Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 4928/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4928/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4928/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4928
Ședința publică din data de 14.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic, formulată de reclamantul ADÂR G. în contradictoriu cu pârâtii B. F., D. P. și M. BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 31.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2014, reclamantul ADÂR G. în contradictoriu cu pârâta B. F., a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de ac autentic de vânzare-cumpărare a imobilului teren în suprafață de 400mp situat în ., sector 3 București precum și constatarea faptului că a devenit proprietar asupra casei construite pe acest teren, compusă din două camere, hol și dependințe în temeiul accesiunii imobiliare.
În motivare reclamantul a arătat că la data de 27.06.2005 a încheiat cu pârâta B. F. un inscris sub semnătură privată prin care aceasta îi vindea terenul în suprafață de 400 mp situat în București, ., sector 3 la un pret de 10.000 euro, dată la care a intrat în posesia terenului și stăpânindu-l în mod continuu, neîntrerupt, neviciat și netulburat, sub nume de proprietar. De asemenea s-a mai învederat că pe terenul respectiv reclamantul a construit o casă, compusă din două camere, hol și dependințe.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1164,1165,1528 NCC.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, f.8-24, proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu martori.
La data de 25.03.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare, prin care a arătat că având în vedere că prin actul încheiat sub semnătură privată, numit „Chitanță” la data de 27.06.2005, n s-a stabilit cu exactitate locul, data și ora perfectării în forma autentică, deși pârâta a fost înștiințată verbal să se prezinte la biroul notarial, aceasta nu a onorat invitația.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 1179,1270,1279,1669 NCC.
La data de 03.12.2014 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv, în sensul că a înțeles să cheme în judecată și pe pârâtul D. P., întrucât pârâta B. F. a dobândit terenul în anul 1981 tot în baza unui înscris sub semnătură privată de la numitul D. P.. Pentru acest considerent reclamantul a solicitat instanței să constate prin joncțiunea posesiilor dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 400mp precum și faptul că a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra constructiei compusă din două camere și hor, ridicate pe terenul în cauză.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 204, 1049-1052 NCPC și art. 930-934 CCC.
În sustinerea cererii reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtei, proba testimonială și proba cu expertiză tehnică imobiliară.
La data de 02.02.2015 reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare a cadrului procesual pasiv, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe M. București prin Primar General.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.Legii nr. 215/2001, art. 78, art. 36 alin. 2 coroborat cu art. 82.
La termenul de judecată din data de 31.03.2015 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor B. F. și D. P. și a reținut cauza in pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond intrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea acestora conduce la respingerea acțiunii și absolută, putând fi invocată de oricare dintre părți precum și de instanță din oficiu, in orice stare a pricinii.
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege existenta unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 lit. c și d NCPC, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
La data de 03.12.2014 reclamantul a depus la dosar cererea modificatoare prin care a solicitat in contradictoriu cu pârâții B. F. și D. P. constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 400 mp și in subsidiar constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției ridicată din anul 2005 prin accesiune.
Referitor la legea aplicabilă litigiului de față, prin coroborarea art. 6 alin. (4) C.civ. cu art. 82 din Legea nr. 71/2011 și având în vedere că data începerii exercitării posesiei asupra terenului astfel cum a pretins reclamantul prin cererea de chemare în judecată este 27.06.2005, instanța urmează să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor privind uzucapiunea cuprinse în Codul civil de la 1864.
Conform art. 1837 din Codul civil de la 1864, uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă a acestuia în tot timpul prevăzut de lege.
Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil de către persoana care-l posedă, este în primul rând o sancțiune împotriva adevăratului proprietar care, dând dovadă de o anumită neglijență, a delăsat bunul timp îndelungat, conducând la recunoașterea de efecte juridice aparenței de proprietate create în persoana celui care se comportă ca proprietar al bunului. Totodată uzucapiunea vine să clarifice anumite situații juridice incerte, transformând aparența într-un drept de proprietate cert. Astfel, în cazul acțiunilor ce au ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitatea procesuală pasivă aparține persoanelor care au în proprietate terenul posedat de reclamant.
Având in vedere că la termenul din data de 31.03.2015 instanța, in temeiul art. 204 NCPC, a respins ca tardivă cererea modificatoare prin care reclamantul a chemat in judecată in calitate de pârât pe M. Bucuresti prin Primar General, instanța va analiza calitatea procesuală pasivă doar cu privire la pârâtii B. F. si D. P..
Astfel, instanța constată că prin chitanta nr. 27.06.2005 (f. 122) pârâta B. F. a vândut terenul din Bucuresti, . cu o suprafata de 400 mp reclamantului Adir G. in schimbul sumei de_ euro.
La acel moment erau in vigoare prevederile art. 2 Legea nr. 54/1998 conform cărora terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică astfel încât actul încheiat intre părți nu a fost susceptibil de a transmite dreptul de proprietate asupra terenului către reclamant.
De asemenea, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâta B. F. a dobândit la rândul său imobilul teren in suprafața de 350 mp din ., sector 3 tot prin act sub semnătură privată ,, chitanta de vânzare-cumpărare,, de la pârâtul D. P..La data de 04.08.1981 când a fost incheiat acest inscris erau in vigoare prevederile art. 11 ale Decretului nr. 144/1958 (care a intrat in vigoare la 29.03.1958 si a fost abrogat la data de 07.08.1991 prin Legea nr. 50/1991) conform cărora instrăinarea sau împărțeala, prin acte intre vii, a terenurilor cu sau fără constructii, proprietate particulară, de pe teritoriul oraselor, comunelor resedinte de raioane, localitatilor balneoclimatice si a comunelor declarate centre muncitoresti, precum si a comunelor in care se vor dezvolta statiuni balneoclimatice si centre muncitoresti, se vor putea face numai cu autorizatia prealabila data, in conditiunile prezentului decret, de catre comintetele executive ale sfaturilor popular. A.. 2 al aceluiasi articol dispunea ca toate actele de instrainare sau de imparteala a terenurilor mentionate la alineatul precedent trebuie sa fie facute numai in forma autentica. Asadar, raportat la aceste dispozitii legale, instanta constata ca inscrisul sub semnatura privata incheiat intre pârâtii B. F. si D. P., nu a fost în măsură sa-i transmită acestuia proprietatea terenului, în lipsa formei autentice. Prin urmare, pârâta B. F. avea, ca si reclamantul de altfel, calitatea de simplu posesor al terenului, iar nu pe aceea de proprietar.
In ceea ce il priveste pe pârâtul D. P., reclamantul nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte calitatea de proprietar a acestuia deși prin Incheierea din data de 16.12.2014 i s-a pus in vedere această obligatie procesuală.
Având în vedere că reclamantul este cel care are sarcina probei, conform art. 249 NCPC, că acesta avea obligația de a efectua toate demersurile necesare în vedere identificării persoanelor care dețin dreptul de proprietate asupra imobilului teren și că reclamantul nu a probat in nici o modalitate faptul că pârâtii sunt proprietari ai imobilului, instanța constată că pârâtii nu au calitate procesuală pasivă.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcției edificate pe terenul din Bucuresti, ., sector 3, instanța reține că acesta este unul subsidiar celui privind constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului teren. Mai mult, potrivit art. 492 Cod Civil, „...orice construcții....asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa, dacă nu este dovadă contrarie”. Acest text legal, ce constituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabilește, totodată, o dublă prezumție și anume orice construcții făcute pe un fond, sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului și cu cheltuiala sa. Astfel, pornind de la un fapt cunoscut, vecin și conex faptului principal invocat de reclamant, respectiv faptul că este proprietarul terenului în discuție, legea deduce existența faptului principal invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că reclamantul este proprietarul construcției edificate pe acest teren.
Prin urmare, acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin efectul accesiunii imobiliare se va judeca numai în contradictoriu cu ultimul proprietar al terenului, singurul care ar putea să pretindă dreptul de proprietate asupra construcției. Față de faptul că astfel cum rezultă din considerente expuse anterior reclamantul nu a dovedit calitatea pârâților de proprietari ai terenului, instanța apreciază că nici in privința cererii privind accesiunea aceștia nu au calitate procesuală pasivă in cauză.
Pentru motivele arătate, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor B. F. și D. P. și va respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor B. F. și D. P., invocată din oficiu de către instanță .
Respinge cererea, formulată de reclamantul ADÂR G., CNP_, cu domiciliul procesual ales în sector 2, București, .. 5, ., . cu pârâtii B. F., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 15, ., . și D. P., CNP_, cu domiciliul în sector 4, București, . și M. BUCURESTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul in București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. E. A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./12.06.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4931/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4696/2015. Judecătoria... → |
|---|
