Obligaţie de a face. Sentința nr. 9566/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9566/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 9566/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9566
Ședința publică din data de 01.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-I. S.
Grefier: A.-T. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât M. G. D. și pe pârâta-reclamantă B. C. R. SA, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 01.07.2015 și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 07.10.2014 sub nr. de dosar_, reclamantul M. G. D. a chemat în judecată pârâta B. C. R. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la modificarea clauzei 5 teza a II-a din contractul de credit nr._ din data de 09.05.2008, în sensul că dobânda contractuală este alcătuită din Euribor 6M + marja fixă de 1,5 p.p., prevăzută inițial în contract; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor achitate cu titlu de plată nedatorată reprezentând diferența dintre cuantumul dobânzii calculate și achitate, potrivit clauzei 5 din contract, constatată ca fiind abuzivă și eliminată din contractul reclamantului prin decizia irevocabilă nr. 3913/13.11.2013 și dobânda calculată potrivit formulei de calcul Euribor 6M + 1,5 p.p, de la momentul la care dobânda a devenit variabilă potrivit contractului de credit și până la momentul la care banca va modifica efectiv contractul. Reclamantul a evaluat în mod provizoriu obiectul cererii, la suma de 20.715.82 euro (echivalentul a 91.431,34 lei), suma reprezentând dobândă nedatorată, achitată de la momentul la care dobânda contractuală a devenit variabilă și până la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, determinată prin calcularea diferenței dintre dobânda achitată în temeiul contractului și dobânda calculată în raport de indicele Euribor 6M, dobânda fiind astfel alcătuită din marja fixă din contract de 1.5% plus Euribor 6M (f. 4-17 vol. 1 dosar).
În motivare s-a arătat că prin decizia nr. 3913/13.11.2013, Înalta Curte de Casație si Justiție a constatat cu titlu irevocabil caracterul abuziv al clauzei nr. 5 din contract cu privire la modul de calcul al dobânzii și a dispus eliminarea acesteia din contract îndrumând părțile la negocierea dobânzii contractuale, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat cu titlu irevocabil, caracterul abuziv al clauzei 5 din contractul de credit, în ceea ce privește modalitatea de calcul a dobânzii prin raportare la DRV. Având în vedere eșuarea pretinselor negocieri, a arătat reclamantul că dobânda urmează a fi stabilită de instanță, aceasta putând valida formula de calcul indicată de debitor. Restituirea sumelor se impune ca urmare a constatării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 3913/13.11.2013, a caracterului abuziv al clauzei referitoare la dobândă și, în consecință, a constatării nulității absolute a acesteia. De asemenea, dobânda legală este prevăzută de lege cu titlu de preț al lipsei de folosință a sumelor de bani, impunându-se acordarea dobânzii legale pentru sumele achitate de reclamant cu titlu de dobândă în mod nedatorat.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și urm. Cod proc. civ., art. 3 OG 9/2000, art. 3 din OG 13/2011, Legea 193/2000.
In probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 18-101 vol. 1 dosar).
La data de 28.01.2015, pârâta a formulat și depus la dosarul cauzei, întâmpinare și cerere reconvențională (f. 109-120 vol. 1 dosar).
În apărare, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca efect al admiterii excepției de fond absolută și peremptorie a autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 3913/13.11.2013, pronunțată în faza recursului, de către ÎCCJ, în dosarul nr._/3/2011, invocată în temeiul art. 430 și 431 din NCPC, față de capetele principale (cu nr. 1 și cu nr. 2) ale cererii introductive de instanță, având în vedere că solicitarea de modificare a celei de a doua teze a clauzei de la art. 5 din Condițiile speciale ale contractului de credit nr._/09.05.2008 (în sensul calculării dobânzii variabile folosind algoritmul Euribor + marja fixă din contract de 1,5%) a fost respinsă în mod irevocabil de ÎCCJ, tocmai ca urmare a admiterii recursului formulat de pârâtă în dosarul nr._/3/2011.
Solicitarea de restituire de către împrumutat a sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă, peste nivelul calculat folosind algoritmul Euribor 6 M + 1,5%, a fost respinsă tot ca efect al admiterii recursului.
Astfel, atâta vreme cât nu mai există o clauză în contract cu privire la modul de calcul al dobânzii, clauză asupra căreia instanța nu poate dispune, urmând a fi negociată de către părți, cererea de restituire integrală a sumelor plătite nedatorat nu poate fi primită.
În apărare s-a mai arătat că cererea este neîntemeiată având în vedere faptul că reclamantul nu a inițiat negocierile cu banca cu intenția reală și serioasă de a se ajunge la un acord, așa cum îi impunea art. 1183 alin. 3 și 4 din NCC, nivelul propus (în termeni absoluți, sub 2%), pentru determinarea dobânzii variabile este derizoriu, norma BNR nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al instituțiilor de credit nu este aplicabilă în speță, iar admiterea petitului 1 al cererii introductive și restituirea întregii sume de bani cu care s-ar depăși nivelul propus de reclamant (Euribor 6 M + 1,5%), ar echivala cu încălcarea dispozițiilor ÎCCJ din Decizia nr. 3913/13.11.2013 și totodată, cu o încălcare a principiului libertății de voință a părților la contract, consacrat de art. 1169 din NCC și a principiului bunei - credințe în negocierea și executarea contractelor, consacrat de art. 1170 și art. 1183 din NCC care se aplică și contractelor încheiate cu consumatorii conform art. 1177 din NCC.
În cererea reconvențională formulată, pârâta a solicitat ca instanța să dispună obligarea reclamantului la încheierea unui act adițional la contratul de credit bancar nr._/09.05.2008 prin care printr-un prim articol să se stabilească ca în locul tezei a doua a clauzei de la art. 5 din Condițiile Speciale să fie introdusă o teză conform căreia după primul an contractual dobânda variabilă să fie determinată prin aplicarea algoritmului indicele Euribor la 6 luni+marjă fixă de 6%, iar printr-un al doilea articol să se reglementeze că noua teză reglementează raportul dintre părți începând cu cea de a 13-a lună contractuală și până la epuizarea întregii perioade contractuale. În subsidiar, pârâta-reclamantă a solicitat ca în măsura în care instanța nu va considera posibilă încheierea unui astfel de act adițional din cauza neacceptării de către niciuna dintre părți a ofertei făcută de partenerul contractual să se dispună anularea contractului de credit bancar nr._/09.05.2008 pentru lipsa cauzei juridice în temeiul art. 1238 alin. 1 din NCCiv. și restituirea prestațiilor între părți în temeiul art. 1254 alin. 3 NCCiv. sau desființarea contractului de credit bancar cu numărul anterior indicat și restituirea prestațiilor între părți ți constatarea încetării producerii efectelor contractului în temeiul art. 6 din Legea 193/2000, neputând exista un contract de credit bancare fără dobândă, cu cheltuieli de judecată.
În drept, apărarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 201 alin. 1, art. 205 Cod procedură civilă și dispozițiile legii nr. 71/2011 raportate la dispozițiile OUG nr. 50/2010.
În probațiune s-au depus înscrisuri, respectiv filele 121-128 vol. 1 dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2015 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la acțiunea principală, urmând a se acorda efect excepției prin hotărârea pronunțată pe fondul cauzei, cu motivarea din încheierea de ședință de la acea dată (f.153-154 vol.I).
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
- Cu privire la acțiunea principală,
În ceea ce privește acțiunea principală, aceasta urmează a fi respinsă ca având autoritate de lucru judecat, fiind admisă excepția autorității de lucru judecat prin încheierea de ședință din data de 13.05.2015, urmând ca efectul excepției să fie acordat prin prezenta hotărâre pronunțată asupra fondului cauzei.
Motivarea excepției pe larg a fost expusă în considerentele încheierii din data de 13.05.2015, ce poate fi atacată odată cu fondul cauzei.
- Cu privire la cererea reconvențională,
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat în principal ca instanța să dispună obligarea reclamantului-pârât la încheierea unui act adițional la contratul de credit bancar nr._/09.05.2008 prin care printr-un prim articol să se stabilească ca în locul tezei a doua a clauzei de la art. 5 din Condițiile Speciale să fie introdusă o teză conform căreia după primul an contractual dobânda variabilă să fie determinată prin aplicarea algoritmului indicele Euribor la 6 luni+marjă fixă de 6%, iar printr-un al doilea articol să se reglementeze că noua teză reglementează raportul dintre părți începând cu cea de a 13-a lună contractuală și până la epuizarea întregii perioade contractuale.
Instanța urmează a respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate întrucât încalcă libertatea contractuală. Astfel, instanța nu se poate substitui voinței părților, singurele în măsură să negocieze și să încheie actele juridice.
Instanța judecătorească nu poate interveni în sensul modificării unei clauze contractuale substituindu-se acordului de voință al părții. Stabilirea modului de calcul al dobânzii, urmare a declarării nulității clauzei inițiale care prevedea acest calcul, nu este atribuția instanței judecătorești, neputând fi decât rezultatul exclusiv al negocierii dintre părți. Instanța de judecată poate elimina o clauză contractuală ca efect al constatării/declarării nulității acesteia, însă nu o poate înlocui, chiar și în situația din speță în care există norme legale imperative cu privire la dobânda din contractele de credit. Înlocuirea ori modificarea unei clauze contractuale nu poate fi decât rezultatul acordului de voință al părților contractante, instanța putând dispune înlocuirea doar în situația în care între părți nu ar fi fost divergențe în acest sens, ar fi tranzacționat, ceea ce implicit reprezintă tot voința concordantă a acestora.
În ceea ce privește petitul subsidiar al cererii reconvenționale pârâta-reclamantă a solicitat ca în măsura în care instanța nu va considera posibilă încheierea unui astfel de act adițional din cauza neacceptării de către niciuna dintre părți a ofertei făcută de partenerul contractual să se dispună anularea contractului de credit bancar nr._/09.05.2008 pentru lipsa cauzei juridice în temeiul art. 1238 alin. 1 din NCCiv. și restituirea prestațiilor între părți în temeiul art. 1254 alin. 3 NCCiv. sau desființarea contractului de credit bancar cu numărul anterior indicat și restituirea prestațiilor între părți și constatarea încetării producerii efectelor contractului în temeiul art. 6 din Legea 193/2000, neputând exista un contract de credit bancare fără dobândă.
Instanța va respinge și aceste capete de cerere ca neîntemeiate, reținând în primul rând, cu privire la legea aplicabilă în timp că în temeiul art. 102 din Legea 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, contractului de credit, față de data încheierii acestuia în anul 2008, i se aplică legea în vigoare la momentul încheierii, respectiv dispozițiile Codului civil de la 1865.
Conform art. 966 din Vechiul Cod Civil, o primă condiție pentru valabilitatea cauzei unui act juridic este va aceasta să existe, ceea ce presupune o distincție, în sensul în care trebuie deosebit scopul mediat de scopul imediat. Cauza juridică poate lipsi atunci când lipsește discernământul întrucât lipsește cu desăvârșire puterea de reprezentare a consecințelor juridice ale manifestării de voință, sens în care sancțiunea este specifică și constă în nulitatea relativă pentru lipsa discernământului, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, în cazul contractelor sinalagmatice, cauza poate lipsi datorită lipsei contraprestației, iar ca orice cauză de nulitate, aceasta se analizează la momentul întocmirii actului juridic, indiferent de aspectele ulterioare ce au intervenit în derularea acestuia.
În temeiul art. 249 C.pr.civ., cel care face o susținere în cursul judecății trebuie să o dovedească, iar reclamanta-pârâtă nu a făcut dovada lipsei cauzei, astfel cum a solicitat. Actul juridic se bucură de o prezumție de validitate în privința tuturor condițiilor de încheiere valabilă, iar în cauză reclamanta-pârâtă nu a înlăturat această prezumție prin probatoriul administrat. Mai mult decât atât, înlăturarea clauzei privind dobânda într-un litigiu ulterior încheierii contractului, nu poate conduce la concluzia, per se, că a lipsit contraprestația la momentul întocmirii contractului, moment la care se analizează orice cauză de nulitate.
Fiind respins petitul privind anularea contractului, urmează a fi respins și capătul de cerere având ca obiect restituirea prestațiilor, contractul fiind în ființă.
În ceea ce privește ultimul petit având ca obiect desființarea contractului de credit bancar cu numărul anterior indicat și restituirea prestațiilor între părți, cu consecința încetării producerii efectelor contractului în temeiul art. 6 din Legea 193/2000, neputând exista un contract de credit bancare fără dobândă, instanța urmează a-l respinge de asemenea ca neîntemeiat.
În temeiul art. 6 din Legea 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Astfel, constatarea ca abuzivă a clauzelor privind dobânda în cadrul dosarului nr._/3/2011, nu face imposibilă continuarea derulării contractului, acesta putându-se derula și fără dobândă.
Pentru toate aceste considerente, urmează a respinge cererea reconvențională în integralitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul-pârât M. G. D. CNP_ cu domiciliul procesual ales în sector 3, București, SPLAIUL UNIRII, nr. 223, . cu pârâta-reclamantă B. C. R. SA J_ CUI_ cu sediul în sector 3, București, .. 5 ca având autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-I. StăncioiAdina-T. M.
Red./Dact.: D.I.S./A.T.M./4 ex.
Comunicări:
Grefier:
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9499/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9553/2015. Judecătoria... → |
|---|
