Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 9709/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9709/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 9709/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9709
Ședința publică din data de 07.07.2015
Instanța constituită din:
Președinte – L. C.
Grefier – L. G. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de creditoarea O. R. SA PRIN MANDATARTOP FACTORING SRL în contradictoriu cu debitoarea R. D. E. având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Instanța, in temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 al. 1 C.p.c., fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în raport de dispozitiile art. 94 alin 1 lit j raportat la art 107 Cod Proc. Civila.
Instanța in temeiul art. 238 Cod Proc. Civila estimeaza durata de cercetare a procesului la 3 luni.
În baza art. 255, art. 258 Cod Proc. Civila instanta încuviinteaza pentru creditoare proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă si ducand la dezlegarea pricinii.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, in baza art. 392 Cod procedură civilă instanta declara cercetarea judecatoreasca inchisa, deschide dezbaterile si socotindu-se lamurita, in baza art. 394 Cod procedură civilă, declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2015, sub nr. de dosar_, creditoarea O. R. SA PRIN MANDATARTOP FACTORING SRL în contradictoriu cu debitoarea R. D. E., a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata sumei de 945,25 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, 130,25 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform prevederilor clauzelor contractuale și 6014,09 lei daune pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale, calculate conform prevederilor termenilor și condițiilor generale.
În motivare se arată că între părți au fost încheiate contractele_/14.10.2013 și nr._/06.12.2013.
În baza acestor contracte, pentru serviciile prestate O. R. a emis următoarele facturi fiscale: JAH_/20.02.2011, JAH_/20.02.2014, JAH_/20.02.2014, JAH_/20.03.2014, JAH_/20.03.2014, JAH09429580/20.03.2014, JAH_/20.04.2014, JAH_/20.04.2014.
Potrivit dispozițiilor din termenii și condițiile generale care fac parte integrantă din contract „clientul poate contesta valoarea facturii prin formularea unei reclamanții scrise, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii, indicând în mod obligatoriu suma contestată și/sau serviciile facturate astfel contestate”. Prin urmare, facturile mai sus menționate au fost acceptate de către debitor prin necontestarea acestora în condițiile prevăzute în contract.
Mai arată creditoarea că în clauzele contractuale de bază și în termenii și condițiile generale sunt prevăzute penalități de întârziere pentru fiecare zi calendaristică de întârziere pentru sumele neplătite la termen, până la achitarea întregii sume, totalul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
Daunele sunt percepute pentru rezilierea contractelor înainte de expirarea perioadei minime contractuale, pentru fiecare abonament în parte. Încetarea contractelor s-a produs fără punere în întârziere, fără preaviz, fără intervenția instanței judecătorești și fără îndeplinirea vreunei alte formalități, ca urmare a nerespectării obligației de plată a sumelor datorate de către client.
Daunele pentru rezilierea contractului înainte de expirarea perioadei minime contractuale sunt în valoare de 6014,09 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.662 alin.(2) și art.662 alin.(3) C.proc.civ.
Creditoarea a depus la dosar înscrisuri.
Debitoarea, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În baza contractelor pentru serviciile O. nr._/14.10.2013 (f. 24 – 27) și_ (f. 28-31), încheiate între . și R. D.-E., creditoarea a prestat debitoarei servicii de telecomunicații.
Potrivit art. 5 din clauzele contractuale de bază, plata serviciilor se face pe baza facturii, în maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii, neplata în termenul menționat atrăgând aplicarea de penalități de întârziere în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ..
Creditoarea a emis pentru serviciile prestate următoarele facturi fiscale (f. 10-23):
JAH_/06.03.2014 scadentă la 06.03.2014, JAH_ scadentă la 06.03.2014
- JAH_/20.02.2014, scadentă la 06.0.2014;
- JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014;
- JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014, JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014;
- JAH_/20.04.2014, scadentă la 04.05.2014;JAH_/20.04.2014, scadentă la 04.05.2014.
Instanța reține că debitoarea nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate, aspect ce rezulta implicit si din faptul ca acesta nu a depus întâmpinare pentru a combate justețea cererii creditoarei si nici nu a făcut dovada plății debitului.
Debitul principal restant este în cuantum de 945,25 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobilă prestate debitoarei și neachitate, potrivit facturilor fiscale JAH_/06.03.2014 scadentă la 06.03.2014, JAH_ scadentă la 06.03.2014
- JAH_/20.02.2014, scadentă la 06.0.2014;JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014; JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014, JAH_/20.03.2014, scadentă la 03.04.2014.
Potrivit art. 1013 alin. 1 din C.proc.civ prevederile prezentului titlu (care reglementează procedura ordonanței de plată) se aplica creanțelor certe, lichide si exigibile constând in obligații de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori in alt mod admis de lege.
Cerințele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanței de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.
Condiția asumării obligației prin contract constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații este îndeplinită deoarece contractul încheiat de părți și facturile fiscale emise în temeiul său fac dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul lui.
De asemenea creanța invocată de creditoare trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.
Potrivit art. 662 alin. 2 din C.proc.civ creanta este certa cand existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu. Cu privire la caracterul lichid al creanței instanța urmează a avea în vedere că potrivit art. 662 alin. 3 creanta este lichida atunci cand obiectul ei este determinat sau cand titlul executoriu contine elementele care permit stabilirea lui. Referitor la caracterul exigibil al creanței, potrivit art. 662 alin. 4 creanta este exigibila daca obligatia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decazut din beneficiul termenului de plata.
Cu privire la debitul principal solicitat, în cuantum de 945,25 lei, reprezentând debit datorat conform facturilor mai sus menționate, instanța reține că această creanță este certă, deoarece existența ei rezultă din însuși actul de creanță, fiind constatată prin facturile fiscale mai sus-menționate depuse la dosar al căror conținut se coroborează cu cele cuprinse în contractul intervenit între părți. În plus, creanța în sumă de 945,25 lei este lichidă, cuantumul său fiind determinat prin aceleași înscrisuri. De asemenea, această creanța este exigibilă deoarece termenul de plată menționat pe aceste facturi a fost depășit.
Potrivit regulilor generale în materia probei plății, creditorul trebuie să facă dovada creanței sale, după care se prezumă neexecutarea, revenind debitorului sarcina de a face dovada stingerii creanței prin plată sau prin price mod admis de lege. Creditoarea a dovedit existența în patrimoniul său a unei creanțe certe, lichide și exigibile în sumă de 945,25 lei, iar debitoarei îi revine obligația de a plăti echivalentul bănesc al serviciilor de telefonie mobilă prestate.
În ce privește penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere instanța reține în primul rând că, în cererea formulată, creditoarea a pretins penalități contractuale în valoare de 0,5%, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către ., precum și taxă de reziliere în cuantum de 6014,09lei.
Insa, aceste clauze trebuie interpretate în lumina dispozitiilor Legii nr. 193/2000, cu modificari privind clauzele abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in vigoare la momentul incheierii conventiei intre partile in litigiu. Conform art 1 alin 3, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in intelegerile realizate cu consumatorii.
Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedand posibilitatea cosumatorului de a influenta natura ei si care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor in defavoarea consumatorului si incalcand principiul bunei-credinte.
Astfel, aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, in sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind, totodata, o expresie a manifestarii efective ( reale ) a libertatii de vointa.
Or, clauza inserata in art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care nu limiteaza in timp sau in cuantum valoarea penalitatilor, dand, astfel, posibilitatea creditorului sa ramană in pasivitate pana la implinirea termenului de prescriptie, nu satisface in intregime cerintele unei clauze conforme cu dispozitiile legale si principiul bunei credinte. Aceasta, intrucat, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta continutul acesteia, avand in vedere ca respectiva conventie reprezinta un contract tip, care contine clauze prestabilite, in mod unilateral de creditoare. Pe de alta parte, prevederea in discutie produce un dezechilibru grav intre situatiile partilor, in defavoarea debitorului, caci stabileste o raspundere unilaterala, obligandu-l doar pe debitor la plata de penalitati in caz de executare cu intarziere, insa nu si pe creditor.
Totodată clauză inserată la art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale care obligă consumatorul ca în cazul în care contractul este reziliat din culpa sa la plata unei taxe de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, produce un dezechilibru semnificativ între părțile contractante, în defavoarea debitorului consumator.
În aceste conditii, vazand si dispozitiile literei i) din anexa nr. 1 la Legea nr. 193/2000, care enumera cu titlul exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privind obligarea consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia debitorului de a plati penalitati de 0,5 % pe zi de întârziere, precum și de a plăti o taxă pentru reziliere, reprezinta clauze abuzive ce vatama interesele consumatorului-debitor.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută totală a clauzelor abuzive mai sus-menționate. Sancțiunea nulității are caracter virtual, dar rezultă în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală, ca și din rațiunea și scopul acesteia.
Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
În acest sens, în hotărârea Murciano Quintero C-240/98 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv.
Din modul de redactare a contractului, care în fapt este un contract de adeziune, partea neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, nu reiese în mod evident că debitorul a avut posibilitatea efectivă de a influența natura clauzelor inserate, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în caz de întârziere a plății facturilor și la perceperea unei taxe de reziliere a contractului înainte de termen.
Față de aceste motive, instanța apreciază că art. 5 din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale care prevede că se vor percepe penalități în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cuantumul sumelor datorate de client cu titlu de penalități de întârziere putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate și art. art. 8 lit. c din clauzele contractule de bază raportat la art. 1.16 alin. 1 din condițiile generale, care instituie o taxa de reziliere egală cu valoarea abonamentului înmulțită cu numărul de luni rămase până la expirarea periodei minime contractuale, reprezintă clauze abuzive, motiv pentru care nu le va reține incidența în cauză.
Asupra efectelor ineficacității, instanța reține că în hotărârea, Banco Espanol de Credito SA, C-618/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei clauze contractuale abuzive pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, însă fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia. Astfel, acest contract trebuie să continue să existe, în principiu, fără nicio altă modificare decât cea rezultată din eliminarea clauzelor abuzive, în măsura în care, în conformitate cu normele dreptului intern, o astfel de menținere a contractului este posibilă din punct de vedere juridic.
Față de cele prezentate instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1013-1021 din codul de procedură civilă în privința debitului principal, urmând a ordona debitoarei să plătească creditoarei suma de 945,25 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate și va respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
În temeiul art. 1021 alin. 3 instanța urmează a fixa un termen de plată de 20 zile de la data comunicării ordonanței.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din C.proc.civ., debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, suportate de către creditoare cu prilejul soluționării cererii de emitere a ordonanței de plată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte cererea formulată de creditoarea O. R. SA, inregistrata la Oficiul Registrului Comertului sub nr. J40/_/1996, CUI_, cu sediul procesual ales în București, .. 21, .> Sector 2 în contradictoriu cu debitoarea R. D. E., cu domiciliul în București, ., ., . Sector 3.
Ordonă debitoarei să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma 945.25 lei, reprezentând preț al serviciilor de telefonie mobila prestate și neachitate.
Respinge capetele de cerere privitoare la penalitățile contractuale de întârziere și taxă de reziliere, ca neîntemeiate.
Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. L. G. P.
Lc 4 ex. 03.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9138/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 7669/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
