Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 12204/2015
Dosar nr._
Romania
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti
Sentinta civilă nr._
Sedința publică din data de 23.09.2015
Instanta constituită din:
Președinte: G. C.
Grefier: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta T. C.-R., în contradictoriu cu pârâtul T. B. V., având ca obiect “partaj bunuri comune”.
La apelul nominal facut în ședință publică, au răspuns reclamanta reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul reprezentat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Pârâtul, prin avocat, depune la dosar note de ședință și arată că pârâtul nu mai domiciliază la adresa indicată de către reclamantă, acesta locuind în Voluntari.
Instanța, față de disp. art. 131 Cod proc.civ. invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București, pe care o pune în discuție.
Pârâtul, prin avocat, arată că a invocat și acesta excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București și solicită admiterea acesteia.
Reclamanta, prin avocat, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției pusă în discuție.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 3 București, invocată, din oficiu.
I N S T A NȚ A,
Dliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 16.03.2015, sub nr._, reclamanta T. C. R. in contradictoriu cu paratul T. B. V., a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna partajarea bunului comun reprezentat de contravaloarea autoturismului marca VOLSWAGEN Golf 5, cu nr. de înmatriculare_, dobândit de ei, foștii soți T., în timpul căsătoriei, în conformitate cu disp. art. 983 și 987 C.p.c.; cu cheltuieli de judecata, conform disp.art.453 C.p.c.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, prin sentința civila nr. 6942 din 12.05.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr._/301/2010, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între ea și pârât la data de 22.10.2000, hotărâre definitivă și irevocabilă.
De asemenea, a mai aratat ca, in perioada căsătoriei lor, ele părțile au dobândit în proprietate, apartamentul nr. 210 situat în București, .. 33, ., sector 3, și autoturismul marca Volswagen Golf 5, cu nr. de înmatriculare_, cu . B27222.
Face precizarea că, după divorț, a vândut de comun acord apartamentul sus menționat, care a constituit domiciliul conjugal, prețul fiind împărțit în mod egal între ei, mutandu-se din domiciliu.
Invedereaza instantei faptul ca, întrucât nu cunoaste actualul domiciliu al pârâtului, a solicitat citarea acestuia la locul de muncă.
In ceea ce privește autoturismul Volswagen Golf 5, cu nr. de înmatriculare_, arata că acesta a rămas în posesia și folosința exclusivă a pârâtului, de la momentul desfacerii căsătoriei (mai 2011) și până în anul 2014 când a fost vândut fără a i se aduce la cunoștiință acest fapt.
Mai mult decat atat, reclamanta aduce la cunostinta instantei faptul ca nu detine înscrisuri privind dobândirea autoturismului, acestea rămânând în posesia pârâtului și, întrucât este unicul titular menționat în actele de proprietate, ea nu poate obține aceste dovezi, motiv pentru care solicita ca instanta sa-i puna in vedere acestuia sa depuna inscrisurile.
Totodata, invedereaza faptul ca a făcut demersuri pentru a obține copia actului de vânzare-cumpărare privind autoturismul bun comun, dar, întrucât titular al rolului fiscal a fost doar pârâtul, Primăria Sectorului 3 -D.G.I.T.L. a refuzat să-îi elibereze orice relații privind bunul mobil astfel cum rezultă din adresa_/2015 anexata cererii.
Face precizarea că nu a existat nicio înțelegere verbală sau scrisă între ele, părțile, în sensul că au convenit ca autoturismul să rămână în deplina proprietate a pârâtului și nu a primit de la pârât nicio sumă de bani cu titlu de sultă pentru cota parte ce îi revine din dreptul de proprietate.
Avându-se în vedere situația de fapt, solicita partajarea bunului conform art. 983 C.p.civ., prin împărțirea în cote egale a sumei ce reprezintă contravaloarea autoturismului la momentul pronunțării divorțului (mai 2011).
De asemenea, a aratat ca întrucât în ultimii 4 ani pârâtul a folosit autoturismul în exclusivitate, acesta urmează să suporte și coeficientul de uzură corespunzător, respectiv diferența dintre valoarea bunului la momentul mai 2011 și valoarea de la momentul vânzării acestuia, (valoare care este evident inferioară celei din anul 2011).
Evalueaza provizoriu bunul mobil la suma de 22.000 lei.
In drept, au fost invocate disp. art. 676 C.civ., art. 983-994 C.p.civ.
In dovedire, a solicitat proba cu acte, interogatoriu, expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea autoturismului la data desfacerii căsătoriei (mai 2011).
La dosar au fost depuse inscrisuri (filele 7-11), si anume: sentinta civila nr. 6942 din 12.05.2011 si adresa emisa de Directia de Impozite si Taxe Locale.
Paratul T. B. V. a depus la dosarul cauzei note de sedinta solicitand instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună pe cale de excepție, declinarea cauzei spre soluționare instanței competente teritorial, respectiv Judecătoriei B.; pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamanta T. C. R. ("T. C.") ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca prin sentința civilă nr. 6942 pronunțată la data de 12.05.2011 de către Judecătoria Sector 1 București, a fost desfăcută căsătoria încheiată între T. B. și T. C..
De asemenea, a mai aratat ca urmare a încetării raporturilor de căsătorie, partile au stabilit de comun acord împărțirea sumei dobândite ca urmare a vânzării apartamentului care reprezenta locuinta lor, în părți egale.
Menționeaza că acest apartament a fost achiziționat în timpul căsătoriei, cu veniturile proprii ale lui -T. B., dobândite ca urmare a vânzării unui alt apartament proprietate personală dobândit anterior căsătoriei.
Invedereaza instantei faptul ca, tocmai datorită faptului că el a decis împărțirea sumei aferente vânzării apartamentului cu reclamanta-parata T. C., între părți s-a hotărât ca autoturismul Volkswagen Golf, tot proprietate personală a lui să rămână în continuare în proprietatea acestuia, fără a face obiectul unui partaj nici măcar ulterior vânzării sale.
Mentioneaza ca, acest autoturism a fost dobândit din veniturile proprii ale lui, ca și apartamentul în discuție, în timpul căsătoriei, dat fiind că veniturile fostei sotii -T. C. erau substanțial mai mici față de cele încasate de el.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, arata ca:
Avându-se în vedere dispozițiile art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul. In prezenta cauză, deși domiciliul menționat în cartea de identitate este în Sectorul 3, domiciliul în fapt al lui se regăsește în orașul Voluntari, la parterul Corpului A (cadastral C4) al ansamblului C. Residence, .. 120, jud. Ilfov, potrivit Contractului de vânzare cumpărare încheiat cu A. A. M. și autentificat de Biroul Notarilor Publici Asociați A. B. și T. I. sub nr. 1547/29.08.2013 .
Astfel ca, pentru a aprecia competența teritorială, instanța urmează a determina domiciliul în fapt al lui, care nu este localizat pe raza sectorului 3 din municipiul București, ci în orașul Voluntari.
In acest sens, s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție care a hotărât că, în materia determinării competenței teritoriale, noțiunea de domiciliu, prevăzută la art. 5, teza I C. proc. civ. (art. 107 NCPC), trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuiește efectiv. Inalta Curte a apreciat că stabilirea domiciliului în sens procesual, ca adresă la care partea locuiește efectiv, nu se identifică strict cu data eliberării actului de identitate, iar împrejurarea că actul de identitate al pârâtei este emis la o dată ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecată nu are semnificația modificării domiciliului pârâtei în cursul judecății de vreme ce reclamantul nu a dovedit că aceasta locuia efectiv în județul Iași la data depunerii cererii de chemare în judecată. Prin urmare, Inalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în a cărei rază teritorială domiciliază pârâta.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București și declinarea cauzei spre soluționarea Judecătoriei B., instanța competentă teritorial ca urmare a stabilirii domiciliului pârâtului în localitatea Voluntari.
Cu privire la netemeinicia acțiunii introductive, arata ca:
Astfel cum a arătat instanței, autoturismul în discuție, deși achiziționat în timpul căsătoriei cu T. C., nu reprezintă bun comun, întrucât acesta a fost cumpărat exclusiv din banii câștigați de către el. In acest sens, menționeaza că la momentul achiționării autoturismului în timpul căsătoriei, reclamanta își desfășura activitatea la Clubul Sportiv Triumf, în calitate de antrenoare, iar veniturile acesteia nu i-ar fi permis să contribuie la achiziționarea autovehicului, avându-se în vedere prețul acestuia din perioada respectivă.
Mai mult decat atat, invedereaza faptul ca autoturismul a fost înscris pe numele T. B., conform Cărții de identitate a autovehiculului atașate.
De asemenea, valoarea cu care el -T. B. a înstrăinat autoturismul este de 4500 EUR la data de 24.11.2014, dată la care cursul oficial EUR/LEI practicat de Banca Națională a României este de 1 EUR/4,4347 LEI. Ca atare, valoarea autoturismului în lei la data înstrăinării acestuia de către el este de 19.956,15 lei.
Față de pretențiile cuprinse în acțiunea introductivă și probele administrate, a aratat că reclamanta practic nu a adus nicio dovadă cu privire la caracterul de bun comun al autoturismului al cărui partaj îl pretinde. In acest sens, sublinieaza că toate actele depuse atașate la prezentele concluzii scrise îl identifică drept proprietar al autovehiculului pe el. In plus, veniturile salariale ale reclamantei nu îi permiteau acesteia achiziționarea sau participarea la achiziționarea unui asemenea autovehicul la momentul respectiv.
Potrivit art. 249 NCPC sarcina probei revine celui "care face o susținere în cursul procesului". Potrivit doctrinei ,,Pe lângă necesitatea probei, apare cu aceeași forță obligația de a proba a celui care face o susținere sau, altfel spus, face o cerere în cursul procesului. Acest principiu își are originea în dreptul roman". Tot în doctrină s-a apreciat că "în primul rând, obligația de a proba aparține reclamantului, acesta fiind cel care face o susținere referitoare la existența unui drept sau interes dedus judecății". Sancțiunea care intervine în cazul în care reclamantul nu reușește să probeze afirmațiile sale "pretenția sa va fi respinsă -actore non probante, reus absolvitur".
Principiul peren, de sorgine romană, devenit adagiu în materia probei, și anume "onus probandi incumbi actori", desemnează regula potrivit căreia sarcina dovedirii pretențiilor formulate într-o acțiune civilă cu care a fost sesizat un organ de jurisdicție revine reclamanților din prezenta speță în cadrul discuției privind art. 249 NCPC, în doctrină s-a apreciat și incidența următorului principiu, drept o consecință a aplicării "onus probandi incumbi actori", și anume "idem est non esse . fi sau a nu fi probat este tot una. Echipolenta între absența probelor și ineficacitatea pretențiilor ridicate de reclamanta T. C. se manifestă, întrucât în situația de față nu operează nicio prezumție iuris . iuris tantum consacrată juridic, în favoarea reclamantei. In continuare, tot în doctrină s-a reliefat opinia conform căreia în favoarea celui chemat în judecată operează o prezumție de inocență, iar "cu totul absurdă ar fi, dimpotrivă, obligația de a-ți dovedi nevinovăția".
Așadar, aprecieaza că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile deduse judecății prin acțiunea introductivă, astfel încât și din acest punct de vedere se impune respingerea cererii, ca urmare a constatării netemeiniciei sale.
In considerarea celor de mai sus, solicita instanței de judecată ca, ulterior admiterii excepției necompetenței teritoriale și declinării cauzei către Judecătoria B., prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună respingerea acțiunii reclamantei T. C. și obligarea acesteia la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
In probațiune, solicita administrarea probei cu înscrisuri, intergatoriul reclamantei și martorii reprezentați de părinții sai, T. P. și T. A., pe care se obliga să-i aduca personal la interogatoriu, în scopul demonstrării faptului că autoturismul nu a reprezentat bun comun, ci este dobândit exclusiv din veniturile lui.
Analizand actele si lucrarile dosarului pe exceptia necompetentei teritoriale, instanta constata urmatoarele:
Conform art. 107 Cod pr.civ. cererea de chemare in judecata se introduce la instanta in a carei circumscriptie domiciliaza sau isi are sediul paratul, daca legea nu prevede altfel.
Potrivit prevederilor art. 129 alin. 2 punct 3 C.p.civ, necompetenta teritoriala este de oridine publica daca partile nu o pot inlatura, iar potrivit art. 126 C.p.civ. partile pot conveni (…) ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva.
În consecință, competența teritorială este exclusivă în cazul pricinilor privitoare la persoane sau alte pricini care nu sunt privitoare la bunuri.
Avand in vedere caracterul de ordine publica al normelor de competenta teritoriala rezultat din coroborarea art. 107, art. 129 alin. 2 punctul 3 cu art. 126 C.p.civ., fata de obiectul cererii de chemare in judecata și, constatând că pârâtul domiciliaza în Voluntari, conform datelor din dosar, aspect confirmat si de către părți, în baza art. 130 alin. 2 C.p.civ. raportat la art. 132 C.p.civ., instanta va admite exceptia de necompetenta teritoriala si va declina competenta de solutionare in favoarea Judecatoriei B., cu trimiterea dosarului in vederea continuarii judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulata de reclamanta T. C.-R., CNP_, domiciliată în București, Bld. Camil R., nr. 33, ., cu domiciliul ales în București, .. 15, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul T. B. V., CNP_, domiciliat în București, Bld. Camil R., nr. 33, ., ., cu reșdința în Orașul Voluntari, la parterul Corpului A (cadastral C4) al Ansamblului C. Residence, .. 120, jud. Ilfov, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 23.09.2015.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
., sector 5
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr._ si nr._
C A T R E,
JUDECĂTORIA B.
- Oraș B., ..24, județul Ilfov, Cod Poștal_
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe stabilite prin sentința civilă nr._ pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București la data de 23.09.2015, în cauza privind pe reclamanta T. C.-R., în contradictoriu cu pârâtul T. B. V., având ca obiect “partaj bunuri comune”, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., motiv pentru care, vă înaintăm prezentul dosar, compus dintr-un singur volum, având ... file.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 1/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
