Contestaţie la executare. Sentința nr. 619/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 619/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 619/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 619
Sedinta publica din data de 23.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. I.
Grefier: A. C.
Pe rol judecarea cauzei formulată de contestatoarea B. SA in contradictoriu cu intimații J. A. si B. T. G., având ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal făcut în sedinta publica nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data de 15.01.2015, contestatoarea a depus la dosar chitanța doveditoare a platii taxei de timbru in cuantum de 441,23 lei, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția tardivității contestației la executare și retine cauza in pronunțare asupra acestei excepții și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocata de intimatul B. T. G. prin întâmpinare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, retine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 30.05.2014 sub nr._ contestatoarea B. SA a formulat în contradictoriu cu intimații B. T. G. și J. A. contestație la executare împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silită în dosarul nr. 506/2012, refuz manifestat prin transmiterea adresei reprezentând Anexa 1 la contestație, solicitând instanței ca în principal să dispună obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, și pe cale de consecință, să dispună anularea adresei mai sus menționate, iar în subsidiar, diminuarea cheltuielilor de executare și anularea în parte a proceselor verbale din data de 06.07.2012 și data de 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 15.05.2012, a încheiat contractul de executare silită nr. 51.6A/4732 cu B. T. G. și M. O. și în temeiul acestui contract a fost deschis dosarul de executare silită, iar în cadrul acestui dosar, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu de executare și cheltuieli de executare, în conformitate cu dispozițiile contractului.
Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la Debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să-i transmită adresa cuprinsă în Anexa nr. 1 prin care i-a pus în vedere să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans). Alături de această adresă, B. T. G. a transmis procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiate în cadrul Dosarelor de executare, ce au fost astfel comunicate pentru prima dată B..
Contestatoarea a susținut că nu a renunțat la executare, întrucât renunțarea la executare trebuie să fie expresă și că și-a manifestat în mod constant interesul pentru ducerea la îndeplinire de către B. T. G. a actelor de executare necesare recuperării debitelor înscrise în titlurile executorii.
În conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. În consecință, Creditorul nu poate fi obligat să suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acestuia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecătoresc.
Din coroborarea dispozițiilor art. 3717 alin. (2) menționat anterior cu alin. (4) al aceluiași articol, ce stipulează că pentru sumele astfel stabilite procesul-verbal constituie titlu executoriu, contestatoarea a susținut că rezultă că aceste procese verbale constituie titlu executoriu față de debitor, iar față de creditor doar în situația în care acesta a renunțat la executarea silită.
În speță, Creditorul nu a renunțat la executarea silită, astfel că nu îi pot fi opuse aceste procese verbale emise în cadrul Dosarului de executare.
În plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, Creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
A mai arătat că în cuprinsul Contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. G. T. să rețină un procent de 5% din sumele recuperate de la Debitori până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale se va recupera de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B..
Potrivit art. 4.2 din Contract, cheltuielile de executare și onorariului executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele.
A precizat că, astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din Contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde, iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la Contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la Contract. Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din Contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin Contract, iar B., conform art. 27 din Contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.
Pe cale de consecință, contestatoarea a susținut că se impune obligarea B. T. G. la continuarea executării silite, urmând ca acesta să recupereze de la Debitor cheltuielile de executare, în conformitate cu dispozițiile legale și cu prevederile Contractului încheiat între cele două părți.
Chiar și în ipoteza în care B. G. T. ar putea condiționa continuarea executărilor silite de plata tuturor sumelor stabilite prin procesele-verbale emise în cadrul Dosarului de executare, cu încălcarea acordului părților materializat în Contract, contestatoarea a arătat că onorariul executorului judecătoresc stabilit în Dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate.
Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc ce trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii.
În consecință, executorul judecătoresc trebuie să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării sumelor stabilite prin titlul executoriu. Or, în speță, astfel cum rezultă chiar din Adresa emise de către B. T. G., acesta nu a avut rol activ și nu a întreprins toate măsurile pe care le avea la îndemână.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.371 indice 7 alin.2 C.proc. civilă, art. 399, alin.1 C.proc.civilă, art.1 din Ordinul nr. 2550/2006, art. 1066 și urm. Noul Cod Civil.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 14.07.2014 intimatul B. T. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București, având în vedere că încă din debutul petitului cererii introductive, contestatoarea arata ca acțiunea sa este formulata „ împotriva refuzului B. T. G. de a îndeplini acte de executare silita in dosarul nr. refuz manifestat in mod expres prin transmiterea adresei... ". A menționat că adresa invocata a fost catalogata drept „refuz" de către petenta, or, aceasta apreciere subiectiva nu se încadrează in ipoteza legala prevăzuta de disp. art. 399 (1) C.p.c. „refuza sa inceapa executarea silita ori sa îndeplinească un act de executare in condițiile prevăzute de lege", pentru ca remediul procesual sa fie cel ales de petenta, respectiv contestația la executare. Raportat la textul de lege citat, a arătat că se poate observa din înscrisurile existente in dosarul de executare, pe de o parte, ca executarea silita este începută, iar pe de alta parte, ca emiterea unei adrese prin care se solicita creditorului sa achite cheltuielile de executare nu semnifica nici măcar tangențial ipoteza „refuzului de a îndeplini un act de executare in condițiile legii".
A susținut că, singurul mijloc procesual prin care se poate soluționa nemulțumirea unei persoane interesate in executare, împotriva unui pretins refuz al executorului judecătoresc, este dat de legea speciala, respectiv plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, reglementata de disp. art. 56 alin. 1-6 din Legea nr. 188/2000.
Intimatul a arătat că o acțiune prin care petentul tinde spre înfrângerea asa zisului refuz si obligarea executorului judecătoresc sa facă ori sa nu facă ceva, poate fi soluționata numai de instanța competenta exclusiv din punct de vedere teritorial. Cf. disp. art. 56 (2) din Legea nr. 188/2000, instanța exclusiv competenta teritorial este „judecătoria in a cărei raza teritoriala își are sediul biroul executorului judecătoresc ", adică Judecătoria sector 3, iar potrivit art. 17 C.p.c, competenta teritoriala este data raport de cererea principala, adică plângerea împotriva refuzului, operand prorogarea de competenta a acestei instanțe si pentru soluționarea capetelor de cerere accesorii si incidentale.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei, intimatul a arătat că inadmisibilitatea, potrivit doctrinei si jurisprudentei, este incidența atunci când petentul exercita o acțiune ce echivalează cu „ un fine de neprimire ", cum este cazul, de exemplu, atunci când se exercita o cale de atac ce nu este prevăzuta de lege. Prin urmare, inadmisibilitatea nu are niciun fel de legătura cu temeinicia sau netemeinicia cererii, ci exclusiv cu temeiul de drept ce permite exercitarea respectivei cererii si, pe cale de consecința, analizarea si soluționarea ei de către instanța de judecata.
Față de prevederile art. 399 si următoarele C.p.c, precum si dispozițiile legii speciale, intimatul a susținut ca legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva „ unei adrese " (ce nu este act de executare), rezultând fără echivoc ca nu se poate cere/dispune anularea unui astfel de înscris . executare sau . refuzului executorului judecătoresc.
Potrivit legii aplicabile spetei, ceea ce se poate contesta este executarea silita însăși, precum si orice act de executare sau, eventual, încheierea de încuviințare a executării silite, dar in niciun caz o simpla adresa.
In concluzie, dat fiind faptul ca nu exista un temei juridic care sa permită un astfel le capăt de cerere, intimatul a solicitat admiterea excepției si respingerea acestuia ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei, a menționat că titlul executoriu pus in executare silita la cererea petentei B. S.A. este un contract de credit, nu o hotărâre judecătoreasca.
Așadar, din interpretarea per a contrario a art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, Intimatul a susținut că rezulta in mod clar ca punerea in executare si a fortiori continuarea acesteia in cazul unui titlu executoriu ce nu este hotărâre judecătoreasca poate fi condiționata de plata cheltuielilor de executare din care onorariul executorului face parte integranta.
Mai mult, daca in situația persoanelor fizice ce au probleme financiare, onorariul executorului judecătoresc trebuie achitat integral pana la sfârșitul executării silite, rezulta a fortiori ca in cazul unui creditor persoana juridica BANCA, onorariul trebuie achitat integral si anticipat, eventual defalcat in mai multe transe.
Raportat la faptul ca orice fel de munca, inclusiv munca executorului judecătoresc, trebuie remunerata si in condițiile in care cuantumul onorariului si al cheltuielilor de executare este strict si imperativ stabilit de lege, rezulta cu claritate ca un creditor nu poate solicita si, cu atât mai puțin, nu poate impune executorului judecătoresc sa presteze o activitate fără a fi remunerat potrivit legii, iar nu bunului plac al creditorului. Aceasta este si rațiunea pentru care a comunicat creditorului ca neachitarea cheltuielilor poate fi asimilata unei renunțări tacite, dat neechivoce, la executare. Desigur, potrivit legii, renunțarea nu poate fi decât expresa, neputând fi prezumata. Scopul adresei comunicate creditorului are scopul de a atrage atenția acestuia ca executarea nu poate continua fără plata cheltuielilor de judecata, sancțiunea fiind evident perimarea executării raportat la ultimul act de executare îndeplinit benevol de executor, cu consecința închiderii dosarului.
A mai menționat că executorul judecătoresc nu este creditor al debitorului urmărit.
Intimatul a menționat că debitorul este ținut de plata cheltuielilor de executare, numai in măsura in care ele au fost efectiv făcute de creditor, in caz contrar lipsește chiar cauza juridica a plați.
Intimatul a arătat că, referitor la solicitarea contestatoarei privind diminuarea cheltuielilor de executare stabilite prin cele două procese verbale de stabilire cheltuieli de executare, în primul rand, cheltuielile de executare stabilite suplimentar, reprezintă TVA, dat fiind faptul ca B. „T. G." a fost înregistrat ca platitor al acestei taxe pe valoarea adăugata, aplicarea procentului respectiv la sumele rezentand cheltuieli de executare operand in baza legii, nefiind opționala. Daca petentul nu doreste sa achite TVA-ul, considera ca ar trebui sa se adreseze cu o petiție Ministerului Finantelor, sau sa se judece in contradictoriu cu aceasta entitate, aceasta taxa neintrand in patrimoniul biroului executorului judecătoresc.
Asa cum a relatat mai sus, cuantumul cheltuielilor de executare si limitele onorariului executorului judecătoresc sunt stabilite de lege, nefiind lăsate la aprecierea partilor ori a executorului judecătoresc. Codul de procedura civila aplicabil in speta nu prevede posibilitatea reducerii acestor cuantumuri, situația fiind diametral opusa celei reglementate de actualul cod de procedura civila, iar stabilirea unor cheltuieli de executare ce se incadreaza in plafonul legal, ce nu poate fi considerata si nici nu este abuziva. In aceste conditii, trimiterile la un asa zis contract incheiat intre o entitate ce nu mai este in ființa si creditor este neavenita si, in fapt, semnifica o invocare a propriei culpe, or dupa cum se stie nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Intimatul a precizat ca incheierea unui contract intre executorul judecătoresc si creditor, prin care se impune suportarea cheltuielilor de executare de la debitorul urmărit este nul, avand o cauza ilicita, potrivit disp. art. 4.2 din contract, aceasta nulitate o invoca ca o aparare de fond, nicidecum ca o cerere reconventionala. Contractul invocat de petent, facand abstractie de nulitatea sa evidenta, este caduc, fiind incheiat intre creditor si o alta entitate decat intimatul. Prin urmare a mai aratat ca, contractul in discuție este incheiat cu intimatul si M. O.", o entitate identificata prin C. RO30251977, or B. T. G., este cu totul o alta entitate, identificata prin C. R_, ce este un tert desăvârșit in raport cu actul menționat, nefiind parte contractanta.
In condițiile in care, in pofida prevederilor legale imperative, ar aprecia ca . executare trebuie achitate de debitor, fara a fi necesara plata anterioara a acestora de către creditor, ar ajunge la concluzia ca o astfel de solicitare este lipsita de interes pentru petent. Lipsa de interes nu o invoca ca o exceptie, fiind o alta aparare pe fondul cauzei, prin care dosreste sa demonstreze absurdul pretentiilor cu care petenta a investit instanta.
In drept, au fost invocate disp. art. 115 Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Conform dispozițiilor art. 242 (2) C.p.c, solicita judecata pricinii si in lipsa.
Intimata J. A. nu depus întâmpinare.
Prin sentința civila nr. 7227 pronunțată in ședința publica de la 01.09.2014 in dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a admis exceptia necompetentei teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucuresti.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, cauza a fost înregistrată la data de 24.09.2014 sub nr._ .
La data de 14.11.2014, contestatoarea B. SA a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, iar la data de 20.11.2014 intimata a depus dosarul cauzei concluzii scrise,
La data de 08.08.2014, B. T. G. a depus dosarul de executare silită 506/2012, in copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 40-58).
La termenul din 23.01.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității contestației la executareși a rămas în pronunțare asupra acestei excepții și asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocata de intimatul B. T. G. prin întâmpinare.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul B. T. G. prin întâmpinare, instanța reține următoarele
Instanța apreciază ca fiind neîntemeiate susținerile intimatului B. T. G. conform cărora contestatoarea nu ar fi putut formula contestație la executare în temeiul art. 399 Cod de procedură civilă ci plângere împotriva refuzului executorului în temeiul Legii 188/2000. Instanța apreciază că în speță contestatoarea nu ar fi avut la îndemână calea plângerii contra refuzului executorului, pentru că procedura prev. de Legea 188/2000 vizează refuzul B. de a efectua orice alte acte decât cele din cadrul executării silite. În cazul refuzului de a efectua un act de executare, singura cale de atac la îndemâna creditorului este contestația la executare pentru refuz conform art. 399 alin. 1 ultima teză Cod de procedură civilă, în caz contrar, procedurile prevăzute de Legea 188/200o și de Cod de procedură civilă, deși presupun condiții diferite, termene diferite, efecte diferite, s-ar suprapune, ceea ce ar fi lipsit de justificare juridică.
Față de cele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul B. T. G. prin întâmpinare.
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 08.05.2014 B. T. G. a întocmit o adresă prin care i-a pus în vedere contestatoarei să achite restul cheltuielilor de executare, în caz contrar, „în condițiile în care creditorul nu va înțelege să își îndeplinească obligațiile de plată a cheltuielilor de executare ce i-au fost solicitate a le avansa, (va) considera că acesta înțelege să creeze o aparență a diligențelor pe care le exercită pentru valorificarea dreptului său, împiedicând desfășurarea normală a activității executorului, urmând a constata că subzistă temeiul închiderii dosarului, lipsa de stăruință a acestuia urmând a fi calificată ca o manifestare tacită de renunțare la executare” (f. 55 din dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 4 București).
Instanța reține că din adresa emisă la data de 08.05.2014 în dosarul nr. 506/2012 rezultă clar refuzul B. de a continua executarea silită din dosarul 506/2012,
Astfel cum rezultă din viza aplicată pe adresa emisă la data de 08.05.2014, precum și din acțiunea formulată de contestatoare (f. 2 din dosarul_ al Judecătoriei Sectorului 4 București), contestatoarea a luat la cunoștință de existența acestei adrese și de valoarea cheltuielilor de executare silită indicata in procesele verbale din data de 06.07.2012 și 27.03.2014, care au fost anexate la această adresă, la data de 13.05.2014.
În drept, potrivit art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedura civila contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare.
Astfel se observă că prezenta contestație la executare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 30.05.2014 după expirarea termenului de 15 zile prevăzut în mod imperativ de disp. art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedura civila, care a început să curgă la data comunicării adresei din data de 08.05.2014 și a proceselor verbale din data de 06.07.2012 și 27.03.2014, respectiv la data de 13.05.2014, termenul împlinindu-se la data de 29.05.2014.
Față de cele expuse, în temeiul art. 401 alin. 1 lit. a din Codul de procedura civila va admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu și va respinge cererea ca fiind tardiv introdusă
Instanța va respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că, potrivit art. 274 alin.1 Cod procedura civila, numai partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata acestora, or intimații nu au căzut în pretenții.
În ceea ce privește cererea intimatului B. T. G. privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 alin.1 C.proc.civ.“partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”. Însă, în cauza de față deși contestatoarea este în culpă procesuală, intimatul nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de judecată cu toate ca aceasta avea sarcina probei conform art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, astfel că va respinge cererea ca neînetemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimatul B. T. G. prin întâmpinare.
Admite excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu.
Respinge ca tardivă contestația la executare formulata de contestatoarea B. SA, cu sediul procesual ales - sector 1, București, . TOWER CENTER, nr. 15-17, . cu intimatii J. A. - sector 3, București, ., .. 4, .>B. T. G. - sector 3, București, .. 35, ., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului B. T. G. privind obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimata J. A. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 23.01.2015.
P., GREFIER,
A. M. IvasciucAndreea C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 620/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5514/2015. Judecătoria... → |
|---|
