este adevărat că anterior punerii în executare silită a sentinței nr. 2029/2012 a Curții de Apel București pârâta a încercat să obțină realizarea dreptului său la despăgubire prin executarea silită a ANRP, în temeiul dispozițiilor de despăgubire emise de către Primarul Municipiului Rm. V.. Această executare silită a format obiectul dosarului 49/2013 al B. D. și D.. Executarea silită a fost anulată și s-a dispus întoarcerea executării silite avându-se în vedere argumentul invocat de ANRP privind prioritatea aplicării legii speciale în materia plății despăgubirilor.
Ca urmare a acelei hotărâri judecătorești, tocmai în scopul de a respecta legea specială în materia despăgubirilor, a solicitat punerea în executare silită a sentinței 2029/2012 a Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile exprese ale art. 41 din Legea 165/2013.
Dubla despăgubire invocată de către contestatoare ar fi posibilă doar în situația în care nu ar fi contestat prima executare silită, iar Judecătoria Sectorului 2 nu ar fi dispus întoarcerea executării silite. Dar atunci problema s-ar pune în termenii stingerii obligației contestatoarei pe motiv că dreptul a fost realizat. Executarea silită nu ar putea fi pornită într-o astfel de situație.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței, a fost comunicat dosarul de executare.
Analizând cererea prin prisma probelor administrate, instanța constată că, contrar susținerilor contestatoarei, prin executarea care face obiectul dosarului 1765/2013, intimata nu urmărește realizarea unei duble despăgubiri, respectiv aceeași sumă de bani, pentru același teren care a fost deja executată în dosarul de executare 49/2013 anulat prin hotărâre irevocabilă.
Dosarul de executare 49/2013 a avut ca obiect (cum a recunoscut contestatoarea prin cererea formulată – f. 2-3) obligarea sa la plata despăgubirilor. Dar, chiar din actele comunicate contestatoarei și depuse de aceasta la prezentul dosar, rezultă că dosarul de executare 1765/2013 are ca obiect obligația contestatoarei doar de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dispoziției 3888/2011 pentru echivalentul în lei al sumei de 162.300 euro, nu obligația contestatoarei de a plăti echivalentul în lei al sumei de 162.300 euro (f. 8-10), astfel că evident că intimata creditoare nu a demarat executarea pentru un alt drept decât cel rezultat prin titlu și nici nu a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței_/2013 prin care executarea anterioară directă a sumei de bani i-a fost anulată.
Contrar susținerilor contestatoarei în cauză nu se poate vorbi despre o compensare. Compensarea presupune obligații reciproce de a da având ca obiect bunuri fungibile, fiind inadmisibilă o compensare între o obligație de a da (precum este cea a intimatei de a restitui suma pe care a executat-o în dosarul 49/2013 anulat) și o obligație de a face (precum cea a contestatoarei stabilită clar prin titlul executoriu).
În aceste condiții și „amânarea” de către contestatoare a emiterii deciziei până la restituirea sumei încasate de către intimată în cadrul dosarului anterior de executare este ilegală și de natură să încalce dreptul la un proces echitabil care presupune, conform jurisprudenței CEDO, că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție și, în plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă.
De asemenea, contrar susținerilor contestatoarei, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 forma în vigoare la data introducerii prezentei contestații, respectiv „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege”
Față de prevederile art. 24, 25 NCPC conform cărora executările rămân supuse dispozițiilor legale sub care au început și față de data începerii executării în dosarul 1765/2013 prin depunerea cererii de către intimat, respectiv 11.11.2013 (f., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. 2/1 în vigoare la data de 11.11.2013 conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile.
În ceea ce privește anularea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 18.03.2014, instanța constată că reclamanta-contestatoare nu a motivat acest capăt de cerere, ci s-a limitat să solicite instanței „să se pronunțe și asupra încheierii de încuviințare silită dispusă de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2013, în sensul anulării acesteia (art. 711 alin. 1 C.proc.civ.) precum și asupra încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 18.03.2014, având în vedere dispozițiile legale în vigoare, precum și cele mai sus menționate” (f. 7), fără a invoca și dovedi vreo cauză de nulitate particulară a acestui act de executare.
Pentru aceste motive, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile art. 718 alin.1 NCPC. conform cărora instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, față de faptul că prin prezenta a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (CUI_) cu sediul în București, .. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimata G. M. C. (CNP_) cu domiciliul în Râmnicu V., .. 11, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria sector 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/CN/4ex/07.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2149/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3278/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
