Pensie întreţinere. Sentința nr. 3437/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3437/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3437/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
Sentinta civila nr. 3437
Ședința publică din data de 11.03.2015
Instanța constituita din:
P. – M. M.
Grefier – A. C.
Pe rol judecarea cauzei civile de față, formulată de reclamanta B. T. în contradictoriu cu pârâta G. F., având ca obiect „exercitarea autorității părintești”.
La apelul nominal făcut in ședință publică, a răspuns reclamantul personal, legitimat pe baza cartii de identitate- CNP_ si pârâta personal, legitimată pe baza cartii de identitate- CNP_.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, dupa care: se invederează instantei depunerea referatului de ancheta psihosocială întocmit de ATS 3 la locuinta părților.
Instanța, potrivi t art. 131, alin. 1 NCPC, art 94 pct. 1 lit. a NCPC si art. 914 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă material si teritorial in solutionarea pricinii.
La interpelarea instantei, pârâta, personal arată că este de acord cu admiterea actiunii astfel cum a fost modificată, respectiv stabilirea exercitării autorității părintesti exclusive de către tata cu privire la minorul N. I. si de către mamă cu privire la minorul F. A..
Instanta ia act de pozitia pârâtei în sensul că este de acord cu admiterea actiunii modificate si constatând că nu sunt cereri prealabile, acordă cuvântul asupra probatoriului.
Reclamantul, solicită încuviințarea probei cu inscrisurile depuse la dosar si testimonială cu un martor, respectiv B. Alec, prezent la acest termen.
Pârâta, personal solicită incuviințarea probei cu înscrisuri si ancheta psihosocială.
Instanta, in conformitate cu disp. art. 255 rapă. la art. 258 NCpc, apreciind că sunt pertinente, concludente si utile solutionării pricinii, incuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri si testimoniala cu martorul B. Alec, având in vedere neopunerea paratei la audierea altui martor decât cel propus prin cererea de chemare in judecată si pentru pârâta proba cu înscrisuri, constatând totodată efectuat referatul de ancheta psihosocială de către ATS 3.
Se procedează la audierea martorului propus de reclamant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
In Camera de Consiliu au fost ascultati minorii N. I. si F. A., procesul-verbal întocmit cu aceasta ocazie fiind atasat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Reclamantul, prin apărător, solicita admiterea cererii modificate, exercitarea exclusiv, de către tata a autorității părintesti fata de minorul N. I., exercitarea exclusiv, de către mamă a autorității părintesti fata de minorul F. A., stabilirea domiciliului minorului N. I. la domiciliul tatalui, stabilirea domiciliului minorului F. A. la mama, stabilirea unei pensii de intretinere prin raportare la venitul minim pe economie insă fără a fi obligată pârâta la plata având in vedere că si aceasta va avea in intretinere un minor, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta solicită admiterea cererii modificate, exercitarea exclusivă, de către tata a autorității părintesti fata de minorul N. I., exercitarea exclusivă, de către mamă a autorității părintesti fata de minorul F. A., stabilirea domiciliului minorului N. I. la domiciliul tatalui, stabilirea domiciliului minorului F. A. la mama, stabilirea unei pensii de intretinere prin raportare la venitul minim pe economie insă fără a fi obligat reclamantul la plata având in vedere că si aceasta va avea in intretinere un minor.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instante la data de 08.09.2014 reclamantul B. T., în contradictoriu cu pârâta G.(B.) F., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, exercitarea exclusivă, de către el în calitate de tată, a autorității părintești cu privire la minorii F. A., născut la data de 03.01.1999, si N. I., născut la data de 11.06.2002, stabilirea domiciliului minorilor la tată, obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorilor.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 18.07.2014 a fost desfăcută căsătoria dintre părti conform certificatului de divort nr. 8252. Odata cu desfacerea căsătoriei părtile au incheiat o conventie cu privire la exercitarea in comun a autorității părintesti fata de cei doi minori, insă pârâta refuză să respecte conventia fiind implicata .. Reclamantul a arătat că se impune ca locuinta minorilor să fie stabilită la tata, având in vedere că ambii minori sunt atasati de acesta.
In drept, reclamantul a invocat disp. art. 398, art. 400, 402 C.Civ..
Au fost depuse la dosar, în xerocopii: certificat de divort, conventie incheiata in procedura divortului cu copii minori, certificat naștere minori, carte identitate.
La data de 28.10.2014, reclamantul a modificat actiunea, in sensul că a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintesti exclusiv de către tată cu privire la minorul N. I., stabilirea locuintei acestuia la locuința tatălui, totodată, exercitarea autorității părintesti exclusiv de către mamă cu privire la minorul A. F., stabilirea locuintei acestuia la locuința mamei, cu stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de crestere, îngrijire și educare pentru cei doi minori.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, insă s-a prezentat în fata instantei si a arătat că este de acord cu admiterea actiunii astfel cum a fost modificată, solicitând ca obligatiile de intretinere să se compenseze.
In cauză a fost administrată proba cu inscrisuri si testimoniala, fiind audiat martorul B. A. (fila 53). A fost efectuată anchetă psihosociala de către Autoritatea Tutelară Sectorul 3 la locuinta ambelor părti( fila 52). Au fost ascultați minorii în camera de Consiliu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Părțile au divorțat la data de 18.07.2014 conform certificatului de divort nr. 8252. Odata cu desfacerea căsătoriei părtile au incheiat o conventie cu privire la cererile accesorii divorțului, prin care s-a prevăzut exercitarea in comun a autorității părintesti fata de cei doi minori, stabilirea la mamă a locuinței acestora, stabilirea contribuției tatălui la întreținerea minorilor cu suma de 200 lei lunar.
Reclamantul a susținut că pârâta a refuzat să respecte conventia, fiind implicată . și că se impune ca locuinta minorilor să fie stabilită conform stării de fapt prezente.
În fața instanței, pârâta a arătat că nu își poate asuma responsabilitatea îngrijirii, creșteriii și educaării ambilor copii prin menținerea locuinței ambilor minori la aceasta, fiind de acord cu admiterea acțiunii reclamantului, astfel cum a fost modificată.
Din probele administrate instanța reține că de când foștii soți s-au separat în fapt, minorii au rămas unul la mamă, celălalt la tată (f.53-55), înțelegerea părților în procedura divorțului pe cale notarială nefiind conformă circumstanțelor de la acel moment și nici pusă în aplicare ulterior. Astfel, băiatul cel mic a rămas în grija tatălui iar cel mare în îngrijirea mamei, fiind mai mult decât evident că între mamă și minorul N.-I., independent de ruptura produsă, a existat și o anumită incompatibilitate care a făcut imposibilă o reconciliere și apropiere între cei doi, mai ales că pârâta intrase într-o relație cu alt bărbat, concubinul devenindu-i mai târziu soț. Acest fapt a atras criza de autoritate a pârâtei față de minorul N.-I., care a reacționat pozitiv doar în relația cu reclamantul. Această stare de tensiune s-a extrapolat și în relația dintre frați, băiatul cel mare arătând că nu înțelege și nu își explică dorința fratelui său de a locui cu tatăl, menționând că ei nu comunică și nu interacționează când se întâlnesc la școală, menționând că oricum fratele era mai neînțelegător și mai rebel și nu se prea înțelegeau nici când erau împreună.
Având în vedere circumstanțele expuse, instanța consideră că o măsură în sensul exercitării autorității părintești exclusive asupra câte unui copil de către părintele la care copilul locuiește efectiv nu este în interesul superior al minorilor, având în vedere disp. art. 397 CC, art. 2, art. 36 al.7 din legea nr. 272/2004, considerând că părțile vor putea relua treptat relația de comunicare și de minimă colaborare între ei ca părinți ai copiilor, în interesul asigurării echilibrului psiho-emoțional al acestora. Reluarea comunicării între părinți, al căror rol nu a încetat odată cu desfacerea căsătoriei, va asigura și o reconciliere între frați, faptul că aceștia au locuințe diferite pe care doresc să le mențină nefiind în sine un lucru atât de grav cum este refuzul de a comunica între ei care, dacă persistă în timp, ar putea genera ruperea relației fraterne.
În speță, dată fiind situația prezentă, față de disp. art. 506, 403, 397,400 al.1, 402, 529 și urm. CC, luând în considerare probatoriul administrat în ansamblu, dar și dorința exprimată de minori, raportat la vârsta și gradul de maturitate al acestora, băiatul cel mare având 16 ani, vârstă la care poate să își aleagă locuința și felul pregătirii, instanța apreciază că acțiunea este în parte întemeiată, urmând să fie admisă ca atare, urmând să dispună stabilirea locuinței minorului N.-I., născut la data de 14.06.2002, la reclamant iar a locuinței minorului F.-A., născut la data de 03.01.1999, la pârâtă, consfințind o situație de fapt care există încă din 16.06.2014.
Instanța apreciază că nu este oportun și nu nici benefic minorilor ca schimbarea locuinței acestora să le fie impusă prin constrângere, mai ales că niciunul dintre părinți nu îndeplinește condițiile necesare îngrijirii, creșterii și educării a ambilor minori de o manieră corespunzătoare. Reclamantul locuiește într-un fost cămin de nefamiliști, cu dependințe folosite în comun (f.52), pe de altă parte pârâta, deși dispune de condiții locative suficiente în apartamentul pe care îl ocupă împreună cu concubinul său, compus din trei camere și dependințe, refuză să îl primească pe fiul cel mic, care nu o ascultă, nu îi acceptă autoritatea și nici situația personală, de femeie care și-a refăcut viața cu un alt bărbat.
Va respinge ca neintemeiată cererea privind exercitarea autorității părintești exclusive de către fiecare dintre părinți cu privire la câte un minor și va dispune compensarea obligațiile reciproce ale părților cu privire la întreținerea minorilor.
În temeiul disp. art. 453 NCPC, va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte actiunea modificată formulata de reclamantul B. T. - sector 3, București, C. BRANCUSI, nr. 7, ., ., cu domiciliul in fapt in -sector 3, București, ., ., ., in contradictoriu cu parata G.(B.) F. - sector 3, București, C. BRANCUSI, nr. 7, ., . si Autoritatea Tutelară-PRIMĂRIA S. 3 BUCURESTI -sector 3, București, PARFUMULUI, nr. 2-4.
Stabileste locuința minorului N. I., născut la data de 14.06.2002 la reclamant.
Stabilește locuința minorului F. A., născut la data de 03.01.1999, la pârâtă.
Respinge ca neintemeiată cererea privind exercitarea autorității părintești exclusive de către fiecare dintre părinți cu privire la câte un minor.
Compensează obligațiile reciproce ale părților cu privire la întreținerea minorilor.
Executorie.
Obligă pârâta să pătească reclamantului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 11.03.2015.
Președinte, Grefier,
M. M. A. C.
Red. MM/AC- 5 ex.
28.04.2015/30.04.2015
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 4416/2015. Judecătoria... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3435/2015.... → |
|---|
