Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 16617/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea contestației la executare, formulată de contestatorul P. S. C., în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a raspuns contestatorul, prin avocat, lipsind intimata.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse, modul de aducere la îndeplinire, după care:
Instanta a pus in discutie exceptiile invocate in intâmpinare, respectiv excepția netimbrării și excepția tardivității formulării contestației la executare.
Contestatorul, prin avocat, a solicitat respingerea excepției netimbrării, întrucât a achitat taxa de timbru stabilită de instanță și a solicitat respingerea excepției tardivității, întrucât a formulat contestația la executare în termen de 15 zile de la primirea somației și înștiințării de înființare a popririi.
Instanța a respins excepția netimbrării, ca neîntemeiată, având în vedere că din actele existente la dosarul cauzei rezultă că contestatorului i s-au acordat facilități la plata taxei judiciare de timbru, în sensul reducerii cuantumului acesteia și că la dosar există dovada achitării taxei de timbru reduse. De asemenea, a respins excepția tardivității formulării contestației la executare, având în vedere că de la data comunicării actelor de executare (01.04.2015 – fila 54) și până la data înregistrării contestației (13.04.2014 – fila 16) s-a scurs un termen mai mic de 15 zile, constatând că prezenta contestație a fost formulată în termen legal.
Instanța a calificat excepțiile invocate de contestator ca fiind apărări de fond îndreptate împotriva executării, constituind motive care duc la anularea executării și nu a contestației la executare.
Nefiind cereri prealabile de formulat, instanța a acordat contestatorului cuvântul asupra propunerii de probe.
Contestatorul, prin avocat, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și a probei cu interogatoriu intimatei în dovedirea faptului că este terț față de contractul de credit. A solicitat și emiterea unei adrese către intimată pentru a depune dovada declarării scadenței anticipate a creditului.
Instanța, apreciind ca fiind admisibilă, verosimilă, pertinentă și concludentă, pentru soluționarea cauzei, în temeiul disp.art. 255 Cod procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. A respins proba cu interogatoriul intimatei ca neutilă, față de teza probatorie indicată și a respins solicitarea privind emiterea adresei către intimată, având în vedere că contestatorul, fiind parte în contractul de credit, putea solicita direct intimatei dovada scadenței anticipate, până la acest moment.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a deschis dezbaterile asupra fondului, dând contestatorului cuvântul pentru concluzii.
Contestatorul, prin avocat, a solicitat admiterea contestației la executare, anularea tuturor formelor de executare. A solicitat să se constate că dreptul de a cere executarea silită este prescris de la data de 17.04.2014, motiv pentru care a solicitat anularea Încheierii de încuviințare a executării silite, dată cu încălcarea art. 706 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru si onorariul de avocat. A depus la dosar dovada onorariului de avocat.
Instanța a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 16 aprilie 2015 sub nr._, contestatorul P. S. C. a formulat contestație la executare prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.L., să se constate prescris dreptul de a cere executarea silită, să se constate perimat dosarul de executare nr. 2760/2014 al SCPEx O. D. C. si N. A., să se dispună anularea Încheierii din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în dosarul nr._, să se dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare, să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 01.04.2015 a primit Adresa de înființare a popririi, Încheierea privind cheltuielile de executare silită, Încheierea de încuviințare a executării silite emise în dosarul de executare nr. 2760/2014, prin care a fost somat să achite suma de_,57 lei în termen de o zi.
A precizat că a semnat, în data de 14.04.2006, contractul de credit nr._ cu Citibank România SA și că ulterior nu a mai putut achita ratele de credit, Citibank declarând creditul scadent.
Având în vedere că scadența creditului a fost declarată de creditoare cu mai mult de 3 ani anterior datei la care a fost înregistrat dosarul de executare, contestatorul a invocat prescripția dreptului de a mai cere executarea silită, arătând că s-a împlinit termenul prevăzut de art. 705 Cod procedură civilă.
Contestatorul a mai invocat și excepția perimării executării silite, arătând că au trecut mai mult de 6 luni de la înregistrarea dosarului de executare, fiind incidente prevederile art. 696 -698 Cod procedură civilă.
Contestatorul a arătat că Încheierea din data de 13.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București a fost dată cu nesocotirea prevederilor imperative ale art. 705 Cod procedură civilă, având în vedere că la acel moment dreptul de a cere executarea silită era prescris.
În drept, art. 6401, art. 696-698, 705, 711-719 Cod procedură civilă.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (filele 6-15).
La solicitarea instanței, au fost depuse la dosar actele din dosarul de executare nr. 2760/2014 de către S. O. D. C. si N. A. (filele 49-96).
La data de 19 mai 2015 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 1, excepția tardivității contestației la executare, excepția netimbrării contestației la executare (filele 98-102).
Cu privire la excepția tardivității, a arătat că contestația la executare se face în termen de 15 zile și solicită instanței să verifice dacă contestatorul a formulat prezenta cerere în termen. În ceea ce privește excepția netimbrării, a solicitat, de asemenea, ca instanța să verifice dacă taxa judiciară de timbru a fost achitată conform legii.
Pe fond, a arătat, în esență, că la data de 17.06.2013, în calitate de cesionar, a încheiat cu Citibank SA un contract de cesiune creanțe ce a avut ca obiect și creanța ce izvorăște din contractul de credit nr._/14.04.2006, declarat scadent anticipat de Citibank SA ca urmare a neachitării ratelor de credit.
A susținut intimata că executarea silită și actele de executare au fost întocmite de executorul judecătoresc cu respectarea tuturor regulilor de formă și de fond prevăzute de lege.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, a arătat că debitorul a fost pus în întârziere prin nenumăratele notificări transmise începând cu data cesiunii și până în prezent, prescripția fiind întreruptă conform art. 2537 alin. 4 și 2540 din Codul civil. A mai arătat că nu i se poate imputa faptul că debitorul nu a înțeles să își ridice corespondența, astfel că cesiunea creanței și actele comunicate îi sunt opozabile acestuia.
Cu privire la suspendarea executării silite, a arătat că nu s-a probat în niciun fel necesitatea și urgența aplicării unei astfel de măsuri.
În drept, art. 149, 150, 205, 206, 711 și urm., 719 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin Încheierea de ședință din data de 21.05.2015 instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator și a dispus reducerea taxei de timbru de la 1000 lei la 200 lei. (filele 121,122).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru (fila 128).
La data de 29 iulie 2015 S. O. D. C. si N. A. a depus la dosar înscrisuri suplimentare (filele 131-136).
Prin Sentința civilă nr._ pronunțată la data de 17.09.2015 de către Judecătoria Sectorului 1 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 01 octombrie 2015.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
În ședința publică din data de 23 noiembrie 2015, instanța a pus în discuție excepția tardivității contestației la executare și excepția netimbrării contestației la executare, invocate de intimat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac inutilă administrarea de probe ori cercetarea cauzei pe fond, după caz. În consecință, în ședință publică, instanța, după ce a pus în discuția părților, a respins excepțiile netimbrării cererii de chemare în judecată și a tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiate, pentru motivele expuse în ședință publică și menționate în parte introductivă a prezentei hotărâri, astfel încât nu se mai impune reluarea motivelor care au determinat respingerea excepțiilor.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin cererea de executare silită (fila 59 verso dosar Judecătoria Sectorului 1 București) formulată la data de 29.12.2014, astfel cum rezultă din adresa emisă de S. O. D.-C. și N. A. și din copia registrului de dosare (filele 131-136 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), creditoarea intimată S. S.a.R.L. a solicitat executarea silită a debitorului P. S. C. în temeiul Contractului de credit nr._ din 14.04.2006, pentru suma de_ lei din care_,07 lei debit principal și 5902,74 lei dobânda aferentă, la care se adaugă cheltuielile de executare. Cererea a fost înregistrată sub nr. 2760/2014.
Potrivit Contractului de credit nr._ din 14.04.2006 ce constituie titlu executoriu (filele 60-62 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), Citibank Romania SA a acordat un împrumut contestatorului în sumă de_,14 lei (suma netă de_,64 lei), cu o perioadă de rambursare de 60 de luni, prima rată scadentă fiind în 17.05.2006. Potrivit graficului de rambursare (fila 63 același dosar), ultima dată scadentă (pentru ultima rată) a fost stabilită la 17.05.2011. La data de 29.05.2013 s-a încheiat contractul de cesiune de creanțe între creditorul inițial, Citibank Europe PLC și creditorul cesionar, S. S.a.R.L., intimata din cauza de față (filele 64-77 același dosar)..
Împotriva executării a formulat contestație la executare debitorul invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită potrivit art. 705 din codul de procedură civilă de la 1865, precum și perimarea executării silite.
În motivarea prescripției, debitorul contestator a susținut că ulterior încheierii contractului, din cauza unor motive de ordin financiar și familial nu a mai reușit să achite ratele, iar creditoarea inițială a declarat creditul scadent cu mai mult de 3 ani anteriori datei la care s-a înregistrat dosarul de executare.
Intimata a susținut că nu a intervenit prescripția având în vedere că perioada contractuală inițială era valabilă numai dacă se respectau ratele de rambursare, în caz contrar banca fiind îndreptățită să declare scadența anticipată a întregului credit, motiv pentru care contractul de credit a devenit scadent anticipat.
A mai susținut că debitorul a fost pus în întârziere în nenumărate rânduri, prin notificări, începând cu data cesiunii. În opinia sa au aplicabilitate dispozițiile art. 2537 alin. 4 din noul cod civil potrivit căruia prescripția se întrerupe prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.
Având în vedere existența concursului de legi în timp constată că în speță se aplică instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită la momentul la care a început să curgă termenul de prescripție, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 care prevede că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil (01.10.2011) sunt și rămân supuse dispozițiilor legii care le-a instituit.
Contrar susținerilor intimatei instanța constată că la dosar nu există dovada declarării scadenței anticipate a creditului. Pe de altă parte, chiar dacă susținerile intimatei ar fi corecte și dovedite, aceasta ar plasa momentul de început al termenului de prescripție la o dată anterioară celei prevăzute de contractul de credit și de graficul de rambursare care stabilește că ultima rată a creditului urma a fi achitată la data de 17.05.2011, cum s-a reținut anterior. Având în vedere că intimata nu a depus la dosar dovada declarării scadenței anticipate a creditului, deși avea această obligație conform art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța reține că momentul de început a calculului termenului de prescripție este ultima dată a scadenței conform contractului, respectiv 17.05.2011, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, aplicabil în speță, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011.
Prin urmare, dreptul de a cere executarea silită nu s-a putut naște anterior datei scadenței, potrivit principiului general de drept care prevede că termenul de prescripție nu începe să curgă înainte de momentul la care se naște dreptul la acțiune, respectiv dreptul de a cere executarea silită, exprimat prin adagiul contra non valentem agere non currit praescriptio, respectiv actione non natae, non praescribitur.
În materia executării silite, dispozițiile generale ale prescripție din Decretul nr. 167/1958 se completează că dispozițiile speciale în materie, reglementate de dispozițiile art. 405 – 4053 din Codul de procedură civilă de la 1865.
Potrivit art. 405 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor și a acțiunilor reale mobiliare, se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea cu prevede altfel, termenul începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, în speță 17.05.2011. Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executoriu se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun în ce privește durata prescripției dreptului de a cere executarea silită, el găsindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispoziții speciale nu sunt prevăzute alte termene.
Odată ce a intervenit prescripția, nu se mai poate proceda la punerea în executare silită a titlului executoriu. Astfel, când se prezintă un titlu care și-a pierdut puterea executorie prin prescripție, instanța de executare este obligată să refuze punerea în executare a titlului, această soluție decurgând din dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 care este aplicabil în speță, în lipsa unui text derogatoriu din Codul de procedură civilă. Instanța mai reține și faptul că normele referitoare la prescripția extinctivă prevăzute de Decretul nr. 167/1958 au, potrivit art. 1 alin. 3, caracter imperativ.
Având în vedere că, în mod expres, art. 405 alin. 3 din Codul de procedură civilă prevede că prin împlinirea termenului de prescripție titlul își pierde puterea executorie, instanța reține că „titlului” în speță îi lipsește unul din elementele necesare punerii în executare și anume puterea executorie, ori instanța este chemată să verifice existența titlului, precum și puterea sa executorie, în speță dacă acesta este susceptibil de a fi pus în executare prin forța de coerciție a statului, dacă persoana care solicită începerea executării este creditorul sau o persoană împuternicită de aceasta și, nu în ultimul rând, dacă titlul mai păstrează efectul executoriu.
A susținut intimata că prin numeroase notificări transmise debitorului, acesta a fost pus în întârziere, iar prin punerea în întârziere a fost întrerupt și termenul de prescripție.
Contrar acestor susțineri instanța reține, pe de o parte, că la dosar nu există decât o singură notificare (fila 89 dosar Judecătoria Sectorului 1 București), fără a exista, însă, dovada comunicării sale către debitor. Pe de altă parte, cum s-a reținut anterior, în speță, prescripția dreptului de a cere executarea silită nu este guvernată de dispozițiile noului Cod de procedură civilă, în vigoare din 01.10.2011, întrucât termenul de prescripție a început să curgă anterior intrării noului Cod în vigoare.
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția (or la dosar nu există dovada unei asemenea recunoașteri); prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (în speță neexistând dovada unei chemări în judecată a debitorului pentru stabilirea vreunui drept în legătură cu suma executată) sau printr-un act începător de executare (cererea de executare silită a fost introdusă la executor la data de 29.12.2014, cum s-a reținut anterior).
În aceste condiții, dreptul creditoarei de a cere executarea silită împotriva debitorului s-a născut la data de 17.05.2011 (el neobținând mai multe drepturi decât avea creditorul cedent), astfel încât termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 din Codul de procedură civilă de la 1865 s-a împlinit la data de 17.05.2014, fără a fi întrerupt sau suspendat în ceea ce privește executarea silită împotriva debitorului, cum s-a reținut anterior.
În consecință, cererea de executare silită formulată la data de 29.12.2014 (filele 59 verso, 131-136 dosar Judecătoria Sectorului 1 București) s-a făcut după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, 17.05.2014, ori chiar organul de executare era obligat să țină seama de efectele prescripției dreptului de a cere executarea și să refuze el însuși executarea contractului de credit care și-a pierdut puterea executorie; actele de executare emise cu încălcarea normelor imperative ce reglementează prescripția fiind nule.
Consecința anulării actelor de executare efectuate după împlinirea termenului de prescripție este și anularea încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, consecința anulării executării, a actelor de executare, inclusiv a dispoziției de înființare a popririi, este dată de desființarea popririi astfel înființate, motiv pentru care poprirea înființată în acest dosar de executare urmează a fi desființată.
În ceea ce privește executarea însăși se reține totodată și că, prin pierderea puterii executorii a titlului nu se anulează însăși obligația reținută în sarcina debitorului, ci se transformă într-o obligație civilă imperfectă ce poate fi adusă la îndeplinire voluntar.
Reținând că obligația contestatorului este o obligație civilă imperfectă, actele de executare silită apar nule de drept, nicio executare silită neputând începe în baza unui titlu care și-a pierdut puterea executorie, situație în care creditorul-intimat nu poate decât să solicite debitorului să execute voluntar obligația de plată, însă nu-și mai poate vedea satisfăcută creanța pe calea executării silite.
Față de cele reținute anterior instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de contestație la executare, actele de executare emise în acest mod urmând a fi anulate.
Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța, precum și faptul că suspendarea executării operează până la soluționarea în fond a cauzei, cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect și va fi respinsă în consecință.
Pentru motivele expuse, constatând că dreptul debitorului de a cere executarea silită era prescris la momentul formulării cererii de punere în executare, va admite contestația la executare, va anula executarea silită însăși efectuată în dosarul de executare nr. 2760/2014 ale S. O. D.-C. și N. A. și încheierea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit, urmând a respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, având în vedere soluția de admitere a contestației la executare, va obliga intimata să achite contestatorului suma de 2200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, potrivit căruia, „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume”, având în vedere că prin încheierea de ședință din 21.05.2015 instanța a admis în parte cererea contestatorului și a dispus reducerea taxei de timbru de la suma de 1000 lei datorată, a suma de 200 lei, precum și faptul că acțiunea contestatorului a fost admisă, va obliga intimata să achite către stat suma de 800 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția netimbrării acțiunii, ridicată de intimată, ca neîntemeiată.
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, ridicată de intimată, ca neîntemeiată.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul P. S. C., CNP_, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură în sector 3, București, .. 9, ., ., în contradictoriu cu intimata S. S.A.R.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.L., cu sediul in sector 4, București, ., subsol, .,11 și în consecință:
Anulează executarea silită însăși efectuată în dosarul de executare nr. 2760/2014 ale S. O. D.-C. și N. A. și încheierea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 2200 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, obligă intimata la 800 lei taxă judiciară de timbru către stat.
Executorie potrivit art. 651 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 noiembrie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I.
5 ex/21.12.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 25/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Pretenţii. Sentința nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
