Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 492/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 492/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 492/2015
Dosar nr._ /301/2014
R.
JUDECATORIA SECT 3 BUCURESTI
Sentinta nr. 492
Ședința din Camera de Consiliu din data de 21.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. M. P.
GREFIER: C. D. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . in contradictoriu cu paratul C. R. avand ca obiect cerere de valoare redusa.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit partile .
Procedura de citare fiind legal îndeplinită – fara citare parti, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, modul de aducere la îndeplinire, după care:
Instanța, in temeiul art. 131 alin. 1 C.pr.civ, fata de disp. art 1027 rap. la art 94 si 107 C.p.c verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial sa judece prezenta cauza.
In baza art. 255 si 258 C.p.c, instanta incuviinteaza proba cu inscrisuri, aceasta fiind legala,verosimila, pertinenta, concludenta, si ducand la solutionarea procesului.
Socotindu-se lamurita, in baza art. 394 C proc civ., instanta declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare .
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.09.2014, sub numărul_, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. R. obligarea acestuia la plata sumei de 1740,11 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, a dobânzii legale până la achitarea debitului și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei taxa de timbru.
În motivare, reclamanta a arătat că între părți au fost încheiate contractele din data de 21.12.2001 în baza cărora au fost prestate serviciile de telefonie mobilă în valoare totală de 1740,11 lei, sumă care nu a fost achitată de pârât deși scadenta a expirat.
În probațiune, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar înscrisurile de la filele 3-14.
În drept au fost invocate prevederile art. 1489 NCC, OG 9/2000, OG 13/2011 și art. 1269 NCC.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei. (f. 4)
Paratul nu a depus la dosar întâmpinare, deși i s-a comunicat in mod legal cererea de chemare în judecată.
La data de 21.01.2015, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul juridic este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractelor de prestări servicii respectiv 16.03.2013 și 18.03.2013, instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 2009.
În conformitate cu prevederile art. 1025 NCPC titlul privind procedura cererilor cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de_ lei la data sesizării instanței.
Analizând dispozițiile legale menționate anterior, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile pentru judecarea cererii potrivit acestei proceduri speciale având în vedere că valoarea obligației principale (1740,11 lei ) nu depășește pragul maxim de_ lei iar prezentul litigiu nu se încadrează printre cele prevăzute la art.1025 alin. 2 și 3 NCPC ca fiind exceptate de la aplicarea procedurii cererilor cu valoare redusă.
Între reclamanta . și paratul C. R. s-au derulat raporturi juridice constând în furnizarea de către reclamantă în favoarea paratului a serviciilor telefonie mobilă în baza contractelor nr._ din 16.03.2013 si nr. 13855860__ din 18.03.2013, contracte care au fost însușite de către beneficiar prin semnătură. Pentru serviciile prestate, reclamanta a emis facturile fiscale de la filele 5- 6 dosar care nu au fost contestate în nici un mod de către pârât.
Instanța reține că facturile fiscale emise în baza contractului au natura juridică a unor înscrisuri sub semnătură privată care fac dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului lor. Însă în condițiile în care aceste facturi sunt acceptate la plată de către destinatar ele fac dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul lor. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea facturilor de către debitor sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acestuia.
În speță, facturile emise de reclamantă, deși nu au fost acceptate în mod expres de către pârâtă prin semnătură a fost acceptata în mod tacit, aspect ce rezultă din prevederile procedurii de solutionare a reclamatiilor – orice contestație a clientului legată de factura telefonică poate fi adresată verbal apelând departamentul de relații cu clienții sau in scris, în maxim 30 de zile de la data emiterii facturii.
Potrivit dispozițiilor art. 1270 Codul civil din 2009 contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante iar conform art. 1350 alin. 1 și 2 Codul civil din 2009, orice persoană trebuie să își îndeplinească obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu.
De asemenea, potrivit art. 1516 Codul civil din 2009 creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației iar atunci când fără justificare debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune interese să ceară sau să treacă la executarea silită a obligației, să obțină dacă obligația este contractuală rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori reducerea propriei obligații corelative sau să folosească orice mijloc pentru realizarea dreptului său.
Așadar, pentru a se angaja răspunderea contractuală a pârâtei este necesar a se stabili dacă în prezenta cauză există o neexecutare a unei obligații contractuale, dacă există un prejudiciu, dacă există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dacă neexecutarea obligației se datorează culpei debitorului, respectiv dacă debitorul obligației neexecutate culpabil a fost pus în întârziere.
Referitor la prima condiție aceea a existenței unei neexecutări a obligației contractuale, instanța reține că astfel cum rezultă din facturile fiscale aflate la dosar (f. 5-6 ), acceptate la plată de către pârâtă, acesta din urmă avea obligația de a achita suma de 1740,11 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Atât timp cât reclamanta a făcut dovada creanței pe care o deține împotriva pârâtului, aceasta din urmă avea obligația de a proba faptul că și-a îndeplinit obligația asumată și a achitat suma de bani solicitată prin prezenta acțiune. Ori, paratul nu a făcut o astfel de dovadă și nici nu a contestat în vreun fel raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la existența unui prejudiciu, instanța reține că acesta constă în suma de 1740,11 lei pe care paratul avea obligația de a o achita până la data stabilită prin facturile fiscale. Această creanță este una certă, potrivit art. 662 NCPC, întrucât existența acesteia rezultă din contractele incheiate insusite de parat prin semnătură și ștampilă și facturile fiscale emise în baza contractului; îndeplinește și condiția specială de lichiditate, întrucât suma de bani a fost stabilită în mod expres în cuprinsul facturilor fiscale și este și exigibilă, scadența fiind stabilită, termen care a fost depășit.
În continuare, instanța reține că este îndeplinită în speță și condiția existenței unui raport de cauzalitate între neexecutarea obligației asumate prin contract și prejudiciu întrucât acesta din urmă este consecința logică și directă a nerespectării de către pârâtă a obligației de plată a contravalorii serviciilor de telefonie prestate .
În ceea ce privește cerința culpei paratului, instanța reține că din dispozițiile art. 1547 Codul civil din 2009, rezultă că debitorul este ținut să repare prejudiciul cauzat cu intenție sau din culpă. În același timp, art. 1548 Codul civil din 2009 instituie și o prezumție de vinovăție în sarcina debitorului prin simplul fapt al neexecutării, prezumție care nu a fost răsturnată în cauză prin dovedirea vreunei cauze străine, exoneratoare de răspundere.
Pe cale de consecință, instanța reține că reclamanta a reușit sa facă dovada pozitivă a existentei unei obligații de plata a paratului în sumă de 1740,11 lei motiv pentru care va dispune obligarea acestuia la plata acestei sume reprezentând contravaloarea serviciilor prestate.
În ceea ce privește dobânda legală penalizatoare solicitată de către creditoare, instanța reține că prin art. 1 O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar s-a stabilit că părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Conform art. 3 alin. 2 din același act normativ rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
În prezenta cauză, instanța reține că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația debitorului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata la scadență a sumei de bani datorate s-a produs creditoarei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin obligarea debitorului la plata dobânzii legale. Prin urmare, in temeiul art. 1017 alin. 2 NCPC coroborat cu prevederile art. 3 alin. 2 OG 13/2011, instanța va obliga paratul la plata dobânzii legale aferente debitului neachitat de 1740,11 lei, calculată pentru perioada cuprinsă între data scadentei facturilor și data achitării integrale a debitului având în vedere că prejudiciul constând în lipsa de folosință a sumei de 1740, 11 lei continuă să se producă în patrimoniul reclamantei.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul să îi plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusa formulata de reclamanta . cu sediul ales in Constanta, .-84, jud Constanta – la av F. Ovanesian CUI_ inregistrata la ORC sub nr. J_ , in contradictoriu cu paratul C. R. cu domiciliul in Bucuresti, ., nr. 1, ..2, ., CNP_ .
Obliga paratul sa achite reclamantei suma de 1740,11 lei contravaloare servicii la care se adauga dobanda legala de la data scadentei 23.11.2013 pana la achitarea debitului.
Obliga paratul sa achite reclamantei suma de 50 lei reprezentand cheltuieli de judecata - taxa de timbru .
Executorie.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 21.01.2015.
Președinte, L. M. P. | ||
Grefier, C. D. G. |
RED LMP/ TEHN LMP/ 4 ex/ 20.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1758/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 475/2015. Judecătoria... → |
|---|
