Contestaţie la executare. Sentința nr. 2654/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2654/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2654/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2654
Ședința publica din data de 26.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte – G. D.
Grefier – D. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul N. N., în contradictoriu cu intimatul C. DE A. T. E. G., cu terțul poprit B. T. și cu intervenientul în interesul contestatorului N. M..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.02.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, contestatorul N. N. în contradictoriu cu intimatul C. DE A. T. E. G. și cu terțul poprit B. T. a formulat contestație la executare prin care a înțeles să conteste titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică . nr._/15.11.2012 în ce privește întinderea și aplicarea acestuia; executarea însăși; toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 61/2013 al B. I. R., respectiv poprirea bancară asupra conturilor fiicei și contestatorului și încheierea nr. 7703/10.02.2014 prin care s-a pornit executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în București, ., sector 1.
În motivarea cererii se arată că prin înștiințarea primită la data de 10.02.2014, contestatorului i s-a adus la cunoștință că s-a înființat poprirea pe conturile deținute la B. T., în calitate de terț poprit la cererea Biroului de avocat T. E. care a încheiat cu contestatorul 2 contracte de asistență juridică, respectiv nr._/15.11.2012 și nr._/15.11.2012, ambele având același obiect: „punerea în executare a deciziei 621/2009 de aplicare a Legii nr. 290/2003”. Singura deosebire între cele două contracte fiind cea a onorariului: în primul contract 77.500 lei și în al doilea contract 12.000 lei. Încasarea onorariului urma a se efectua după eliberarea sumelor de bani de către executorul judecătoresc ce va pune în aplicare hotărârea nr. 621/2009. A mai arătat contestatorul că a fost format dosarul de executare nr. 769/2012 la B. H. F.; că ANRP a contestat executarea, iar conform sentinței nr. 6775/19.04.2013 a Judecătoriei Sectorului 2, instanța a redus onorariul avocatului la suma de 1000 lei, recursul fiind respins. Avocatul, ignorând sentința, a prezentat numai contractul de asistență juridică nr._/15.11.2012 cu onorariul de 77.500 lei la executorul I. R. care a dispus blocarea contului bancar pentru obținerea întregului onorariu.
În continuare, contestatorul arată că a plătit această sumă avocatului, care l-a amăgit că-i va elibera ulterior chitanța. În acest sens arată că la Libra Bank a fost împreună cu creditorul, a ridicat suma de 465.850 lei, iar după ce a înmânat creditorului 15.000 Euro (77.500 lei), a mers în aceeași zi la B. T. și a depus diferența rămasă.
A concluzionat contestatorul că onorariul de 77.500 lei care face obiectul titlului executoriu, contractul de asistență juridică nr._/15.11.2012 a fost redus de instanța de judecată prin sentință irevocabilă la 1000 lei; că necunoscând prevederile acestei sentințe, a achitat întreaga sumă de 77.500 lei reprezentând onorariul din titlul executoriu.
Contestatorul a solicitat și suspendarea executării având ca obiect poprirea și deblocarea contului bancar deschis la B. T..
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe disp. art. 714 și art. 718 C.pr.civ.
Atașat contestație, debitorul a depus la dosar înscrisuri din dosarul de executare nr. 61/2013 al B. I. R., extrase de cont, acte adiționale la contractul de închiriere nr. 4/12.04.2007, procură, calcul sume.
Contestația a fost comunicată intimatului care, la data de 14.03.2014, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia, menținerea actelor de executare, obligarea contestatorului la despăgubiri pentru pagubele cauzate de întârzierea executării, pagube egale cu cuantumul cauțiunii depuse de către contestator și restituirea cauțiunii către intimat, precum și obligarea contestatorului la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 7000 lei, prin raportate la prevederile art. 719 C.pr.civ., constatând că petentul a formulat contestația cu rea credință.
În motivare se arată că în toamna anului 2012 a fost contactat de contestator în vederea recuperării unor creanțe ANRP. După ce au discutat clauzele contractelor de asistență juridică, la data de 15.11.2012, la domiciliul contestatorului, acesta a semnat contractul . nr._ și a înțeles în integralitate toate clauzele acestuia, inclus faptul că onorariul urma să fie achitat, conform art. 5 ... la distribuirea și eliberarea sumelor de către B., clientului sau unui împuternicit al acestuia. Acest contract a fost încheiat numai referitor la executarea silită a ANRP, fiind un onorariu de succes, de rezultat. În aceeași seară, intimatul arată că a mai fost încheiat un contract de asistență juridică . nr._, contract care are ca obiect, pe lângă executarea silită a debitoarei ANRP, și reprezentarea contestatorului în contestația la executare în fond și recurs, pentru un onorariu de diligență de 12.000 lei, ce urma a fi achitat până la distribuirea și eliberarea sumelor de către B. clientului sau unui împuternicit al acestuia.
Intimatul arată că în calitate de avocat al contestatorului, și-a îndeplinit toate obligațiile, iar la începutul anului 2013, a lecturat proiectul unei ordonanțe de urgență și a observat că se referea la micșorarea despăgubirilor și eșalonarea acestora, situație față de care a comunicat telefonic contestatorului că dorește să se întâlnească pentru a rezilia de comun acord contractele. Intimatul arată că s-a întâlnit cu contestatorul care a înțeles situația, dar nu a dorit încetarea contractelor și a insistat în a semna un act adiționat (contract), promițând că în ziua următoare va achita suma de 9.500 lei din cei 12.000 lei, cu condiția ca intimatul să-l viziteze la domiciliu pentru a încasa suma. Intimatul susține că s-a deplasat în ziua stabilită la domiciliul contestatorului, dar nu a fost de găsit și că a depus chitanța de încasare a sumei la dosarul de executare. Ulterior, contestatorul i-a comunicat că nu are banii și că-i va achita această sumă la încasarea despăgubirilor. La data de 23.01.2013, contestatorul a semnat actul adițional (un alt contract) fără obiecțiuni, urmând a achita un onorariu în completare, astfel cum rezultă din contractul de asistență juridică . nr._.
La începutul lunii august 2013, intimatul susține că a comunicat telefonic contestatorului că urmează a se prezenta la executor pentru a-și încasa despăgubirile. În data de 29.08.2013, în jurul orelor 1030, au mers împreună la biroul executorului judecătoresc, i-au fost înmânate actele/recipisele, după care s-au deplasat, la sediul Băncii Libra, unde contestatorul a încasat în numerar întreaga sumă de despăgubiri, după care s-au deplasat în zona Curții de Apel București, în toată această perioadă contestatorul fiind asistat de fiul său.
La solicitarea intimatului de a i se achita integral onorariile, contestatorul a devenit recalcitrant, abuzând de violență verbală, jignind pe intimat, dovedind rea credință. Totuși, a achitat suma de 9.500 lei, ce era datorată conform chitanței atașată la dosarul de executare. Față de sumele achitate, intimatul arată că a eliberat factura nr. 153/29.08.2013 și chitanța nr. 257/29.08.2013 și, de asemenea, factura nr. 152/29.08.2013 și chitanța nr. 256/29.08.2013, rămânând un rest de onorariu de achitat într-un cuantum mai mare de 50.000 lei. Ulterior l-a contactat la telefon pe contestator, îsă acesta îi închidea telefonul, astfel că a hotărât să execute silit creanța rămasă de achitat.
Intimatul prezintă un calcul al onorariilor încasate pentru cele trei contracte de asistență juridică și arată că diferența de onorariu neachitat era de 52.307 lei cu TVA inclus.
Referitor la invocarea reducerii onorariului de către instanță, intimatul arată că împrejurarea că prin sentința civilă nr. 6775/19.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ (contestația la executare formulată de ANRP) a fost redus onorariul avocațial de la suma de 9500 lei la suma de 1000 lei nu reprezintă decât aprecierea instanței cu privire la măsura în care onorariul va fi suportat de partea care a pierdut procesul și nu produce nici o consecință juridică față de contractul de asistență juridică dintre client și avocatul său, care își va produce pe deplin efectele stabilite de acestea.
Intimatul a depus la dosar în copii certificate înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul întâmpinării: contracte de asistență juridică, chitanțe și facturi.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 06.05.2014, contestatorul a susținut că mențiunile din întâmpinare nu sunt reale; că a predat intimatului întreaga sumă așa cum s-au înțeles și unica sumă de 77.500 lei, iar în văzul tuturor, intimatul a fugit cu mașina și nu i-a eliberat chitanța, moment de la care nu a mai fost de găsit, deși l-a căutat în numeroase rânduri pentru a-i elibera chitanța. Cu privire la facturile și chitanțele depuse de intimat, contestatorul susține că sunt false, nesemnate de contestator și datate cu o dată la care nu i-a predat niciun ban.
La solicitarea instanței B. I. R. a comunicat, în copie certificată, dosarul de executare nr. 61/2013.
La data de 06.05.2014, numitul N. M. a depus la dosar cerere de intervenție în interesul contestatorului, cerere de intervenție ce a fost anulată, ca netimbrată, la termenul de judecată din data de 21.08.2014.
La termenul de judecată din data de 05.06.2014, instanța a încuviințat contestatorului probele cu înscrisuri, interogatoriul reprezentantului Cabinetului de Avocatură, respectiv av. T. E. G. și testimonială cu martorul T. E., intimatului probele cu înscrisuri și intervenientului probele cu înscrisuri, interogatoriul reprezentantului Cabinetului de Avocatură, respectiv av. T. E. G. și testimonială cu martorul T. E. și a respins proba testimonială cu audierea directorilor băncii solicitată de intervenient, întrucât personalul bancar este ținut să păstreze secretul cu privire la activitatea pe care o desfășoară.
La termenul din data de 21.08.2014, instanța a dispus disjungerea contestației formulată împotriva executării silite imobiliare și a fost format dosarul, nr._/301/2014 în care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
La data de 02.10.2014, numitul N. M. a depus la dosar a doua cerere de intervenție accesorie în interesul contestatorului prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii, admiterea contestației la executare.
În motivare, numitul N. M. a arătat că are interes de a susține contestația la executare deoarece contestatorul este tatăl său, iar orice problemă economică a contestatorului are repercusiuni și asupra sa. Totodată, a arătat că contul blocat de executorul judecătoresc este un cont curent pentru care el și mama sa au împuternicire și în care atât el, cât și soția sa au depus bani, astfel că prin blocarea contului au și ei sumele de bani blocate. Acest cont reprezintă sursa lor de plată a diferitelor sume pentru gospodăriile lor astfel că și sub acest aspect are interes ca, contestatorul că rezolve problema.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 61 alin. 3 și următ. C.pr.civ.
La termenul de judecată din data de 02.10.2014, instanța a admis în principiu cererea de intervenție pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de ședință.
La același termen de judecată, instanța a dispus decăderea contestatorului din proba cu interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 13.11.2014, instanța a încuviințat intervenientului în interesul contestatorului probele cu înscrisuri, interogatoriul intimatului și testimonială cu martorul P. M.. Totodată, față de introducerea și încuviințarea unei intervenții după încuviințarea probelor pe cererea principală, dar și pentru egalitate de arme, a încuviințat cererea intimatului de suplimentare a probatoriului cu proba cu interogatoriul contestatorului, iar pe cererea de intervenție a încuviințat intimatului proba cu interogatoriul intervenientului în interesul contestatorului.
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, contestatorul și intervenientul în interesul contestatorului au renunțat la administrarea probei testimoniale și s-a administrat proba cu interogatoriul contestatorului și intervenientului în interesul contestatorului, probă încuviințată intimatului, precum și proba cu interogatoriul intimatului – av. T. E. G., probă încuviințată intervenientului în interesul contestatorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între contestator și intimat, practic, ca instrumentum probationem au fost încheiate 3 contracte de asistență juridică în formă scrisă: nr._/15.11.2012 pentru un onorariu de 12.000 lei, nr._/15.11.2012 pentru un onorariu de succes de_ lei și nr._/23.01.2013 pentru un onorariu de_ lei.
Contractul de asistență juridică nr._/15.11.2012 (f.55, vol.I) a fost încheiat pentru asistarea și reprezentarea contestatorului în fața executorului judecătoresc în vederea executării silite a titlului executoriu reprezentat de hotărârea nr. 621/01.10.2009 împotriva debitoarei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în dosarul de executare nr. 769/2012 înregistrat la B. H. F. G.. Pentru serviciile de asistență juridică prestate în faza executării silite, conform contractului a fost negociat un onorariu de diligență în sumă de 12.000 lei, menționat în contractul nr._/15.11.2012, precum și un onorariu de succes în sumă de_ lei ce a fost menționat în contractul nr._/15.11.2012 (f. 58, vol.I), care are natura juridica a unei clauze ce face parte din primul contract cu nr._/15.11.2012. Ulterior, onorariul de diligență a fost modificat de părți, suplimentându-se cu suma de_ lei, părțile materializând această înțelegere în cuprinsul unui nou înscris denumit contract de asistență juridică nr._/23.01.2013 (f.56, vol.I), dar care are natura unui act adițional, neînglobând o nouă convenție care să genereze un nou raport juridic, ci o modificare a obligației de plată a onorariului de diligență din primul contract.
De menționat este că, potrivit celor menționate în cuprinsul acestor înscrisuri, onorariile de diligență trebuiau achitate pe parcursul executării silite, iar onorariul de succes după eliberarea creanței executate de către executorul judecătoresc.
Instanța mai reține că, pe durata executării silite, până la realizarea creanței pe seama debitoarei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, contestatorul nu a achitat intimatului nicio sumă cu titlu de onorariu pentru serviciile prestate.
Deși, prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a susținut că a fost încheiat numai contractul de asistență juridică nr._/15.11.2012 și doar pentru un singur onorariu, cel de_ lei, echivalentul a _ Euro și că a plătit această sumă, este de observat poziția oscilantă a acestuia care prin răspunsurile la întrebările nr. 1 și 7 din interogatoriu a susținut că a încheiat un singur contract dar că a achitat _ Euro, fără a explica în vreun mod de ce a plătit mai mult decât era menționat în contractul încheiat în forma scrisă. Totodată, contestatorul nu a explicat în niciun mod existența semnăturii sale pe înscrisurile intitulate contract de asistență juridică nr._/15.11.2012 și contract de asistență juridică nr._/15.11.2012.
De asemenea, se reține și faptul că contestatorul și intervenientul au menționat sume diferite care ar fi reprezentat onorariul datorat și achitat: dacă contestatorul a menționat suma de_ Euro, intervenientul, la prin răspunsurile la întrebările nr. 8, nr.20 și nr.28 a arătat că s-au înțeles pentru suma de_ Euro și că au fost dați_ Euro. Cu toate acestea se mai reține că, potrivit susținerilor ambelor părți, plata s-a efectuat de către contestator cu ocazia ridicării sumei ce reprezenta creanța reprezentând despăgubirea încasată de la ANRP, iar potrivit ordinului de plată nr.B00/_/30.08.2013, contestatorul a încasat aceste despăgubiri în moneda națională și nu în Euro.
D. urmare, instanța reține că contestatorul a plătit intimatului, suma de 9500 lei, conform recunoașterii exprese din cuprinsul întâmpinării, ce a fost imputat de intimat asupra onorariului de diligență negociat inițial (parțial din suma de 12.000 lei) și suma de_ lei. Aceasta din urmă a fost imputată de intimat, conform regulilor imputației legale din art. 1509 alin.1 lit. d C.civ. respectiv în ordinea scadenței datoriilor:_ lei asupra onorariului de diligență care era datorat pe parcursul executării silite, conform înțelegerii ulterioare din data de 23.01.2013, iar_ lei parțial asupra onorariului de succes care era datorat după finalizarea executării și încasarea despăgubirilor.
În ce privește susținerea contestatorului, conform căreia nu mai datora onorariul de_ lei, ci de 1000 lei, deoarece a fost redusă de instanța de executare în dosarul nr._, instanța reține următoarele:
Conform extrasului de pe portalul Judecătoriei Sectorului 2 (f. 24, vol.I), dosarul nr._ a avut ca obiect contestația la executare formulată de ANRP împotriva executării silite ce forma obiectul dosarului de executare nr. 769/2012 înregistrat la B. H. F. G.. Această contestație a fost admisă în parte, instanța reducând cheltuielile de executare reprezentate de onorariul de avocat de la 9500 lei la 1000 lei. Dar această reducere nu are niciun efect între părțile contractului de asistență juridică. Instanța nu a dispus modificarea acestui contract și, implicit, modificarea obligației contestatorului de plată a unui onorariu pentru avocat, ci numai modificarea cuantumului cheltuielilor de executare care sunt suportate în final de debitorul executat silit. În continuare, între părțile contractului de asistență juridică, acesta își produce toate efectele care au fost urmărite de părți: avocatul este ținut să acorde serviciile de asistență juridică la care s-a obligat, iar clientul este ținut de obligația de a plăti onorariul care a fost negociat la încheierea contractului.
O astfel de soluție este cea corectă. Conform art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege. O instanță nu poate modifica obligația unei părți dintr-un contract la cererea unui terț față de acel contract. Ceea ce a solicitat ANRP-ul prin contestația la executare din dosarul_ a fost reducerea cheltuielilor de executare pe care trebuie să le plătească și nu reducerea onorariului pe care trebuie să îl plătească contestatorul.
Prin urmare, față de considerentele expuse, în ce privește întinderea obligației de plată a contestatorului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada că a achitat și diferența de onorariu de succes, în mod întemeiat intimatul a apelat la executorul judecătoresc în vederea realizării creanței pe cale de executare silită.
Pe fondul contestației la executare, se reține că în baza contractului de asistență juridică nr._/15.11.2012, la data de 03.10.2013, intimatul creditor s-a adresat B. I. R. în vederea realizării creanței în sumă de 50.000 lei reprezentând onorariul de succes parțial.
În vederea realizării acestei creanțe a fost întocmit dosarul de executare nr. 61/2013. Prin încheierea pronunțată la data de 18.11.2013 în dosarul nr._/301/2013 (f. 124, vol.I), Judecătoria Sectorului 3 a dispus încuviințarea executării silite a creanței susmenționate la care se adaugă cheltuielile de executare în baza titlului executoriu reprezentat de contractului de asistență juridică nr._/15.11.2012.
Prin încheierea din data de 06.02.2014 (f.136, vol.I), executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare în sumă de_ lei. La aceeași dată executorul a dispus înființarea popririi bancare, fiind emise adrese de înființare a popririi către terții popriți Raiffeisen Bank și B. T., precum și adresa de înștiințare a debitorului contestator cu privire la măsura luată.
În drept, potrivit art. 711 alin. 1 teza I C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestația la executare este formulată exclusiv împotriva popririi înființată la terțul poprit B. T., pe motiv că sumele deținute în acest cont nu i-ar aparține.
Această apărare nu este apreciată de instanță ca suficientă pentru a se dispune anularea executării silite prin poprire. Conform adresei din 27.01.2014 emisă de Ministerul Finanțelor Publice – DGTI (f.146, vol.I), pe numele contestatorului este deschis un cont bancar la B. T., Sucursale Piața C. București, iar potrivit extrasului de cont de la fila 16, vol.I, urmare a adresei de înființare a popririi,la data de 10.02.2014, B. T. a blocat suma de_,80 lei aflată în contul deschis de contestator la B. T..
Sumele aflate în contul contestatorului îi aparțin acestuia până la o dovadă certă în sensul contrar. Or, din extrasele de cont depuse la dosar (f. 84-108 vol.II), rezultă că acesta are drept de dispoziție nelimitat cu privire la sumele aflate în acest cont. Astfel, din extrasul de la fila 87 verso și fila 88 din vol. II, rezultă că contestatorul a ridicat toată suma disponibilă existentă în cont, respectiv_ lei, după ce a desființat depozitele constituite, rămânând în cont numai suma de_ lei blocată ca urmare a popririi executorii.
Pe de altă parte, este de menționat că actele de executare prin poprire nu au fost contestate pentru motive proprii de nelegalitate. Adresa de înființare a popririi este emisă în condițiile legii, astfel că, față de motivele contestației și probele administrate nu rezultă niciun motiv de nelegalitate a executării prin poprire.
Pentru considerentele arătate, instanța va respinge atât contestația la executare, cât și cererea de intervenție, ca neîntemeiate.
În ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 718 alin. 1 C.pr.civ., iar în prezenta cauză instanța a reținut cauza pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.
Potrivit art. 719 alin. 3 C.pr.civ., în cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.
Întrucât prin încheierea din data de 14.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării din cadrul contestației (aceasta fiind soluționată prin hotărâre la 26.02.2015), în temeiul art. 719 alin.3 C.pr.civ. instanța va admite cererea contestatorului și va obliga contestatorul către intimat la plata de despăgubiri cauzate prin întârzierea executării. În ce privește întinderea acestor despăgubiri, în temeiul art.1535 alin. 1 C.civ., instanța apreciază că cuantumul acestor despăgubiri trebuie să fie egal cu dobânda legală aferentă creanței de 50.000 lei pentru perioada 14.02._15 (perioada în care a fost suspendată provizoriu executarea silită la cererea contestatorului), care este datorată chiar fără a se face dovada existenței vreunui prejudiciu.
Tot în baza art. 719 alin. 3 C.pr.civ. instanța va aplica contestatorului N. N. amenda judiciară în sumă de 1000 lei, iar intervenientului accesoriu N. M., amenda judiciară în sumă de 500 lei, pentru exercitarea contestației, respectiv a cererii de intervenție cu rea-credință, în condițiile în care atât contestatorul cât și intervenientul au cunoscut întinderea obligației de plată a onorariilor, cât și faptul că plata nu s-a efectuat conform contractului, însă au contestat executarea deși, astfel cum s-a evidențiat mai sus, nu există niciun motiv de nelegalitate a executării prin poprire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul N. N., cu domiciliul în București, ., sect. 1, CNP_, în contradictoriu cu intimatul C. DE A. T. E. G., cu sediul în sector 3, București, ., ., ., C. RO_ și terțul poprit B. T., CUI_, cu sediul în București, sector 1, .. 43, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul N. M., CNP _, cu sediul în București, sector 1, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind suspendarea executării ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatorul către intimat la plata de despăgubiri în cuantum egal cu dobânda legală aferentă creanței de 50.000 lei pentru perioada 14.02._15.
Aplică contestatorului N. N. amenda judiciară în sumă de 1000 lei, iar intervenientului accesoriu N. M., amenda judiciară în sumă de 500 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. D. D. I.
Red. și tehnodact. G.D./D.I.
7 ex./21.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 765/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2723/2015. Judecătoria... → |
|---|
