Contestaţie la executare. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 474/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 474/2015

Dosar nr. _

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

Sentința Civilă nr.474

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte – L. M. P.

Grefier - C. D. G.

Pe rol judecarea cauzei civile formulată de către contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimații P. M., F. A. T. și C. G., având ca obiect „contestație la executare și suspendarea executarii”

La apelul nominal făcut în ședință publică,la prima și la a doua strigare au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse și modul de aducere la îndeplinire, precum și faptul că prin Serviciul Registratură la data de 23.10.2014 s-a depus dosarul de executare, după care:

Instanța, având în vedere dispozițiile art. 713 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză și nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat incuviinteaza, in baza art 255 rap. la art 258 C.p.c proba cu inscrisuri si retine cauza in pronuntare .

INSTANȚA,

Examinând cauza de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată inregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2014, sub nr._/301/2014, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, în contradictoriu cu intimatii P. M., F. A. T. și C. G.,, a formulat contestație la executarea solicitând: suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 88/2014 al B. Raportoru G. ”, suspendarea tuturor actelor de executare silită, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea incheierii din data de 13.05.2014 emisa de B., anularea executarii silite .

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că modalitatea de plata a despagubirilor stabilite prin deciziile Autoritatii Nationale pentru restituirea propritatilor este prevazuta de art. 38 alin. 5 si 6 din HG 753/1998, modificata si completata prin HG nr. 1277/2007, care se coroboreaza cu cele ale art. 5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004, conform carora achitarea acestor compensatii este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.

S-a mai aratat ca prin folosirea sintagmelor « in functie de disponibilitatile banesti » sau in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, legiuitorul a prevazut tocmai acea situatie in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despagubirilor acordate potrivit legii.

C0ntestatoarea a invederat ca ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plata fara acoperire bugetara si are drept efect acordarea despagubirilor cu proritatate anumitor persoane, in detrimentul celor aflati la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminarii si egalitatii de tratament.

S-a mai invocat ca au fost incalcate prevederile OG 22/2002, poprirea fiind infiintata cu nerespectarea prevederilor care stipuleaza procedura executarii obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, nefiind emisa somatie .

S-a mentionat ca art. 2 prevede un termen de 6 luni in care institutia publica este obligate sa dispuna toate masurile care se impun pentru efectuarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii.

Contestatoarea a invocat incidenta OUG 10/2014, potrivit careia se suspend pe o perioada de 6 luni plata voluntara a despagubirilor.

In ceea ce privește Încheierea de actualizare, s-a precizat ca legea 9/1998 a stabilit calea de urmat in situatia in care nu se respecta termenele de plata ale compensatiilor banesti, respectiv actualizarea cotei de 60% in raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de institutul national de statistica fata de luna decembrie a anului anterior.

Contestatoarea a aratat, de asemanea ca onorariul de avocat din faza de executare silita in cuantum de 10.500 lei este nepotrivit de mare in raport de munca depusa.

În drept, contestatoarea a invocat art. 650 alin. 1 si 2, art. 711 și următoarele Cod proc. civ, Legea nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și O.U.G. nr. 10/2013

In baza art. 223 alin. 3 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu inscrisuri.

S-au anexat cererii, in copie certificata pentru conformitate cu originalul, potrivit art. 150 C.proc.civ. inscrisuri (filele 8-14) .

Intimatii au depus întâmpinare la data de 04.08.2014 prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.

In motivarea cererii au aratat, in esenta ca in cauza executorul judecatoresc a emis somatie, iar contestatoarea nu a facut dovada lipsei fondurilor si a demersurilor intreprinse in vederea obtinerii fondurilor, ca efectuarea platii in functie de disponibilitatile banesti ar reprezenta o incalcare grava a dreptului recunoscut potrivit Legii 290/2003, ca in mod corect s-a procedat la actualizarea sumei, conform disp. art 5 din HG 286/2004 si a RIL nr. XXI din 19.03.2007 al ICCCJ sectiile unite, iar onorariul de avocat nu este disproportionat fata de munca depusa, fiind onorariu de reprezentare pentru trei clienti, care a avut ca obiect redactari de cereri, intampinari in dosarele ce au ca obiect contestatii la executare formulate de catre debitoare.

A fost anexata practica judiciara si s-a solicitat judecarea cauzei in lips.

La solicitatea instanței, B. Raportoru G. a comunicat in copie actele dosarului de executare silită nr. 88/2014 (filele 59-117 ).

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

La data de 30.05.2007 a fost emisă HOTĂRÂREA nr. 3699/30.05.2007 de Instituția Prefectului-județul C.-Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr. 9/1998 prin care s-a stabilit valoarea compensațiilor bănești numitilor P. M., V. V., F. A. T. si C. G. in valoare de 332.856,93 lei .

Prin Decizia nr. 1237/08.12.2011 s-a validat hotararea nr. 3699/30.05.2007 emisa de Comisia pentru aplicarea legii 9/1998 .

La data de 19.02.2014 a fost înregistrată pe rolul B. Raportoru G. (citat în continuare B. ) cererea de executare silită formulată de creditorii P. M., V. V., F. A. T. si C. G. a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de HOTĂRÂREA nr. 3699/30.05.2007 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea legii nr. 9/1998 validata prin Decizia nr. 1237/08.12.2011 pentru suma de 332.865,93 lei.

Prin Încheierea din 19.02.2014, B. a admis cererea creditorilor, a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 88/2014.

B. a formulat si depus cerere de încuviințare a executării silite la data de 20.02.2014 la Judecătoria Sectorului 3 București .

Prin Încheierea din Sedinta din camera de consiliu din data de 17.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._/301/2014 s-a admis cererea formulată de petentul B. și s-a încuviințat executarea silită prin poprire pentru suma de 332.865,93 lei, impotriva debitorului A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, in baza titlului executoriu reprezentat de Hotararea nr. 3699/30.05.2007 emisa de Comisia Județeană Constanta pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel cum a fost validata prin Decizia nr. 1237/08.12.2011 emisa de ANPR, la solicitarea creditorilor P. M., V. V., F. A. T. si C. G. .

La data de 31.03.2014, B. . a emis Somația către debitoarea contestatoare prin care o soma să se conformeze titlului executoriu si sa prezinte executoului judecatoresc dovezi in cazul in care se afla in situatia prev. de OG 22/2002 și la aceeași dată a emis adresă de înființare a popririi către Activitatea de Trezorerie si contabilitate publică a Municipiului București .

Tot la data de 31.03.2014, B. a emis Încheiere prin care a actualizat suma de plata la 467.343,76 lei cu indicele de inflatie pe perioada mai 2007 februrie 2014 si a emis incheierea prin care a stabilit cheltuieli de executare in cuantum de_,05 lei din care 9973,43 lei onorariu executor judecatoresc .

La data de 13.05.2014 executorul judecatoresc a emis incheiere prin care a restrans cadrul procesual privind pe defuncta creditoare V. V., a dispus continuarea executarii silite cu privire la ceilalti creditori, a stabilit suma totala de plata actualizata la 311.562, 50 lei si a stabilit cheltuieli de executre in cuantum de 20.955,36 lei din care 10.500 lei onorariu avocat si 8415,62 lei onorariu executor, dispunandu-se infiintarea popririi cu privire la aceasta suma.

Potrivit adresi din data de 08.01.2015 a fost consemnata suma de 332.517,86 lei.

În drept, Conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statueaza ca dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.

Instanta reține că potrivit dispozițiilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu care este definit la alin. 2 ca fiind hotararile executorii, hotararile definitive precum si orice hotarari sau inscrisuri, care potrivit legii pot fi puse in executare.

În continuare instanța va analiza, pe rând motivele invocate de contestatoare prin cererea introductivă.

Contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de instituție publică, pe calea contestației la executare a invocat:

  • inexistenta fondurilor disponibile, fapt ce pune institutia in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite in temeiul Legii 9/1998 precum
  • încălcarea prevederilor OG nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii
  • nerespectarea procedurii de actualizare a creanței, cu indicele de inflație pe perioada mai 2007 – februarie 2014.
  • incalcarea OUG 10/2014
  • cuantumul disproportionat al onorariului de avocat.

Cu privire la primele două două apărări instanța reține că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.

Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive întrucât Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).

Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite.

În Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție.

Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.

În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.

Dispozițiile derogatorii ale O.G. nr. 22/2002 (cu modificările ulterioare, astfel cum au fost precizate de contestatoare) dar și ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor favorizează statul în raporturi de drept privat (raporturile relative la dreptul de proprietate asupra unui „bun” și la dreptul de desdăunare civilă fiind raporturi juridice de drept privat), acolo unde statul trebuie să se găsească pe poziții de deplină egalitate cu orice altă persoană fizică sau juridică. Un debitor, privit generic, nu poate nicicând invoca lipsa fondurilor, putând fi urmărit silit inclusiv asupra locuinței, în cazul persoanei fizice, sau până la . cazul persoanei juridice.

Curtea Europeană, în jurisprudența sa (Cauza Burdov contra Rusiei din 2002, invocată chiar de contestatoare), a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”

De la Cauza Burdov contra Rusiei (2002), jurisprudența Curții de la Strasbourg a evoluat în sensul arătat mai sus, în Cauza Ș. contra României (2005), lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Însă, amânările, eșalonările edictate de stat în favoarea instituțiilor sale, coroborate de atitudinea debitorilor-instituții de stat, care stabilesc din ce în ce mai multe conturi cu destinație specială în care virează sumele de bani pentru a scăpa executării silite promovată de creditorii statului, iar prin aceasta întocmind liste de așteptare cu creditorii care trebuie să-și satisfacă creanțele determină parcurgerea unor proceduri anevoioase, întinse pe termene care nu satisfac cerința termenului rezonabil.

Între aplicarea OG nr. 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art. 11 alin.2 și art. 20 din Constituția României.

În concluzie, ori de câte ori se invocă prevederile O.G. nr. 22/2002 sau ale actelor subsecvente de punere în aplicare a ordonanțelor, pentru a se bloca sau amâna executarea silită, acest impediment nu va fi luat în considerare.

În ceea ce privește criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, în cauza de față, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”

Astfel, în cauza de față instanța constată că, în dosarul de executare ce face obiectul prezentei contestații la executare a fost emisă somația la data de 31.03.2014 (fila 74).

Prin urmare, a fost emisă în prealabil o somație de plată care să fie comunicată contestatoarei, prin intermediul organului competent de executare, astfel cum se prevede prin art. 2 din O.G nr. 22/2002.

Scopul comunicării somației este acela de a da posibilitate debitoarei, în cazul în care executarea nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată, într-un termen de 6 luni. Chiar dacă în cuprinsul somației nu se menționeaza termenul de 6 luni pentru efectuarea platii de la primirea somației de plată, dispozițiile OG 22/2002 nu trebuie interpretate în sensul că debitoarea beneficiază de termenul de 6 luni prin efectul legii. Este necesar ca debitoarea să invoce lipsa fondurilor pentru a putea fi aplicabil termenul respectiv și să efectueze demersurile pentru obținerea acestora. În lipsa unei astfel de precizări, creditorul este îndreptățit să pornească executarea potrivit dreptului comun.

În cauza de față nu a fost dovedită lipsa de fonduri, aceasta nu a fost invocată – nerăspunzându-se somației creditorilor prin executor judecătoresc și nici nu a fost probată efectuarea vreunui demers pentru obținerea sumelor necesare achitării debitului.

De altfel, având în vedere si considerentele expuse mai sus referitoare la respectarea drepturilor prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că anularea executării silite pentru nerespectarea art. 2 din O.G nr. 22/ 2002 ar contraveni dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.

In ceea ce priveste argumentul adus de contestatoare în susținerea cererii sale- privitor la greșita actualizare a creantei, instanta constată ca prin Decizia nr. 21/19.03.2007 pronuntată de Inalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite s-a dispus admiterea recursului în interesul legii retinându-se ca” data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii 9/1998” astfel încât „validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 zile prevăzut de art. 7 alin 3 din lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor”.

Decizia de validare nr. 1237/08.12.2011 a fost emisă de ANRP la mai mult de 60 de zile față de data Hotărârii Comisiei Județene nr. 3699/30.05.2007 prin care s-au propus initial despăgubirile, rezultând asadar ca apărarile contestatoarei relativ la acest aspect sunt neîntemeiate.

In ceea ce priveste dispozitiile art 2 din OUG 10/2014 astfel cum erau in vigoare la momentul demararii executarii silite, instanta retine ca acestea prevad ca se suspenda plata voluntara a despagubirilor stabilite, nefiind situatia premisa in speta dedusa judecatii – fiind demarata procedura de executare silita.

Referitor la cuantumul nepotrivit al onorariului de avocat de 10.500 lei instanta retine ca acest motiv este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Instanta retine ca potrivit art 127 din Statutul profesiei de avocat onorariile de avocat sunt stabilite in raport de dificultatea, amploarea sau durata cauzei avandu-se in vedere printre altele timpul si volumul de munca necesare indeplinirii mandatului, dificultatea cauzei, importanta intereselor in cauza, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse.

Interpretand dispozitiile legale mai sus mentionate instanta constata ca onorariul perceput de avocat in cuantum de 10.500 lei este real existand la dosarul cauzei dovada achitarii sale –filele 86-88 - si este si necesar, insa acesta nu este proportional in raport de serviciile concrete prestate de avocat pe parcursul executarii silite, astfel că în temeiul art. 669 alin 4 C proc civ raportat la art 451 alin 2 C proc civ, va reduce onorariul avocatului la suma de 3000 lei.

Trebuie precizat că în prezenta cauză instanța nu intervine în contractul de asistență juridică incheiat de intimatii, a cărui valoare este rezultatul manifestării de vointă al părților care l-au încheiat, ci doar stabilește măsura în care această valoare va fi suportată de contestatoare, nefiind eludate nici dispozițiile art. 57 din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora avocații sunt liberi ca prin înțelegere cu clienții lor să stabilească onorarii.

Este adevarat ca in cauza contestatoarea nu si-a indeplinit de bunavoie obligatia ce ii incumba in baza titlului xecutoriu si ca potrivit art 669 C proc civ acesta suporta cheltuielile de executare in care este inclus si onorariul avocatului, dar astfel de cheltuieli trebuie sa fie reale, necesare si proportionale cu activitatea depusa de avocat, iar nu sa creeze o sarcina excesiva debitorului.

In speta, instanta constata ca avocat I. V. doar a studiat dosarul de executare silita si a depus intampinare in prezenta cauza, astfel incat onorariul de 10.500 lei este vadit disproportionat fata de munca depusa de avocat si complexitatea cauzei.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 718 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea”.

F. de solutia cu privire la cererea principala, instanta va respinge cererea ca rămasă fara obiect.

Pentru toate aceste considerente, instanta va admite in parte contestatia, va reduce cheltuielile de executare in dosarul de executare nr. 88/2014 stabilite prin incheierea din data de 13.05.2014 emisa de B. Raportoru G. in sensul reducerii onorariului de avocat de la 10.500 lei la 3000 lei., va anula in parte actele de executare cu privire la suma de 7500 lei, va respinge in rest contestatia, ca neintemeiata.

Se va respinge cererea de suspendare a executarii, ca ramasa fara obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Admite in parte cererea formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 în contradictoriu cu intimații P. M., F. A. T. și C. G. toți cu domiciliul ales în sector 6, București, CEAHLĂUL, nr. 10, ., .>

Reduce cheltuielile de executare in dosarul de executare nr. 88/2014 stabilite prin incheierea din data de 13.05.2014 emisa de B. Raportoru G. in sensul reducerii onorariului de avocat de la 10.500 lei la 3000 lei.

Anuleaza in parte actele de executare cu privire la suma de 7500 lei.

Respinge in rest contestatia, ca neintemeiata.

Respinge cererea de suspendare a executarii, ca ramasa fara obiect.

Cu apel in 10 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi 21.01.2015 .

P. GREFIER,

L. M. P.C. D. G.

REDC LMP/ TEHN LMP/ CDG / 4 ex/ 26.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 474/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI