Contestaţie la executare. Sentința nr. 5610/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5610/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 5610/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5610
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. M.
Grefier – M. S.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul S. C. CALATORI SA SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI, in contradictoriu cu intimatul M. T., având ca obiect contestatie la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul S. C. CALATORI SA SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI în contradictoriu cu intimatul M. T. a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 139/2014 al B. A. I., întoarcerea executării silite și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că expertul contabil a acordat eronat deducerea personală în sumă de 250 lei, stabilind astfel un impozit pe salarii mai mic și un net mai mare decât cel cuvenit, respectiv 4481 lei. Diferența necuvenită stabilită în plus de către expertul contabil este de 279 lei. Contestatorul a invocat art. 57 pct. 2 ind. 1 Cod fisc. și a arătat că pentru veniturile realizate în afara funcției de bază nu se acordă deducere personală, aceasta acordându-se numai pentru veniturile la locul de muncă unde se află funcția de bază. În urma analizei raportului de expertiză contabilă s-a constatat că expertul contabil a calculate eronat diferențele de salariu provenind din utilizarea în calculul dobânzii legale a prevederilor art. 3 alin. 2 din Ordonanța nr. 13/2011. Contestatorul a calculate nivelul dobânzii legale conform act nr. 4/c/8947/2014 emis de oficiul juridic al contestatorului, rezultând o diferență între calculul expertului contabil și calculul contestatorului de 89 lei. Prin urmare, totalul drepturilor salariale acordate necuvenit este de 368 lei. Contestatorul a susținut că la acest moment suma netă totală datorată conform titlului executoriu este de_,6 lei. De asemenea, contestatorul a contestat și onorariul executorului judecătoresc și pe cel al avocatului ales al intimatului în faza executării silite.
În drept, a invocat art. 711 și urm. NCPC.
Intimatul a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că debitorul contestator recunoaște că datorează intimatului suma de_,6 lei față de suma executată de_,60 lei, rezultând o diferență derizorie de 372 lei. Pe de altă parte, contestatorul a explicat evaziv și de neînțeles modul de calcul și date care nu corespund susținerilor în ansamblul lor. Intimatul a arătat că, dacă contestatorul și-ar fi respectat obligațiile înainte ca intimatul să se adreseze executorului judecătoresc, trecând peste 9 luni de la pronunțarea titlului executoriu, intimatul nu ar fi făcut cheltuieli suplimentare. De asemenea, intimatul a susținut că onorariul executorului și cel al avocatului se situează în limitele minimale și au fost corect calculate și percepute.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2357/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011, contestatorul a fost obligat sa plateasca intimatului M. T. ajutorul material de Paste aferent anului 2009, ajutorul material de C. aferent anului 2009, Premiera pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2009, ajutorul material de Paste aferent anului 2010, ajutorul material de C. aferent anului 2010, Premiera pentru Ziua Feroviarului aferent anului 2010, salariul suplimentar aferent anului 2008, salariul suplimentar aferent anului 2010, sume ce vor fi actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.
Prin sentința civilă nr. 4648/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, instanța a obligat contestatorul la calcularea și plata către intimat a diferențelor dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art.41 al.3 lit.a din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 01.10.2009 – 31.12.2010, sume actualizate cu rata inflației, de la data scadenței si pana la data introducerii actiuni si cu dobanda legala de la data introducerii actiunii si pana la data plății efective.
Întrucât contestatorul nu s-a conformat dispozițiilor sentinței civile, la data de 04.07.2014, intimatul a înaintat către B. A. I. cerere de executare silită împotriva contestatorului, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2357/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011 și de sentința civilă nr. 4648/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
Cererea de executare silită a fost înregistrată la B. A. I. sub nr. 139/2014 (numărul dosarului de executare).
Prin încheierea din 23.07.2014 în dosarul civil nr._/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită.
B. A. I. a emis adresă către expertul contabil autorizat B. G., prin care i-a solicitat să efectueze calcule și să stabilească cuantumul creanțelor datorate de contestator conform titlurilor executorii.
Ținând cont de faptul că debitorul contestator datorează intimatului creanțe în cuantum total de 9956 lei (4481 lei conform sentinței civile nr. 2357/28.02.2014 și 5475 lei conform sentinței civile nr. 4648/16.04.2014), prin încheierea din data de 03.11.2014, în baza art. 669 C.proc.civ., s-au stabilit de către executorul judecătoresc cheltuieli de executare în cuantum total de 4329,60 lei, după cum urmează: 20 lei – taxă de timbru, 990 lei – onorariul executorului judecătoresc, 3319,60 lei – efectuare și redactare acte de procedură, onorariu de avocat și raport de expertiză contabilă.
Ulterior, contestatorul a fost somat să achite creanțele datorate și cheltuielile de executare silită și a fost emisă adresă de înființare a popririi.
În prezent, executarea silită a încetat ca urmare a recuperării creanțelor prevăzute în titlurile executorii și a cheltuielilor de executare silită.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Examinand motivele de contestatie invocate in cauza dedusa judecatii prin prisma situatiei de fapt mai sus retinute, instanta retine ca acestea sunt nefondate.
1) Potrivit art. 662 alin. (3) NCPC, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
Din dispozițiile art. 662 alin. 3 NCPC, dar și din cele ale art. 628 NCPC rezultă că, în faza de executare silită, executorul judecătoresc poate calcula cuantumul creanței ce face obiectul hotărârii judecătorești, titlu executoriu, în măsura în care aceasta cuprinde criteriile în funcție de care se va face acest calcul. De asemenea, poate proceda la actualizarea creanței în faza de executare silită.
În speță, prin titlurile executorii au fost acordate drepturi salariale, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, însă instanța a indicat perioada pentru care sunt datorate, actele prin care a fost stabilite aceste drepturi și a dispus actualizarea lor la data plății efective.
Prin urmare, creanța este lichidă, în sensul prevăzut de art. 662 alin. 3 NCPC, titlul executoriu conținând elementele care să permită stabilirea exactă a cuantumului creanței, prin efectuarea unei expertize de către un specialist contabil.
Instanțele de judecată și executorii judecătorești nu au obligația de a avea studii de contabilitate, iar dispozițiile Codului de procedură civilă nu interzic executorului judecătoresc să apeleze la expertiza unui contabil autorizat, chiar art. 643 alin. 1 pct. 8 NCPC stabilind că experții pot fi participanți la executarea silită.
Prin urmare, B. A. I. a procedat în mod legal, emițând adresă către expertul contabil autorizat B. G..
2)Referitor la valoarea creanței executate, instanța constată că contestatorul a invocat diverse motive în susținerea contestației la executare, fără să aducă în susținerea argumentelor invocate o probă care să combată cu adevărat actele de executare, deși avea această obligație conform art. 10 alin. 1 NCPC („Părțile au obligația … să își probeze pretențiile și apărările …”).
Instanța reține faptul că debitorul contestator nu a adus în susținerea celor învederate un alt raport de expertiză contabilă și nici nu a indicat un mod de calcul concret al sumelor pe care le datorează intimatului.
Contestatorul a susținut doar că expertiza contabilă nu a fost corectă, apreciind că valoarea corectă a creanțelor rezultă dintr-o adresă emisă de oficiul juridic al contestatorului. Analizând adresa despre care a făcut vorbire contestatorul (filele 7, 8 din dosarul nr._/301/2014 atașat la prezentul dosar), instanța constată că această adresă indică doar niște sume de bani pe care contestatorul apreciază că ar trebui să le plătească intimatului, fără să fie prezentat un mod de calcul clar al acestor sume. În plus, contestatorul nu a făcut nici măcar dovada achitării de bunăvoie către intimat a sumelor de bani pe care a recunoscut că le datorează prin adresa în discuție și prin prezenta acțiune.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că susținerile contestatorului privitoare la creanța pusă în executare sunt neîntemeiate.
3) Referitor la onorariul executorului judecătoresc, având în vedere cuantumul debitului executat în speță, văzând dispozițiile Ordinului MJ nr. 2550/2006 și dispozițiile art. 39 al. 1 din Legea 188/2000, instanța apreciază că B. A. I. a stabilit în mod corect onorariul în cuantum de 990 lei.
Împrejurarea că debitorul contestator intenționa să își îndeplinească obligația de bunăvoie (ceea ce nu s-a întâmplat) nu justifică reducerea onorariului executorului judecătoresc, care se stabilește anticipat, creditorul neavând cum să prevadă care va fi rezistența debitorului. Acesta din urmă, în schimb, poate înlătura cu ușurință o asemenea, cheltuială, dacă își execută în timp util obligația impusă de hotărârea judecătorească. În această situație, ar fi inechitabil ca suportarea onorariului să cadă în sarcina creditorului, care a câștigat procesul, ceea ce înseamnă că debitorul i-a nesocotit un drept și, în plus, nu are nici o altă posibilitatea de a obține respectarea dreptului său decât adresându-se executorului judecătoresc, care își stabilește onorariul anticipat.
In speță, se observă că debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la îndeplinire de bunăvoie obligația stabilită in sarcina sa prin titlurile executorii, nu a făcut nici un demers, creditorul fiind pus in situația de a suporta o perioadă îndelungată inconvenientele decurgând din nerespectarea de către debitor a hotărârilor judecătorești. Nici după primirea somației de executare silită, contestatorul debitor nu a făcut demersuri pentru a-și achita datoria, executorul judecătoresc fiind nevoit să înființeze poprirea asupra conturilor debitorului.
Actele de executare efectuate în cauză atestă faptul că debitorul contestator, deși cunoștea despre obligațiile stabilite de instanță în sarcina sa, nu a înțeles să se conformeze titlurilor executorii și nu și-a executat de bunăvoie obligațiile, determinând astfel declanșarea procedurii executării silite.
Conform dispozițiilor art. 669 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Totodată, dispozițiile art. 622 alin.3 C.pr. civ. prevăd că executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.
Instanța reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, conform art. 669 alin. 3 NCPC. Față de dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și ale Legii 188/2000, în cazul obligațiilor având ca obiect o sumă de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative.
Așa cum a arătat anterior, instanța constată că, în cauză, pentru a determina cuantumul onorariului său, executorul judecătoresc a aplicat corect dispozițiile Ordinului nr. 2550/2006, precum și dispozițiile art. 39 al. 1 din Legea 188/2000.
În ceea ce privește TVA-ul, fiind o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești nu pot condiționa punerea în executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipată a onorariului. Prin urmare, recuperarea onorariului de executor nu depinde de plata anticipată a acestui onorariu.
În conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 pct. 3 C. Pr. Civ., în cadrul cheltuielilor de executare este inclusă și suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat.
Referitor la susținerea contestatorului, potrivit căreia ar fi exagerate onorariile stabilite pentru executorului judecătoresc și pentru avocatul intimatului în faza de executare, instanța apreciază această susținere ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, instanța reține caracterul rezonabil, necesar și proporțional al acestor onorarii.
Caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului sau și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.
Cu privire la onorariul avocatului, deși instanța are posibilitatea de a micșora cheltuielile de executare, asistența judiciară necesitată de creditori în faza de executare silită din partea unui avocat nu trebuie minimalizată, la fel nici munca avocatului ales în aceste circumstanțe. Acest avocat se presupune că oferă creditorului consultanță, îl asistă în alegerea executorului, îl asistă în fața executorului la momentul încheierii contractului de executare și a altor acte de executare. Aceste cheltuieli nu reprezinta doar contravaloarea redactarii cererii de executare, ci presupun multe alte activitati, printre care mentinerea legaturii cu executorul judecatoresc, inclusiv deplasari la sediul acestuia, reprezentarea creditorilor în cadrul incidentelor ivite în cursul executării silite. Pentru aceste motive, instanța reține că onorariul avocatului este rezonabil și nu se impune cenzurarea acestuia. De menționat este faptul că suma de 3319,60 lei nu reprezintă doar onorariul avocatului intimatului, ci și onorariul expertului contabil și contravaloarea serviciilor de redactare și efectuare a actelor de procedură.
Aceeași este opinia instanței și în privința onorariului executorului judecătoresc. Așa cum s-a arătat, acest onorariu se stabilește anticipat, neputându-se prevedea care va fi rezistența debitorului pe parcursul executării silite. Onorariul executorului include multiple activități efectuate de acesta, respectiv studierea cererii de executare silită formulată de creditor și a înscrisurilor atașate acestei cereri pentru a stabili dacă acestea îndeplinesc condițiile legale pentru începerea executării silite, întocmirea încheierii prevăzute de art. 664 NCPC, formularea cererii de încuviințare a executării silite și înregistrarea ei la instanța de executare, stabilirea modalității adecvate de executare silită a debitorului, urmărirea modului de desfășurare a executării silite, adesea pentru o lungă perioadă de timp. Așa cum rezultă din actele dosarului de executare, B. A. I. a avut rol activ, conform art. 627 NCPC, stăruind pentru realizarea integrală a obligației prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care nu se impune cenzurarea onorariului acestuia.
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite formulate de contestatorul S. C. CALATORI SA SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BUCURESTI - sector 1, București, PIATA GARII DE NORD, nr. 1-3, in contradictoriu cu intimatul M. T. – București, .. 8, sector 1, ca neîntemeiate.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5606/2015. Judecătoria... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5717/2015.... → |
|---|
