Contestaţie la executare. Sentința nr. 8947/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8947/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 8947/2015
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8947
Ședința publică din data de 19.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea . SRL în contradictoriu cu intimata ANAF având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 05.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrală din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin contestația la executare, înregistrată la data de 31.10.2014, la Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul cu nr. de mai sus, reclamanta . SRL a solicitat in contradictoriu cu intimata ANAF, ca instanța să dispună anularea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii nr._/13.10.2014 și a procesului verbal nr. 1524/6/14.10.2014.
In motivare s-a arătat că prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii s-a dispus sechestru asigurator asupra mijloacelor fixe și poprire asiguratorie asupra sumelor datorate contestatoarei de către principalii săi clienți. In mod neîntemeiat organele de control au reține că operațiunile efectuate de debitoare cu alte societăți au fost operațiuni fictive fără a se lua in calul că au intervenit modificări ale unor acorduri inițiale, ca anumite date nici nu se trec in devizele de lucrări, ca intimata nici nu are atribuții in verificarea disciplinei contractuale,. Decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 142 alin.1 alin. 1 ind. 1 și alin.1 ind. 2 și art. 129 din OG 92/2003, nefiind dovedit că există pericolul sustragerii de la executare de catre reclamantă, fiind aplicabile și prev. art. 5.1.1 din ordinul 2605/2010 cu privire la procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii. Aprecierea acestui pericol trebuie justificată in concret și nu in mod general, iar sumele înscrise in decizie sunt numai o estimare pt. impozitul de profit suplimentar de plata si TVA iar decizia de stabilire a acestor sume nu a fost comunicată. In plus, prin această măsură nejustificată este afectată activitatea reclamantei. Masura asiguratorie asupra conturilor bancare incalca prev. art. 142 CPF pt. că prin aceasta afectează in mod direct activitatea reclamantei și respectiv principala sursa de venit iar pe de alta parte nu este respectată ordinea in care sunt supuse sechestrării bunurile urmăribile din proprietatea debitoarei. In plus, au fost poprite toate conturile debitoarei deși nu este vorba de o creanță certa lichidă și exigibila. In plus, procesul verbal este încheiat la data de 14.10.2014 ulterior emiterii deciziei fiind încălcate prev. art. 2.1 din Anexa 1 la ordinul 2605/2010.
In drept au fost invocate prev. art. 129, 172, 173 CPF, iar in probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri.
La data de 27.02.2015 și respectiv 02.03.2015, intimata ANAF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației împotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratoriii ca neîntemeiată respingerea contestației împotriva procesului verbal nr. 1524 ca inadmisibila si in subsidiar ca neîntemeiată.
Cu titlu prealabil s-a arătat că are calitate procesual pasivă in cauză ANAF, cf. dispozițiilor HG 520/2013 și s-a solicitat verificarea dovezii de reprezentare.
In motivare, s-a arătat că urmare a controlului efectuat in luna mai 2014 si finalizat la data de 30.05._, s-a constatat că reclamanta a desfășurat o . operațiuni fictive, respectiv operațiuni comerciale au fost înregistrate in contabilitate cu scopul de a deduce TVA si de a diminua impozitul pe profit, nefiind dovedite prin înscrisuri cf. legii contabilității nr. 82/2991, apreciindu-se de asemenea că există pericolul ca aceasta sa iși diminueze patrimoniul pt. a îngreuna executarea silită, fiind îndeplinite condițiile stipulate de art. 129 CPF și de ordinul 2605/2010, in decizie fiind indicate toate motivele care au determinat luarea acestor măsuri.
Procesul verbal nr. 1524 nu este un act de executare silită ci privește efectuarea controlului, nefiind vorba de un act obligatoriu care . deciziei privind masurile asiguratorii și in aceste condiții contestația față de acest act este inadmisibilă.
In drept, au fost invocate prev. OG 92/2003 ale Ordinului ANAF 2605/2010, ale Legii 571/2003 iar in probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri.
La data de 14.04.2015, s-a depus de către reclamantă răspuns la întâmpinare – f. 79-83.
In ședința din data de 05.06.2015 a fost încuviințată pt. ambele parți proba prin înscrisuri.
Instanța, analizând contestația la executare, prin prisma materialului probator administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 172 C. pr. fiscală raportat la dispozițiile art. 129 alin. 11 din același act normativ care stipulează că împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172.
Ca urmare a controlului efectuat la societatea debitoare, prin procesul verbal de control din data de 14.10.2014 s-a reținut că relațiile comerciale ale debitoarei cu diverși parteneri Construct Total Servicii Diverse SRL, Auto Hessen SRL; Mig Impex SRL; Andralex Dinamic SRL; Eco Market Stil SRL au fost operațiuni fictive fiind înregistrate in contabilitate cu scopul de a deduce TVA si de a diminua impozitul pe profit, nefiind dovedite prin înscrisuri cf. Legii contabilității nr. 82/2991: procesul verbala fost semnat de reclamantă cu obiecțiuni - f. 24-38. Prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/13.10.2014 – f. 8-23, au fost indicate obligațiile fiscale încălcate de către reclamantă și cu privire la care s-a efectuat controlul, neputând fi prezentate de către societatea reclamantă înscrisuri doveditoare pt. toate operațiunile desfășurate, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii fiind amplu motivată, organul de control ajungând la concluzia că aceste măsuri sunt necesare dat fiind comportamentul fiscal al debitoarei. Prin această decizie s-a dispus sechestru asigurator asupra mijloacelor fixe, propriei asiguratorii la teri și indisponibilizarea sumelor din conturile deținute de reclamantă la 4 instituții financiare și bancare.
In cf. cu prev. art. 129 alin.2 CPF, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. In cf. cu prev. art. 129 alin3. CPF, măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente, dacă nu au fost desființate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități și odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
În conformitate cu prevederile art. 129 alin.4 din OG 92/2003 măsurile asigurătorii se dispun prin decizie motivată emisă de organul fiscal competent, ridicarea măsurilor putându-se dispune prin constituirea de către debitor a unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate.
In cuprinsul deciziei s-au făcut referiri la indiciile menționate de textul legal și la situația concretă a reclamantei fiind indicate și dovezile pe care se sprijină această concluzie a organului de control. In concret a fost dovedită starea de pericol iar decizia este motivată suficient încât să permită instanței să exercite controlul judecătoresc prevăzut de lege, în caz contrar dispozițiile art. 129 alin.11 din C. pr.fiscală ar fi lipsite de orice aplicabilitate practică.
In ceea ce privește faptul că sumele datorate nu au fost stabilite printr- o decizie de impunere instanța reține că acest aspect nu are relevanță cu privire la instituirea masurilor asiguratorii, in plus debitoarea re posibilitate de a contesta decizia de impunere și actele care au stat la baza emiterii sale respectiv constatările agenților de control prin procedura prevăzută de art. 205 și urm. CPF.
In ceea ce privește procesul verbal de control din data de 14.10.2014, instanța reține că întocmirea acestuia ulterior emiterii deciziei nu afectează legalitatea operațiunii de control sau a deciziei din data de 13.10.2014. Mai mult așa cum rezultă din prev. art. 129 CPF pot face obiectul contestației in prezenta cauză decizia de instituire a măsurilor asiguratorii – ca act prin care se dispun aceste măsuri precum și actele se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii – de ex. procesul verbal de sechestru - procesul verbal contestat neintrând in această categorie. Prin urmare instanța va admite excepția inadmisibilității contestației cu privire la procesul verbal nr. 1524/14.10.2014 și respinge contestația cu privire la acesta ca inadmisibilă.
In continuare, instanța reține că instituirea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de existența unei creanțe certe lichide și exigibile deoarece nu se pune probleme executării silite a debitorului in această fază, aceasta reprezentând o condiție pt. executarea silită.
In ceea ce privește prejudiciile produse debitoarei ca urmare a instituirii măsurilor asiguratorii instanța reține că debitoarea are posibilitatea de solicita ridicarea masurilor asiguratorii cf. art. 130 CPF care stipulează că măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute la art. 127, după caz.
Prin urmare, având in vedere toate aceste aspecte instanța reține că prezenta contestație la executare privind decizia nr._/13.10.2014 este neîntemeiată și va fi respinsă.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 C. pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității părților - unul dintre principiile care guvernează procesul civil, cf. art. 9 C. pr.civ. - instanța ia act de faptul că intimata DGFP București nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității contestației cu privire la procesul verbal nr. 1524/14.10.2014 și respinge contestația cu privire la acesta ca inadmisibilă.
Respinge in rest contestația la executare formulată de contestatoarea . SRL, J_, CUI_, cu sediul ales in sector 1, București, .. 17, . cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, CUI_, cu sediul in sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2015.
Președinte Grefier
D. E. M.D. Ș.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8973/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 8990/2015.... → |
|---|
