Contestaţie la executare. Sentința nr. 2817/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2817/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 2817/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2817
Ședința publică din data de 27.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. V.
Grefier: A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorii S. D. și S. M. G. în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, având ca obiect contestație la executare+ suspendare executare.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc in sedinta publica de la data de 20.02.2015 fiind consemnate in incheierea de sedință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C.proc.civ., a amanat pronuntarea la data de 27.02.2015, cand dupa deliberare a hotarât urmatoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.07.2013, sub nr. de dosar_/201/2013, contestatorii S. D. și S. M. G. în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA, au formulat contestație privind lămurirea înțelesului, întinderii si aplicării titlurilor executorii reprezentate de contractele de credit nr. 88/19.09.2007 modificat si completat de actele adiționale, în sensul constatării nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive, anularea actelor de executare silită efectuate în baza contractelor de credit, restituirea sumelor încasate necuvenit de bancă, derularea în continuare a efectelor contractului de credit, până la data scadenței contractuale, 30.07.2015, cu eliminarea clauzelor abuzive, suspendarea executării silite, diminuarea sumelor ce urmează a fi plătite cu titlu de cheltuieli de executare silită si suspendarea executării silite în privința acestor cheltuieli până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că prin Actul adițional nr. 88/1/6/16.08.2010, au dobândit calitatea de fidejusori si garanți reali, banca obligând debitorii, pentru a le menține linia de credit acordată să suplimenteze garanțiile constituite deși nu a majorat si cuantumul creditului acordat, garantând personal linia de credit acordată debitorilor, cât și prin instituirea unei ipoteci asupra unui bun mobil.
Au mai arătat că la data semnării actului adițional 88/1/6/16.08.2010, erau în vigoare legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
Contestatorii au invocat caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul pretins de bancă cu titlu de cheltuieli directe, care a avut o valoare inițială de 0,5% dublată din 16.11.2009 la 1%, art. 22 din contractul de credit 88/19.09.2007 care acordă dreptul creditorului să declare creditul scadent anticipat sau să denunțe unilateral contractul de credit, art. 26.3 din contractul de credit 88/19.09.2007, care conferă dreptul creditorului de a modifica marja aplicabilă liniei de credit, în orice moment, art. 36 din contractul de credit 88/19.09.2007, care conferă creditorului dreptul de a declara toate obligațiile ce decurg din contractul de credit scadente imediat, având dreptul de a debita de intată oricare din conturi, discrecționar, în cazul în care stabilește că ar fi intervenit unilateral vreun efect negativ semnificativ prin denigrarea în orice fel a băncii sau angajatilor, art. I paragraf 9 din actul adițional nr. 1/10.12.2011, prin care li s-a impus să accepte completarea prevederilor contractuale cu „Condiții generale de Afaceri” ale Băncii si cu „Regulile de operare pe conturi”, fără ca acestea să fie aduse în vreun fel la cunoștință.
Au menționat că acestor clauzele le lipsește caracterul negociat, creând un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe.
Cu privire la comisionul denumit „cheltuieli directe”, s-a învederat că disimulează un procent consistent de dobândă, reprezentând o dobândă mascată.
Au adăugat că Banca, în mod abuziv si nelegal a procedat la data de 18.03.2013 la declararea scadenței si exigibilității anticipate a întregii datorii înregistrate în baza contractului de credit nr. 88/19.09.2007, întrucât prin Actul adițional nr. 88/_, linia de credit a fost reacordată pe o nouă durată contractuală de 44 de luni, până la 30.07.2015.
În continuare au arătat că dobânda datorată pentru creditul acordat nu este scadentă, părțile stabilind de comun acord să o amâne la plată până în momentul rambursării integrale a creditului acordat.
În drept, au fost invocate prevederile art. 669 alin. 4, 713 alin. 3, 718 alin. 1 C.proc.civ., art. 969 C.civ., art. 1270 C.civ., legea nr. 193/2000, OUG 50/2010, Directivele 87/102/CEE, 93/13/CEE, 2005/29/CE, 2008/48/CE.
Cererea a fost legal timbrată, conform OUG nr. 80/2013 (fila 63).
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri si proba cu expertiză contabilă.
Au fost anexate cererii în copie, înscrisuri (filele 12-55).
La data de 01.10.2013, intimata a depus prin Serviciul Registratură si prin fax întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
În motivare s-a arătat că banca a încheiat cu debitoarea GADRA MANAGEMENT SRL, Contractul de credit nr. 88/19.09.2007, fiindu-i acordate două facilități de credit de_ de Euro si de_ de Euro, contestatorii semnând contractul de credit si actele ulterior încheiate în baza acestuia în calitate de garanți.
S-a invocat excepția netimbrării sau insuficientei timbrări, respingerea ca inadmisibile a capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevăzute în contractul de credit nr. 88/19.09.2007 și lipsa calității procesual active a contestatorilor în ceea ce privește capătul III de cerere, referitor la obligarea Băncii la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.
Intimata a susținut ca fiind legale clauzele din contract, in speță, contestatorii asumându-si obligația de garanți în considerarea calității lor de asociați si administratori ai imprumutatei GADRA MANAGEMENT SRL, astfel că scopul urmarit de contestatori nu era nicidecum în afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, neputându-se prevala de dispozițiile legii 193/2000 si OUG 50/2011.
S-a invocat caracterul cert, lichid si exigibil al creanței Bancii.
La data de 28.10.2013, contestatorii au depus Răspuns la intâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției netimbrării sau insuficientei timbrări, respingerea excepției inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze prevăzute în contractul de credit nr. 88/19.09.2007, precum si a exceptiei lipsei calității procesuale active a contestatorilor.
Pe fondul cauzei, cu privire la apărările intimatei, au arătat că au dobândit calitatea de garanți reali, actul adițional 4/16.11.2009, nefiind încheiat în considerarea calităților de asociat sau administrator al GADRA.
De asemenea, prin actul adițional nr. 5/16.08.2010, contestatorul S. D. a dobândit calitatea de garant personal, semnând în calitate de persoană fizică.
Au susținut contestatorii că prin încheierea actelor adiționale la contractul de credit, nu au vizat atingerea unui interes legat de activitatea lor profesional comercială, deoarece actele adiționale si contractele subsecvente de fidejusiune si garanție reală mobiliară au fost preformulate.
În drept, OG 21/1991, Directiva 2008/48/CEE.
Prin Încheierea de la termenul de judecată din data de 10.01.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării cererii invocate de intimată prin întâmpinare, excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit nr. 88/19.09.2007 invocată de intimat prin întâmpinare și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesual active a contestatorilor pe capătul trei al cererii, invocată de intimată prin întâmpinare (filele 112-113 vol. II).
La termenul de judecată din data de 07.04.2014, instanța a încuviințat pentru contestatori proba cu înscrisuri si proba cu expertiză contabilă judiciară (filele 140-141 vol. II).
În cauză s-a întocmit Raportul de expertiză tehnică contabilă judiciară „A. C.” (filele 18-47).
La solicitarea instanței, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești „D., COSOREANU SI ASOCIAȚII”, au comunicat dosarul execuțional nr. 487/2013 (filele 132-300 vol. I, 1-105 vol. II).
Contestatorii au depus la data de 27.02.2015 concluzii scrise prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active a contestatorilor, legitimarea procesuală activă derivând din calitatea de semnatari ai contractelor de fidejusiune nr. 88F/16.08.2010 si 88G/16.08.2010, a contractului de garanție reală mobiliară nr. 2190/07.09.2011, modificat si completat prin Actul adițional nr. 1/13.03.2011 la contractul de credit nr. 88/19.09.2007.
Intimata a depus la data de 25.02.2015 concluzii scrise prin care s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, reiterând în esență susținerile din întâmpinare.
Contestatorii au depus la data de 25.02.2015 concluzii scrise prin care au solicitat admiterea contestatiei formulate privind lămurirea înțelesului, întinderii si aplicării titlurilor executorii reprezentate de Contractul de credit nr. 88/19.09.2007, reiterând în esență susținerile din cererile anterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului cu întâietate asupra excepției lipsei calității procesual active a contestatorilor, instanța reține următoarele:
Cu titlu prealabil, cu privire la cererea expertului contabil A. C. de majorare a onorariului de expert instanța reține că acesta, prin cererea înregistrată la data de 21.11.2014, a solicitat majorarea onorariului cu suma de 3500 lei (fila 15 vol. III).
În motivarea cererii, expertul a arătat că lucrările expertizei au prezentat un grad ridicat de complexitate determinat de natura litigiului si de cerințele obiectivelor încuviințate, care au impus necesitatea expertizării unui volum important de documente justificative.
În drept, potrivit art. 339 C.proc.civ. „La cererea motivată a experților, ținându-se seama de lucrarea efectuată, instanța va putea majora onorariul cuvenit acestora, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, însă numai după depunerea raportului, a răspunsului la eventualele obiecțiuni sau a raportului suplimentar, după caz”.
Se reține că cererea a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 20.02.2015.
Instanța apreciază că în raport de complexitatea cauzei si de obiectivele astfel cum au fost încuviințate și la care expertul a trebuit să răspundă se impune admiterea în parte a cererii si majorarea onorariului cu suma de 1000 de lei, în sarcina contestatorilor.
Asupra exceptiei, potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei.
În aceste condiții, instanța se va pronunța cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a contestatorilor, exceptie de fond, dirimanta si absoluta, pe care o va respinge ca neîntemeiată, cu următoarea motivare:
În exercitarea oricărei acțiuni civile în justiție, calitatea procesuală presupune o identitate între subiecții raportului juridic de drept material dedus judecății și persoanele implicate în proces.
În cauză, intimata a invocat excepția lipsei calității procesual active a contestatorilor în ceea ce privește capătul al treilea al cererii, referitor la obligarea băncii la restituirea sumelor încasate în mod ncuvenit, cu motivarea că pentru a avea calitate procesuală activă trebuie să dețină calitatea de titular al contractului de credit sau să facă dovada că sumele solicitate au fost plătite de aceștia si nu de titularul contractului de credit, GADRA MANAGEMENT SRL.
Sub acest aspect, instanța reține că în unele dintre actele adiționale la contractele de credit încheiate de intimata A. B. ROMANIA SA, în calitate de creditor si societatea GADRA MANAGEMENT SRL, în calitate de imprumutat și garant, contestatorii din prezenta cauză, S. D. și S. M. G., s-au obligat în calitate de garanți reali (a se vedea în acest sens act adițional nr. 5/16.11.2009 la contractul de facilitate de linie de credit nr. 88/1/19.09.2007 –filele 65-66 vol. II, act adițional nr. 88/_ la contractul de facilitate de linie de credit nr. 88/1/19.09.2007 –filele 60-61 vol. II), precum și în calitate de fidejusor contestatorul S. D. (conform contractului de fidejusiune nr. 88/F/16.08.2010-GARANȚIE PERSONALĂ-filele 48-49).
Prin urmare, instanța constată că cei doi contestatori sunt părți în actele adiționale la contractele de credit care fac parte integrantă din acestea precum si faptul că s-a făcut dovada efectuării unor plăți, în temeiul acestor contracte de către contestatori.
În acest sens, instanța reține că potrivit Raportului de Expertiză Contabilă judiciară „C. ALRDELEANU”, sumele achitate în perioada 01.11._12 au fost încasate de bancă prin plăți efectuate de împrumutatul GADRA MANAGEMENT SRL, prin intermediul contestatorului S. D. (fila 32 vol.III).
Prin urmare, câtă vreme plățile au fost efectuate și de contestatori, aceștia au dreptul să pretindă restituirea sumelor în cazul în care s-ar constata caracterul abuziv al clauzelor contractuale invocate, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a contestatorilor pe capătul al treilea al cererii, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instanța reține că prin Actul adițional nr. 1 din data de 19.12.2011 la contractul de credit nr. 88/19.09.2007, contestatorii din prezenta cauză și-au asumat obligația de fidejusori, renunțând in mod irevocabil și necondiționat la beneficiul de diviziune si discuțiune (filele 76-78 vol. II). De asemenea si Prin actul adițional nr. 5/16.11.2009 la contractul de facilitate de credit 88/19.09.2007, s-a convenit că S. D. și S. M. G., dobândesc calitatea de garanți reali in contractul de facilitate mentionat (filele 65-66 vol. II).
În aceeași calitate de garanți, contestatorii apar și în actul adițional nr. 88/_ la contractul de facilitate de credit 88/19.09.2007 (filele 60-61), în actul adițional nr. 88/_ la contractul de facilitate de credit 88/19.09.2007 (filele 54-55), în actul adițional nr. 88/_ la contractul de facilitate de credit 88/19.09.2007 (filele 52-53), în actul adițional nr. 88/_ la contractul de facilitate de credit 88/19.09.2007 (filele 50-51).
Se mai reține că intimata a încheiat cu contestatorul S. D. contractul de fidejusiune nr. 88/F/16.08.2010 (garanție personală) (filele 48-49 vol. II).
În ce privește caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul pretins de bancă cu titlu de cheltuieli directe, care a avut o valoare inițială de 0,5% dublată din 16.11.2009 la 1%, clauza privind dreptul băncii de a majora dobânda aplicată liniei de credit (art. 26.2), art. 22 din contractul de credit 88/19.09.2007 care acordă dreptul creditorului să declare creditul scadent anticipat sau să denunțe unilateral contractul de credit, lipsa indicării dobânzii anuale efective (astfel cum au fost precizate prin cererea depusă la data de 30.12.2013 vol. I), instanța reține următoarele:
Conform Legii nr. 193/2000, articolul 2 alineatul (1) prevede că ” Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.”
În același timp, față de data încheierii contractelor de credit, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 1864.
În acest sens, se reține că potrivit articolului 1681 C.civ.: ”Garantul se poate servi în contra creditorului de toate excepțiile datornicului principal inerente datoriei; însă nu-i poate opune acele ce sunt curat personale datornicului.”
Prin urmare, corelând domeniul de aplicare al materiei clauzelor abuzive și întinderea apărărilor pe care garantul le poate opune creditorului, rezultă că garantul poate opune caracterul abuziv al unei clauze numai atât timp cât și debitorul principal ar avea acest drept.
Or, în prezentul dosar, contestatorii nu se pot apăra împotriva intimatei cu mai mult decât ar fi avut la dispoziție debitorul principal, acesta din urmă fiind o societate comercială care nu se poate prevala de caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Prin urmare, va respinge cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor antemenționate, ca neîntemeiată.
În ce privește cererea privind contestația la executare instanța constată că la data de 18.04.2013, creditoarea A. B. ROMANIA SA a depus pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești „D., C. SI ASOCIAȚII” (citată în continuare SCPEJ) cerere de executare silită a contractului de credit nr. 88/19.09.2007 modificat si completat prin act adițional nr. 1/19.12.2011, contract de facilitate de linie de credit incheiat la data de 19.09.2007, modificat și completat prin actul adițional nr. 1/19.02.2008, act adiționat 2/18.08.2008, act adițional 3/16.10.2009, act adițional nr. 4/16.10.2009, act adițional 5/16.11.2009, act adițional nr. 88/6/16.08.2010, act adițional nr. 88/_ /31.03.2011, act adițional nr. 88/_ din data de 12.08.2011, act adițional nr. 88/_ din data de 16.08.2011, act adițional nr. 88/_ din 25.08.2011, act adițional nr. 88/1/11 din 07.09.2011 si act adițional nr. 88/1/12 din 19.12.2011, contract de fidejusiune nr. 88F/16.08.2010, contract de fidejusiune nr. 88/G/16.08.2010, contract de garanție reală mobiliară 2190/07.09.2011, împotriva debitorilor LUCKERT SRL, M. S. L., S. D. (în calitate de fidejusor si garant real) (filele 104-105 vol. II).
Prin încheierea din 24.04.2013, SCPEJ a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 487/2013.
Prin Încheierea din Ședința din Camera de consiliu din data de 10.06.2013, Judecătoria Sector 3 București în dosar nr._/301/2013 a încuviințat executarea silită a creantei în cuantum de 81.675,05 Euro echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii si a creantei in cuantum de 8.630,56 lei, la care se adauga cheltuieli de executare, împotriva debitorilor ., M. S. L. si S. D., în baza titlurilor executorii reprezentate de Contract de Credit nr.88/19.09.2007, modificat prin Actul Aditional nr.1/19.12.2011 impreuna cu Anexa 1, Contractul de Facilitate de linie de Credit din data de 19.09.2007 modificat si completat prin Actul Aditional nr.1/19.02.2008, Actul Aditional nr.2/18.08.2008, Actul Aditional nr.3/16.10.2009, Actul Aditional nr.4/16.10.2009, Actul Aditional nr.5/16.11.2009, Actul Aditional nr.88/1/6/16.08.2010, Actul Aditional nr.88/_ /31.03.2011, Actul Aditional nr.88/1/8/12.08.2011, Actul Aditional nr.88/1/9/16.08.2011, Actul Aditional nr.88/1/10/25.08.2011, Actul Aditional nr.88/1/11/07.09.2011, Actul Aditional nr.88/1/12/19.12.2011 garantat prin Contractul de Fidejusiune nr.88/F/16.08.2010, Contractul de Fidejusiune nr.88/G/16.08.2010 si Contractul de Garantie reala Mobiliara nr.2190/07.09.2011 modificat si completat prin Actul Aditional nr.1/31.03.2011, la solicitarea creditorului A. B. ROMANIA SA (fila 274 vol. I).
În drept, conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statueaza ca dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
Contestația la executare este mijlocul procesual specific fazei executării silite prin care se realizează controlul judecătoresc asupra legalității actelor de executare sau asupra executării silite înseși.
Prin prezenta cerere, contestatorii au solicitat anularea actelor de executare, întrucât creanța pusă în executare nu este exigibilă și nici certă, respectiv creditul acordat este scadent la data de 30.07.2017 iar dobânda datorată nu este scadentă.
Cum contestatorii au invocat în susținerea motivelor de contestație, caracterul abuziv al art. 22 din contractul de credit nr. 88/19.09.2007, privind dreptul creditorului de a declara scadența anticipată a creditului sau de a denunța unilateral contractul de credit, având în vedere soluția cu privire la cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale, instanta constată că nu subzistă nici un motiv care sa atragă anularea actelor de executare.
În ceea ce privește debitul de care se prevalează intimata, se constată că acesta are caracter cert, lichid și exigibil, rezultând în urma unor clauze contractuale însușite de părți, cuantumul sumelor fiind determinate prin graficul de rambursare, iar al penalităților de întârziere fiind determinabil potrivit procentelor prevăzute în clauzele contractuale. De asemenea exigibilitatea este dată de termenele de plată ale ratelor restante și de declarația de reziliere prin care s-a declarat scadent anticipat tot debitului aferent contractelor.
Asupra cererii privind cheltuielile de executare, instanța constată că nu s-a motivat cererea în fapt ci doar în drept, invocându-se art. 669 alin. 4 C.proc.civ.
Cu toate acestea, instanța constată că SCPEJ a emis Încheierea de stabilire a cauntumul creanței si al cheltuielilor de executare, în data de 08.07.2013 (fila 270 vol. I), prin care s-a reținut că raportat la valoarea creanței de 81.675,05 Euro și 8630,56 lei, onorariul executorului judecătoresc este de 11.184,33 lei inclusiv TVA și 620 lei inclusiv TVA.
Instanta retine ca potrivit art. 669 alin. 2 C.proc.civ. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Conform alin. 4 al art. 669 C.proc.civ. sumele ce urmeaza a fi platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, incheierea constituie titlu executoriu, astfel cum prevede alin. 6 al aceluiasi articol.
Instanta mai retine ca in conformitate cu dispozitiile art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
F. de aceasta limitare impusa de lege, instanta constata ca in cadrul cheltuielilor de executare, SCPEJ, a stabilit onorariul executorului judecatoresc in cuantum de 11.184,33 lei (TVA inclus).
Raportat la valoarea creantei ce face obiectul urmarii silite (în cuantum de 81.675,05 Euro și 8630,56 lei), instanta constata ca onorariul executorului judecatoresc respecta plafonul prevazut de legea nr. 188/2000.
In ce privește adăugarea taxei pe valoare adăugată instanța reține că deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăgării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d (în speță) din Legea nr.188/2000.
Având în vedere aceste considerente, instanța constată că nu se impune diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare.
Prin urmare, față de toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare precizată de contestatorii S. D., și S. M. G. în contradictoriu cu intimata A. B. ROMANIA SA si va menține actele de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 487/2013.
Față de soluția cu privire la cererile anterioare, instanța va respinge si cererile subsecvente privind restituirea sumelor încasate necuvenit.
Cu privire la cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța față de soluția ce se va da cererii principale, constatând că nu se poate reține culpa procesuală a intimatei în declanșarea prezentului litigiu, în temeiul art. 453 C.proc.civ., va respinge cererea ca neîntemeiată.
În temeiul principiului disponibilității acțiunii civile, instanța va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a contestatorilor pe capătul al treilea al cererii, invocată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge cererea precizată de contestatorii S. D., CNP_ și S. M. G., CNP_, ambii cu DOMICILIUL ALES LA SCA ALAZAROAIE & ASOCIATII - sector 1, București, .. 17, . cu intimata A. B. ROMANIA SA cu sediul în sector 1, București, CALEA DOROBANTILOR, nr. 237B, ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Admite în parte cererea expertului contabil A. C. de majorare a onorariului de expert.
Majorează onorariul de expert cu suma de 1000 de lei.
Obligă contestatorii la plata către expert contabil A. C. a onorariului de expert de 1000 de lei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2015
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
05.05.2015/5 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2708/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Evacuare. Sentința nr. 2819/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
