Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4779/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4779/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 4779/2015
Dosar nr._
Romania
Judecatoria S. 3 Bucuresti
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4779
Sedința publică din data de 08.04.2015
Instanta constituită din:
Președinte: M. M.
Grefier: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta O. A., în contradictoriu cu pârâtul T. M. D. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTOR 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “ordonanță președințială”.
La apelul nominal facut în ședință publică, a răspuns reclamanta personal, lipsă fiind pârâtul și Autoritatea Tutelară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, reclamanta, personal, arată că nu există dosar de fond înregistrat pe rolul instanței, față de specificul acțiunii.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, față de disp. art. 94 pct. 1 lit a coroborat cu art. 114 Cod proc.civ.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamanta, personal, solicită în susținere proba cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul disp. art. 258 coroborat cu art. 255 Cod proc.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă dezlegării pricinii.
Reclamanta, personal, depune la dosar înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamanta, personal, solicită adniterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 13.03.2015, sub nr._, reclamanta O. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul T. M. D., să dispună, pe cale de ordonanță președințială, suplinirea consimțământului pârâtului la înscrierea în învățământul preșcolar al minorei T. C.-M..
În fapt, reclamanta a arătat că din relația de concubinaj a acesteia cu pârâtul a rezultat minora T. C. M., ns. la data de 15.08.2012 iar prin sentința civilă nr._/12.09.2013 s-a stabilit, conform înțelegerii acestora, exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți. Având în vedere că din toamna acestui an, fetița acestora trebuie să meargă la grădiniță iar înscrierile vor începe în curând în luna aprilie, l-a rugat pe pârât printr-un sms să-i comunice o dată în care va fi dispus să meargă împreună să viziteze grădinițe, însă pârâtul i-a comunicat telefonic, că niciodată nu își va da acordul pentru înscrierea fetei la grădiniță. În ziua următoare, i-a trimis pârâtului o notificare prin care i-a solicitat acordul pentru înscrierea minorei. Potrivit calendarului și a metodologiei de înscriere a copiilor în învățământul preșcolar pentru anul școlar 2015-2016, având ca repere perioada de înscriere a anului trecut, vor începe înscrierile în luna aprilie 2015 pe o perioadă de 3 săptămâni.
În drept au fost invocate disp. art. 996-1001 NCC.
În dovedire sa solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanța și nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 272/2004 - (1) Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. (2) Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. (3) În situația în care ambii părinți exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului învățăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenții chirurgicale, reședința copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinți. (4) În situația în care, din orice motiv, un părinte nu își exprimă voința pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către părintele cu care copilul locuiește, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. (5) Ambii părinți, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita și de a primi informații despre copil din partea unităților școlare, unităților sanitare sau a oricăror altor instituții ce intră în contact cu copilul. (6) Un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil. (7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. (8) În cazul existenței unor neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești, instanța judecătorească, după ascultarea ambilor părinți, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
În speță, reclamanta a solicitat suplinirea consimțământuluipârâtului la înscrierea minorei T. C.-M., fiica părților, născută la data de 15.08.2012, în învățământul preșcolar ca urmare a lipsei unui răspuns din partea pârâtului la invitația acesteia de a alege împreună grădinița la care va fi înscrisă minora și pe care ar începe să o frecventeze în toamna acestui an.
Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța are în vedere natura urgentă a pricinii, justificată prin aceea că perioada înscrierilor la grădiniță este limitată în timp și, totodată, faptul că prin prezenta cerere se tinde la înlăturarea unui act pretins ilicit din partea pârâtului.
Din dovezile de la dosar, instanța reține că prin sentința civilă nr._/12.09.2013 s-a stabilit exercitarea în comun de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la minoră și locuința acesteia la reclamantă (f.9), minora fiind în îngrijirea mamei.
Cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, instanța subliniază că aceasta nu presupune că părinții participă întotdeauna împreună la luarea tuturor deciziilor care îl privesc pe minor, atunci când acest lucru nu este practic posibil, ci doar a acelor decizii importante în sensul celor prevăzute de art. 36 al.3 din Legea nr. 272/2004, însă chiar și în cazul acestora lipsa manifestării de voință din partea părintelui nerezident nu împiedică luarea măsurilor necesare și urgente care sunt în interesul superior al copilului.
Prin urmare, nu se poate susține că minora nu ar putea fi înscrisă în învățământul preșcolar, la o grădiniță obișnuită din apropierea locuinței, din cauza lipsei manifestării de voință din partea tatălui copilului și că ori de câte ori s-a ivi o situație de acest fel în exercițiul autorității părintești în comun părintele rezident ar fi nevoit să se adreseze instanței de judecată, deoarece este mai mult decât evident că o asemenea interpretare și aplicare a legii este neavenită, excesivă și contrară principiului interesului superior al copilului.
De asemenea, instanța reține că în conformitate cu art.1 și 2 din Legea nr. 272/2004 . - (2) Autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte, să promoveze și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, și ale celorlalte acte internaționale în materie la care România este parte.
Art. 2. - (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța consideră nejustificată temerea reclamantei că dosarul de înscriere a minorei la grădiniță ar putea fi respins, temere bazată exclusiv pe o deducție personală rezultând din analiza documentației cerute la înscriere, în condițiile în care, în deciziile lor, autoritățile publice sunt obligate să respecte legislația în materia protecției și promovării drepturilor copilului pornind de la principiul ocrotirii interesului superior al copilului, astfel că un eventual refuz de primire la grădiniță care s-ar întemeia exclusiv pe motivul învederat de reclamantă ar fi unul abuziv.
În cazul de față nu este vorba de alegerea „felului” învățăturii, în doctrină fiind recunoscut faptul că simpla înscriere a copilului „la o școală din apropierea locuinței” nu depășește anvergura unui act de îngrijire zilnică, pentru care nu este necesar acordul părintelui nerezident.
În concluzie, pentru considerațiile expuse, instanța va respinge cererea de față ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE;
Respinge cererea formulată de reclamanta O. A., CNP_, domiciliată în București, .. 3, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâtul T. M. D., CNP_, domiciliat în București, ., ., . și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTOR 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-4, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel in termen de 5 zile de la pronunțare, cu depunerea cererii de apel la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015.
P., GREFIER,
M. M. C. B.
10.04.2015/MM/5 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 07/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 4781/2015.... → |
|---|
