Contestaţie la executare. Sentința nr. 4271/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4271/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 4271/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4271
Ședința publică din data de 30.03.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimata M. M., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare. La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, personal, lipsind contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 131 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța își verifică din oficiu competența și prin raportare la art. 650 NCPC constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, după care nemaifiind cereri prealabile sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Intimata arată că nu înțelege să propună probe în apărare.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC și 237 pct. 7 NCPC, instanța încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, apreciind că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului, după care, nemaifiind cereri de formulat sau alte probe de administrat, în baza art. 392 Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea judecatorească închisă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimata solicită respingerea contestației la executare ca urmare a achitării creanței de către contestatoare. De asemenea, învederează că locuiește în Hățișului, P., unde solicită să îi fie comunicată hotărârea ce se va pronunța.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr._ la data de 26.02.2014, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR in contradictoriu cu intimata M. M. a solicitat anularea executării silite dispusă prin dosarul de executare nr. 1671/2013; anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare încheiate la data de 07.02.2014 de către SCPEJ D., C. și Asociații; anularea încheierii pronunțate în data de 04.02.2014, de către Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2013 de încuviințare a executării silite; suspendarea executării silite dispusă prin dosarul nr. 1671/2013, întocmit de către SCPEJ D., C. și Asociații, în temeiul art. 700 alin. (1) și (3) Cod proc. Civ., până la soluționarea prezentei cauze si suspendarea popririi înființate în dosarul nr. 1671/2013 asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București.
In motivare, s-a arătat că prin somația din data de 07.02.2014, B. D., C. și Asociații a înștiințat–o că are de achitat intimatei Michaelidis M. suma de 77.097,55 lei, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr. 1012/2011 emisă de Comisia Municipiului București și cheltuieli de executare în cuantum de 7068 lei.
Prin adresa nr._/13.02.2014 contestatoarei i s-a comunicat măsura înființării popririi asupra conturilor ANRP la terțul poprit până la concurența sumei de 77.097,55 lei.
In ceea ce privește încheierea de actualizare, B. D., C. și Asociații a procedat la actualizarea sumei de 70.029,55 lei, cu indicele de creștere a prețurilor de consum pe perioada decembrie 2011-decembrie 2013.
De asemenea, s-a mai arătat că, modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 este prevăzută de art. 18 alin.5 din H.G nr.1120/2006 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, potrivit cărora „(..) compensațiile bănești se achită astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b ) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
A precizat că aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 18 alin.5 din HG nr.1120/2006, conform cărora achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Contestatoarea a citat, în acest sens, dispozițiile legale mai sus amintite, potrivit cărora: "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...). Prin folosirea sintagmelor „în funcție de disponibilitățile bănești" sau „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat", legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
Contestatoarea a susținut că această interpretare este singura în măsură a da valoare prevederii legale stipulate la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, potrivit căreia „ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli in limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale". Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
Totodată, a arătat că se impune a menționa că din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri în temeiul Legii nr.290/2003 sunt publice, fiind publicate pe site-ul anrp.gov.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, contestatoarea a precizat ca în realizarea funcțiilor sale, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
In reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă din ultimii ani, de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003. Din acest motiv, în ultima perioadă, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților s-a aflat în imposibilitatea de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile de plată stabilite în sarcina sa.
Cu referire la termenul rezonabil, CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație, iar acest principiu trebuie aplicat in funcție de fiecare situație particulară.
In aceste condiții, a solicitat instanței sa constate că în absența disponibilităților bănești ale statului, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât pe plan intern cât și pe plan european. Din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
In ceea ce privește încheierea de actualizare din analiza acesteia s-a constatat că B. D., C. și Asociații a actualizat această sumă cu indicele de inflație, pe perioada decembrie 2011 - decembrie 2013.
S-a precizat de către contestatoare și că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 1667/2013 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP. Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, între stat, pe de o parte, și populație, pe de altă parte.
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 175 alin. 2 Cod proc. civ., a solicitat să se sancționeze cu nulitatea expresă dosarul de executare nr. 2618/2013.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 711, și următoarele C.proc. civ, Legea nr.290/2003 actualizată prin Legea nr.171/2006 și HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr.57/2008.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 8-19).
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin hotărârea nr.1012/29.09.2011 emisă de Comisia Municipiului București au fost acordate despăgubiri în cuantum de 197.118,27 lei în beneficiul numiților N. E., M. M. și F. G. (filele 12-13).
La data de 07.02.2014, creditoarea intimată M. M. a formulat cerere de executare silită prin care a solicitat executarea silită a acestui titlu executoriu pentru recuperarea despăgubirii în cuantum de_,09 lei reprezentând cota sa parte din creanța stabilită prin Hotărârea nr.1012/2011, fiind format dosarul de executare nr. 1671/2013 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Prin încheierea pronunțată la data de 28.01.2014 în dosarul nr._/301/2013 (fila 66), Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită a creanței în cuantum de_,55 lei.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a emis, la data de 07.02.2014, încheierea prin care, în conformitate cu art. 628 alin.2 si 3 a actualizat creanța in cuantum de_,09 lei cu indicele prețului de consum pentru perioada decembrie 2011- decembrie 2013, rezultand o valoare 70.029,55 lei (f. 46) și încheierea prin care, în conformitate cu art. 669 C.pr.civ.,a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la valoarea de 7068 lei, precum și somația de executare (f. 44).
La data de 14.02.2014, astfel cum rezultă din viza aplicată de către contestatoare pe somația din 07.02.2014 aflata la fila 32, precum și având în vedere susținerile contestatoarei din acțiune, se reține că i-au fost comunicate contestatoarei următoarele acte de executare: încheierile emise la data de 07.02.2014 și somația de executare din 07.02.2014.
La data de 10.02.2014, executorul a întocmit adresa de înființare a popririi către terțul poprit Trezoreria Municipiului București (f. 15).
Pe fondul cauzei, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe calea contestației la executare invocă nelegalitatea executării silite motivat de următoarele argumente:
1. despăgubirile stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 se achită beneficiarilor în funcție de disponibilitățile bănești și în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat cf. disp. art. 18 alin.5 din HG nr.1120/2006
2. executarea silită este nelegală fata de împrejurarea ca institutia se afla in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile, din cauza numarului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabila fiind blocarea conturilor ANRP.
3. încheierea de actualizare a sumei de_,55 lei reprezentând cota intimatei din totalul compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr.1012/2011 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 18 alin.6 din HG nr.1120/2006
În conformitate cu prevederile art. 711 Cod procedură civilă împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Examinând motivele de contestație invocate in cauza dedusa judecății prin prisma situației de fapt mai sus reținute, instanța retine ca acestea sunt nefondate.
Instanța reține că intimata este titulara unui drept de creanță, care constituie un drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea contestatoarei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al acesteia, astfel cum a fost reliefat în jurisprudența constantă a Curții (cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României).
Textul Convenției și implicit jurisprudența C.E.D.O. fac parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Or, din momentul în care autoritatea statală, a recunoscut în patrimoniul intimatului un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun, pentru a fi compatibile cu art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, respectiv jurisprudența C.E.D.O. în materie, nu pot interveni decât dacă sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între ingerință și scopul urmărit.
În acest sens, condiționarea efectuării plății („în limita sumelor aprobate anual cu această destinație”) este constatată de judecătorul național ca neconformă cu dreptul de proprietate al intimatului și, prin urmare, neconvențională, câtă vreme plata creanței „în limita sumelor aprobate anual cu această destinație” reprezintă o condiție a cărei realizare depinde exclusiv de voința Statului în condițiile în care Statul nu poate fi cenzurat de intimat la alocarea sumelor în procedura adoptării bugetului de stat. Prin aceasta se constituie o ingerință vădit disproporționată în dreptul de proprietate al intimatei.
În ceea ce privește lipsa disponibilităților bănești instanța apreciază că dificultățile economice ale autorităților publice pot justifica amânarea sau eșalonarea plății creanțelor asupra statului, însă insuficiența resurselor financiare ale autorităților publice nu poate justifica refuzul sine die de a-și îndeplini obligațiile. Tocmai acest refuz de executare a obligațiilor, pentru o perioadă lungă de timp, este de natură a rupe echilibrul între interesele generale, ale statului, și interesele particularilor. De altfel, instituția contestatoare nici nu a prezentat vreo probă în sensul insuficienței resurselor bănești pretinse.
În consecință, instanța apreciază că nu poate fi primită nici această critică de nelegalitate formulată de contestatoare.
Instanța reține că titlul executoriu este reprezentat in cauza de un act administrativ cu caracter individual emis in realizarea puterii de stat, fapt ce-i conferă caracter executoriu de drept, începând cu data emiterii, fiind incidente sub acest aspect dispozițiile art. 628 alin.3 C.pr.civ., debitul astfel actualizat fiind in sarcina debitoarei in baza art. 622alin 3 C proc civ.
Mai mult instanța reține că, deși dreptul creditorului la acordarea de despăgubiri a fost stabilit la data de 29.09.2011, iar întreaga creanță ar fi trebuit achitată până la finele anului 2012 conform HG nr.1120/2006, în prezenta cauză până la data formulării de către intimată a cererii de executare silită (la data de 07.02.2014) nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu la scadența sa. Instanța apreciază că invocarea în acest moment a dispozițiilor art. 18 alin.6 din HG nr.1120/2006 referitoare la modalitatea de actualizare a celei de a doua tranșe nu poate fi primită, câtă vreme contestatoarea debitoare nu a respectat graficul plăților, actualizarea tranșei a doua a creditoarei intimate fiind realizată în temeiul dispoz. art. 622 alin. 3 Cod procedură civilă în considerarea principiului reparării integrale a prejudiciului.
Față de cele reținute mai sus, instanța, in temeiul art. 719 C.proc.civ, urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii pana la solutionarea contestatiei, având in vedere ca cererea dedusa judecatii a fost solutionata, instanta in temeiul art 718 alin 1 Cod procedură civilă urmeaza sa respinga aceasta cerere ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulata de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202 in contradictoriu cu intimata M. M., cu domiciliul ales în București, Calea Moșilor nr.110, sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.03.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
4 ex./02.07.2015
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 4276/2015.... | Evacuare. Sentința nr. 4277/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
