Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 6342/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6342/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 6342/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 6342
Ședința publică din data de 08.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-F. L.
Grefier: V.-A. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul-pârât D. O. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. E. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2015 și apoi la 08.05.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. de mai sus, reclamantul D. O. a chemat în judecată pe pârâta D. E.-M., solicitând instanței partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu pârâta prin atribuirea în natură către reclamant a imobilului compus din apartament cu 3 camere, situat în mun. București, ., nr. 14, ., . și a autoturismului marca Nissan fără obligarea reclamantului a unei sulte către pârâtă, evacuarea pârâtei din imobilul menționat mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin convenția autentificată sub nr. 1210/20.07.2012, părțile au hotărât desfacerea căsătoriei pe cale amiabilă și încredințarea minorului D. C. I. către reclamant. A menționat că, după desfacerea căsătoriei, părțile au continuat să locuiască împreună în imobilul supus partajului, având în vedere că pârâta nu a dorit să plece.
Reclamantul a învederat că, înainte de încheierea căsătoriei cu pârâta a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.09.1992 o garsonieră pe care a vândut-o în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 271/23.11.1995. A învederat că pârâta nu a adus la momentul încheierii căsătoriei și nici pe parcursul căsătoriei nici un aport în natură sau în bani datorită faptului că nu are și nici nu a avut venituri, reclamantul fiind cel care a suportat cheltuielile căsniciei și ale întreținerii fiului părților, realizând venituri pe tot parcursul căsătoriei părților.
Reclamantul a menționat că tatăl său a ajutat financiar părțile cu bani, cumpărând cu banii săi și un autoturism marca Nissan în anul 2007.
A menționat că la achiziționarea imobilului supus partajului, tatăl său i-a dat toți banii pentru cumpărarea lui, bani pe care îi avea din vânzarea unui alt apartament proprietatea părinților reclamantului care a fost vândut în aceeași zi în care a fost cumpărat și imobilul supus partajului, pârâta contribuind doar cu suma de 1000 euro la achiziționarea imobilului.
Reclamantul a arătat că provine dintr-o familie cu situație financiară bună care l-a ajutat foarte mult, arătând cu titlu de exemplu donarea de către tatăl său a sumei de 32.000 lei conform contractului de donație autentificat sub nr. 1388/25.04.2007, în scopul achiziționării unui autoturism marca Alfa R., autoturism pe care nu l-a mai cumpărat, iar banii au fost cheltuiți în casă. A învederat că, în timpul căsătoriei a vândut un teren intravilan și construcția din județul Ilfov pe care le-a moștenit de la D. C. conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 800/12.06.2000.
A menționat că îmbunătățirile imobilului constau în montarea de termopane care au fost achiziționate de tatăl reclamantului.
În drept au fost invocate prevederile art. 194, art. 983, art. 984, art. 987 și urm C.proc.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare totală de 9857,5 lei (f. 99-101, 242-243, 44).
La data de 06.09.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a cererii principale, în sensul partajării imobilului și autoturismului menționate de reclamant în cerere, în cote de 50% pentru fiecare parte, atribuirea bunurilor către reclamantul-pârât cu obligarea acestuia la plata în favoarea pârâtei-reclamante a unei sulte, respingerea cererii reclamantului-pârât de evacuare a pârâtei-reclamante din imobilul supus partajului și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că garsoniera pe care reclamantul-pârât susține că a dobândit-o înainte de încheierea căsătoriei părților, a fost achiziționată în anul 1992, achitându-se un avans în cuantum de 16.210 lei, iar restul ratelor au fost achitate de părți în timpul căsătoriei, prețul garsonierei fiind achitat integral la data de 02.12.1994, după încheierea căsătoriei părților încheiată la data de 25.09.1993. A învederat că a realizat venituri pe durata încheierii căsătoriei cu reclamantul, fiind încadrată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată din data de 17.01.2005, deținând în contul său în perioada 2002-2007 sume importante de bani trimise de mama sa în vederea acoperirii cheltuielilor gospodăriei, cât și a achitării ratelor garsonierei și achiziționării apartamentului supus partajului. A menționat că nu este reală susținerea reclamantului-pârât în sensul că tatăl acestuia i-a dat întreaga sumă pentru achiziționarea imobilului suspus partajului, întrucât dacă tatăl reclamantului-pârât dorea să-i doneze acești bani, ar fi încheiat un contract de donației astfel cum a procedat atunci când a donat bani pentru achiziționarea autoturismului marca Alfa R..
Pârâta a precizat că, a împrumutat cu sume de bani pentru achiziționarea apartamentului suspus partajului, sume ce au fost restituite. A precizat că, chiar dacă atât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3054/09.10.2002, cât și contractul autentificat sub nr. 3055/09.10.2002 au fost încheiat la același birou notarial, nu poate conduce la concluzia că părinții reclamantului i-au dat acestuia bani pentru achiziționarea bunului imobil, neexistând nicio dovadă în acest sens.
A menționat că a fost ajutată financiar de mama sa care a lucrat ani de zile în străinătate. Pârâta a învederat că nu există niciun temei pentru ca instanța să dispună evacuarea sa din imobilul bun comun dobândit în timpul căsătoriei, pârâtul nefăcând dovada imposibilității conviețuirii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-206 C.proc.civ.
La data de 19.09.2013, reclamantul-pârât depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, astfel cum acestea au fost menționate în cererea de chemare în judecată, în cotă de 90% pentru reclamant și 10% pentru pârâta-reclamantă, atribuirea imobilului și a autoturismului marca Nissan către reclamantul-pârât cu obligarea acestuia la plata unei sulte către pârâta-reclamantă, evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul supus partajului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul-pârât a arătat că împreună cu pârâta-reclamantă au achitat în timpul căsătoriei doar ratele rămase restante aferente garsonierei, iar în anul 1995 au procedat la vânzarea acestei garsoniere, parte din preț oferind-o tatălui reclamantului în scopul achiziționării unui apartament cu două camere, apartament situat în . obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 56/23.11.1995. A menționat că, după vânzarea garsonierei, părțile au locuit într-un apartament cu 3 camere proprietatea personală a tatălui reclamantului, D. I., imobil situat în . locuind în apartamentul cu două camere din . un schimb de apartamente. A învederat că, în anul 2002, tatăl reclamantului a procedat la vânzarea apartamentului cu 2 camere situat în .-a achiziționat reclamantului un apartamentul suspus partajului. Reclamantul a menționat că diferența dintre prețul apartamentului cu 2 camere și prețul apartamentului cu 3 camere este în cuantum de 1000 euro, aspect pentru care solicită să se rețină cota de contribuție a pârâtei la dobândirea apartamentului suspus partajului, având în vedere că a achitat această diferență de 1000 euro pentru achiziționarea apartamentului cu 3 camere. A învederat că suma de 32.000 lei donată de tatăl său pentru achiziționarea autoturismului Alfa R. a folosit-o pentru achiziționarea autoturismului marca Nissan supus partajului, tatăl său plătind în acest sens prețul acestui autoturism. A menționat că a avut în perioada 2002-2005 în contul său sume importante de bani.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 23.05.2014, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială constând în audierea martorilor D. D. și Ș. N., interogatorii reciproce, expertiză auto și expertiză constând în evaluarea proprietății imobiliare.
La data de 01.08.2014, s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară (f. 254-266).
La termenul de judecată din data de 31.10.2014 instanța a procedat la audierea martorilor D. D. și Tismaș M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 11, 16 vol. II), precum și la administrarea probei cu interogatorii reciproce.
La data de 27.11.2014 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică auto (f. 26-28).
Analizând mijloacele de probă administrate în cauza de față instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 25.09.1993, căsătoria acestora fiind desfăcută la data de 20.07.2012, astfel cum rezultă din certificatul de divorț nr. 6166/20.07.2012 emis de BNPA M. M., C. M. și I. R. M. (f. 14 vol. II).
I. În ceea ce privește bunurile dobândite în timpul căsătoriei, instanța va constata că fac parte din masa bunurilor partajabile următoarele:
- imobilul compus din apartament cu 3 camere, în suprafață utilă de 69 mp, situat în mun. București, ., nr. 14, ., nr. cadastral_-C1-U10;
- autoturism marca Qashqai, înmatriculat sub nr._, cu . (codul VIN), SJNFAAJ_.
1. În ceea ce privește imobilul compus din apartament cu 3 camere, situat în mun. București, ., nr. 14, ., ., sector 3, instanța reține că acesta face parte din masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, imobilul fiind cumpărat de reclamantul-pârât în timpul căsătoriei cu pârâta-reclamantă, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3055/09.10.2002 de BNP Mentor (f. 13), încheiat de reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător, cu Tismaș M., în calitate de vânzător. Din contractul menționat mai sus reiese că prețul vânzării a fost de 9000 euro, echivalentul sumei de_ ROL și a fost achitat integral de către vânzător la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.
2. În ceea ce privește autoturismul marca Qashqai, înmatriculat sub nr._, cu . (codul VIN), SJNFAAJ_, instanța reține că acesta fac parte din bunurile comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, astfel cum reiese din bonul de comandă și factura BYDD4743562PJ din data de 17.05.2007 (f. 31-32).
II. Sub aspectul contribuției părților la dobândirea apartamentului cu 3 camere, situat în mun. București, ., nr. 14, ., nr. cadastral_-C1-U10, din probele administrate în cursul judecății a rezultat o cotă mai mare de contribuție în favoarea reclamantului-pârât, realizând pe parcursul căsniciei venituri net superioare celor realizate de pârâta-reclamantă și fiind ajutat de părinții săi cu bani la dobândirea bunurilor comune a căror partajare se solicită, reclamantul-pârât reușind prin probele administrate să înlăture prezumția conform căreia, până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, instanța reține că înainte de încheierea căsătoriei cu pârâta-reclamantă, reclamantul-pârât a dobândit o garsonieră situată în .. 200, ., ., astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.09.1992 încheiat între reclamantul-pârât, în calitate de cumpărător cu ., în calitate de vânzător, prețul garsonierei fiind de 141.232 lei, din care s-a achitat la data încheierii contractului avansul în valoare de_+2087 lei, diferența în valoare de_ lei urmând a fi achitată în rate. Conform susținerilor părților, ratele garsonierei au fost achitate în termen de 2 ani de la data dobândirii imobilului, 1 an aceste rate fiind achitate de reclamantul-pârât singur, fără contribuția pârâtei-reclamante, iar 1 an ratele au fost achitate de părți împreună, astfel cum a recunoscut reclamantul-pârât în răspunsul la întâmpinare și astfel cum a susținut pârâta-reclamantă în întâmpinare.
Ulterior, instanța reține că părțile au vândut garsoniera numitului D. A. pentru suma de 30.000.000 lei, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 211/23.11.1995 de BNP C. V., prețul fiind achitat vânzătorilor la data autentificării contractului (f. 26-27).
Conform susținerilor reclamantului-pârât din răspunsul la întâmpinare care se coroborează cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 56/23.11.1995 de BNP M. V., părțile au dat tatălui reclamantului, D. I., o parte din prețul primit ca urmare a vânzării garsonierei din . achiziționarea apartamentului nr. 4 din ., ., prețul acestui imobil fiind în valoare de 2.000.000 lei pe care cumpărătorul l-a achitat la data încheierii contractului. De asemenea, instanța reține că la data de 09.10.2002, părinții reclamantului, D. I. și D. G. au vândut apartamentul cu două camere situat în mun. București, ., . fiind de 8000 euro, echivalentul sumei de_ lei, prețul fiind achitat la data autentificării contractului, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3054 de BNP Mentor.
În aceeași zi și la același birou notarial, reclamantul-pârât a cumpărat apartamentul din . supus partajului, prețul vânzării fiind de 9000 euro, echivalentul sumei de_ lei (f. 38).
Susținerea pârâtei în sensul că a avut o contribuție separată la dobândirea imobilului supus partajului constând în diferența de 1000 euro dintre prețul obținut în urma vânzării apartamentului cu 2 camere situat în . apartamentului suspus partajului se coroborează cu susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare, precum și cu extrasul de cont de la fila 67 din dosar reiese că pârâta a lichidat un depozit la termen în valoare de 50.861.392 ROL la data de 09.10.2002, dată la care părțile au dobândit imobilul supus partajului.
Având în vedere că reclamantul a achitat avansul garsonierei din ..210 lei) și jumătate din valoarea ratelor rămase de achitat ulterior dobândirii imobilului, fără contribuția pârâtei (62.500 lei), părțile achitând împreună, conform susținerilor reclamantului din întâmpinare, jumătate din ratele garsonierei (62.500 lei), ținând cont de faptul că părțile au vândut ulterior garsoniera din . au dat o parte din banii obținuți din vânzarea acesteia tatălui reclamantului pentru achiziționarea imobilului din . a fost vândut în aceeași zi în care a fost cumpărat apartamentul din ., iar din prețul obținut de 8000 euro la care se adaugă suma de 1000 euro adusă de reclamantă, părțile au achiziționat apartamentul suspus partajului, instanța reține că reclamantul a avut la dobândirea imobilului o cotă de contribuție de 70%, iar pârâta o cotă de contribuție de 30%.
Înscrisurile depuse la dosar de părți se coroborează cu cele susținute de reclamant în răspunsul la întâmpinare, precum și cu declarația martorului D. D. în sensul că părțile au vândut apartamentul cu două camere situat în . banii obținuți din vânzarea acestui apartament au cumpărat apartamentul suspus partajului. Ca atare, la cumpărarea apartamentului din . căruia s-a plătit imobilul supus partajului, părțile au avut o contribuție constând în o parte din suma de bani obținută ca urmare a vânzării garsonierei, chiar dacă imobilul a fost cumpărat pe numele părinților reclamantului-pârât, astfel că se va reține și contribuția pârâtei-reclamante la dobândirea acestui imobil.
Instanța nu poate reține declarația martorului D. D. în sensul că diferența de 1000 euro a fost dată reclamantului de tatăl său în vederea achiziționării apartamentul cu 3 camere supus partajului. Se reține faptul că declarațiile acestui martor nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, fiind contrazisă chiar de susținerea reclamantului în sensul că diferența de 1000 euro a suportat-o pârâta.
Prin urmare, susținerile reclamantului-pârât în sensul că a avut o contribuție net superioară la dobândirea imobilului a cărui partajare o solicită, întrucât a fost ajutat în proporție de 90% din prețul imobilului suspus partajului cu bani de la părinții săi, bani obținuți din vânzarea imobilului din . de cele arătat de acesta în cuprinsul răspunsului la întâmpinare în care a arătat că imobilul din . dobândit de tatăl său cu o parte din banii dați de părți ca urmare a vânzării garsonierei din . contrazise și de declarația martorului D. D. care a arătat că părțile au cumpărat imobilul din . obținuți din vanzarea garsonierei din .>
Declarația martorei Tismaș M. conform căreia suma de 9000 euro reprezentând prețul apartamentului suspus partajului i-a fost înmânată de tatăl reclamantului nu poate conduce instanța la concluzia că prețul a fost achitat din banii părinților reclamantului, neexistând dovezi în acest sens. Se reține că această declarație este contrazisă de declarația martorului D. D., precum și de susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare, aceștia arătând că imobilul din . aceeași zi cu imobilul spus partajului și din prețul căruia se susține că a fost achitat apartamentul din . a fost achitat, cel puțin în parte, de părți.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea autoturismul marca Qashqai, înmatriculat sub nr._, cu . (codul VIN), SJNFAAJ_, instanța reține că, în sens contrar celor susținute de reclamant, ambele părți au avut o contribuție la dobândirea acestui autoturism.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar de către părți (adeverințe, carnete de muncă), reiese că ambele au realizat pe parcursul căsătoriei venituri din salarii, pârâta angajându-se începând cu anul 2005. De asemenea, din susținerile pârâtei care se coroborează cu declarațiile martorului D. D., reiese că aceasta a fost ajutată de mama sa cu diferite sume de bani pe care le trimitea din Israel, aceasta deținând sume de bani în contul său personal, astfel cum reiese din extrasele de cont aflate la dosar.
Mai reține instanța că anterior angajării, pârâta a avut în grijă pe fiul părților născut în anul 1994 și s-a ocupat de treburile gospodăriei, astfel că instanța va avea în vedere contribuția sa la dobândirea autoturismului prin desfășurarea acestor activități.
Susținerile reclamantului conform cărora a fost ajutat la dobândirea autoturismului de tatăl său care i-a donat suma de 32.000 lei astfel cum reiese din contractul de donație nr. 1388/25.04.2007, nu pot conduce instanța a concluzia că reclamantul a avut la dobândirea autoturismului o cotă de contribuție majoritară de 90%. Se are în vedere faptul că, pe de o parte banii au fost donați pentru dobândirea unui autoturism marca Alfa R. 156 SELE SPIDE, și nu a unui autoturism marca Nissan, iar pe de altă parte susținerea reclamantului din cererea de chemare în judecată conform căreia banii au fost cheltuiți de părți pentru întreținerea gospodăriei, astfel că acești bani donați nu au mai fost folosiți la achiziționarea autoturismului pentru care au fost donați.
Declarația martorului conform căreia autoturismul marca Nissan a fost dobândit de reclamant exclusiv din banii obținuți de tatăl său nu pot conduce instanța la o altă concluzie, motivat de faptul că declarația acestui martor nu se coroborează cu nicio probă din dosar, fiind contrazisă chiar de susținerile reclamantului din cerere.
Într-adevăr, instanța va avea în vedere că la dobândirea autoturismului supus partajului reclamantul a fost ajutat cu bani și de tatăl său, bani proveniți din vânzarea unor terenuri, astfel cum reiese din susținerile martorului și din contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, însă această contribuție nu poate fi în proporție de 90% cum a susținut reclamantul, motivat de faptul că și pârâta realiza venituri în perioada achiziționării autoturismului, a avut în grijă gospodăria și pe fiul părților și primea ocazional bani de la mama sa din Israel.
Ca atare, instanța apreciază că părțile au avut la dobândirea apartamentului supus partajului o cotă de contribuție de 70% în favoarea reclamantului și o cotă de contribuție de 30% în favoarea pârâtei.
III. În ceea ce privește legea aplicabilă sub aspect material, instanța reține că, întrucât căsătoria părților a fost desfăcută la data de 20.07.2012, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel cum rezultă din certificatul de divorț nr. 6166/20.07.2012 emis de BNPA M. M., Sristian M. și I. R. M. în dosarul nr. 9/2012 (f. 14), în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 357 N.C.civ. în vigoare la data încetării comunității.
Potrivit art. 669 alin.1 C.civ., „Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul când partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.” De asemenea, conform art. 357 alin.1 N.C.civ., „În cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.”
Cum potrivit art. 669 alin. 1 C.Civ., încetarea coproprietății poate fi cerută oricând, afară de cazul când partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească, și, față de cererea părților de atribuire în natură a apartamentului către reclamatul-pârât, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în favoarea pârâtei-reclamante, în temeiul art. 989 C.proc.civ., va sista starea de devălmășie existentă între părți cu privire la bunurile comune dobândite de acestea în timpul căsătoriei, în sensul că va atribui reclamantului-pârât apartamentului cu 3 camere, situat în mun. București, ., nr. 14, ., ., sector 3 și autoturismul marca Qashqai, înmatriculat sub nr._, cu . (codul VIN), SJNFAAJ_.
În ceea ce privește obligarea reclamantului-pârât la plata unei sulte către pârâta-reclamantă, față de soluția de atribuire a imobilului și autoturismului către reclamantul-pârât, instanța reține că din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză reiese că valoarea imobilului suspus partajului este în valoare de_ euro (216.578 lei), iar din raportul expertiză tehnică auto efectuat în cauză reiese că valoarea autoturismului supus partajului este de 7200 euro (_ lei).
Prin urmare, instanța îl va obliga pe reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a unei sulte în cuantum de 16.830 euro echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, reprezentând 30% din valoarea de circulație a apartamentului și autoturismului.
În ceea ce privește cererea reclamantului-pârât de evacuare a pârâtei-reclamante din imobilul situat în mun. București, sector 3, ., nr. 14, ., . soluția de atribuire a bunului către reclamantul-pârât, instanta retine ca potrivit art. 555 alin 1 NCC ( similar art 480 vechiul Cod Civil), proprietatea privată este dreptul titularului de a se poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut și perpetuu, insa in limitele stabilite de lege. Dreptul de proprietate este deci acel drept real care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau propriu.
Posesia este posibilitatea proprietarului de a stapani bunul ce-i apartine in materialitatea sa, comportandu-se fata de toti ceilalti ca fiind titularul dreptului de proprietate, iar folosinta confera proprietarului facultatea de a intrebuinta bunul sau, culegand sau percepand in proprietate fructele pe care acesta le produce.
In cauza de fata, cu privire la imobilul supus partajului, întrucât prin prezenta bunul imobil a fost atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantului-pârât, instanța reține că parata-reclamantă ocupă spatiul în calitate de tolerat si exercita atributele de posesie si folosinta asupra imobilului in detrimentul reclamantului-pârât care nu intelege sa o mai tolereze in imobil. Fiind un drept absolut, dreptul de proprietate al reclamantului-pârât trebuie respectat de toate celelalte persoane.
Faptul că pârâta-reclamantă mai locuiește în imobilul atribuit reclamantului-pârât și din care s-a cerut evacuarea pârâtei-reclamante reiese din susținerile părților.
Asa fiind, cererea reclamantului-pârât de evacuare a paratei-reclamante din imobilul situat în mun. București, sector 3, ., nr. 14, . intemeiata, iar instanta urmeaza sa o admita potrivit disp art. 555 alin 1 NCC, urmând a dispune evacuarea pârâtei-reclamante din imobilul situat în mun. București, sector 3, ., nr. 14, . posibilitatea de conviețuire sau nu a părților, imobilul fiind, la data rămânerii definitive a prezentei, proprietatea exclusivă a reclamantului-pârât.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, în temeiul art. 453 C.proc.civ., având în vedere că ambele părți se află în culpă procesuală, va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 6801,25 lei, din care suma de 2951,25 lei reprezintă taxă judiciară de timbru aferentă cotei sale de contribuție (30% din valoarea bunurilor supuse partajului), suma de 2600 lei reprezintă onorariu avocat și suma de 1250 lei reprezintă onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată și va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 3250 lei, din care suma de 2000 lei reprezintă onorariu avocat și suma de 1250 lei reprezintă onorariu expert.
În consecință, în temeiul art. 451 și art. 453 C.p.c. instanța va dispune compensarea cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 3250 lei și obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 3551 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța va respinge cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata onorariului mediator, cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată, motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada convocării la o ședință de mediere a pârâtei-reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât D. O., CNP_ cu domiciliul ales în . Căciulați, .. 9 în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. E. M., CNP_ cu domiciliul în București, .. 14, ., ..
Admite în parte cererea reconvențională.
Constată că reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune: - imobilul compus din apartament cu 3 camere, în suprafață utilă de 69 mp situat în mun. București, .. 14, ., nr. cadastral_-C1-U10, în valoare de 48.900 Euro (216.578 lei);
- autoturism marca Nissan Qashqai, înmatriculat sub nr._ cu . (codul VIN) SJNFAAJ_, în valoare de 7200 Euro (31.970 lei).
Constată că reclamantul-pârât a avut la dobândirea bunurilor menționate mai sus o cotă de contribuție de 70%, iar pârâta-reclamantă o cotă de contribuție de 30% la dobândirea acelorași bunuri.
Sistează starea de devălmășie existentă între părți cu privire la bunurile comune dobândite de acestea în timpul căsătoriei, în sensul că atribuie reclamantului-pârât imobilul compus din apartament cu 3 camere, în suprafață utilă de 69,08 mp situat în mun. București, .. 14, ., ., sector 3 și autoturismul marca Nissan Qashqai, înmatriculat sub nr._ cu . (codul VIN) SJNFAAJ_, în valoare de 7200 Euro (31.970 lei).
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sultei în cuantum de 16.830 euro echivalentul în lei la cursul BNR la data plății, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Dispune evacuarea imediată a pârâtei-reclamante din imobilul situat în mun. București, .. 14, ., ., sector 3.
Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 6801,25 lei, din care suma de 2951,25 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, suma de 2600 lei reprezintă onorariu avocat și suma de 1250 lei reprezintă onorariu expert, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 3250 lei, din care suma de 2000 lei reprezintă onorariu avocat și suma de 1250 lei reprezintă onorariu expert.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 3250 lei și obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 3551 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata onorariului mediator, cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2015.
Președinte, Grefier,
D.-F. L. V.-A. G.
Red./Dact. LDF și GVA/06.10.2015
Comunicat părților, 2 ex., azi,…………………..
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 5408/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6343/2015.... → |
|---|
