Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2096/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2096/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2096/2015
Dosar nr._
Romania
Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti
Sentinta civilă nr. 2096
Sedința publică din data de 18.02.2015
Instanta constituită din:
Președinte: G. C.
Grefier: C. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâtul C. N. I. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “exercitare autoritate părintească”.
La apelul nominal facut în ședință publică, au răspuns reclamanta reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind Autoritatea Tutelară S. 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței reclamanta, prin reprezentant, arată că ea locuiește în Sectorul 3, iar pârâtul în Sectorul 6.
Instanța, în temeiul disp. art. 131 Cod proc.civ., coroborat cu art. 94 alin. 1 lit a și art. 107 Cod proc.civ., invocă, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București, pe care o pune în discuție.
Reclamanta, prin avocat, arată că la momentul declinării de către Judecătoria 6, aceasta s-a opus.
Pârâtul, prin avocat, arată că Judecătoria S. 6 București este instanța competentă să soluționeze pricina, astfel că solicită admiterea excepției și constatarea conflictului negativ de competență.
Instanța reține cauza în vederea soluționării excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 6 București, la data de 07.08.2014, reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâtul C. N. I. si cu Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurilor luate cu privire la minorii C. R.-N. și C. D.-F., în sensul următor: exercitarea autorității părintești asupra minorilor în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorilor la reclamantă, majorarea pensiei de întreținere în sarcina pârâtului în cotă procentuală de 1/6 din veniturile sale nete sau, în cazul în care nu înregistrează venituri, o pensie de întreținere raportată la venitul minim pe economie, calculata de la data introducerii prezentei cereri până la majoratul minorilor, stabilirea unui program de vizitare a minorilor în favoarea tatălui astfel: în primul și al treilea week-end din lună, de sâmbătă de la ora 15 până la ora 20, și numai în prezența mamei, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 30.10.2004, din căsătorie rezultând minorii C. D.-F., născută în data de 06.05.2005 și C. R. N., născut la data de 10.09.2010. În data de 20.03.2014, Judecătoria sector 6 București, prin sentința civilă nr. 1992, a desfăcut căsătoria dintre reclamantă și pârât, din vina ambilor soți. Prin aceeași sentință, instanța a stabilit exercitarea autorității părintești asupra minorilor de către ambii părinți, iar pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 100 lei lunar/copil, cu începere de la data introducerii acțiunii și până la majoratul lor, precum și asigurarea spațiului locativ pentru minori la domiciliul său pentru 1 an de zile. În prezent, reclamanta a considerat că se impune modificarea tuturor măsurilor luate cu privire la minori, având în vedere agresiunile fizice și verbale la care minorii sunt supuși din partea tatălui. După pronunțarea divorțului, reclamanta a rămas împreună cu copiii la domiciliul pârâtului, însă viața acestora acolo nu a decurs conform promisiunilor făcute de către pârât, și anume de calm și liniște, mai ales pentru copii, și lipsa violențelor fizice și morale. Ambii copii frecventează școala, respectiv grădinița, iar seara până să ajungă reclamanta de la serviciu (aceasta fiind antrenor înot copii), aceștia stăteau împreună cu tatăl. Pârâtul avea un comportament de foarte multe ori agresiv față de copii, atât fizic cât și urât verbal, folosind chiar și expresii amenințătoare la viața lor, dacă nu mâncau ce le dădea acesta. Copiii i-au comunicat acest lucru, iar reclamanta a încercat să vorbească cu pârâtul, să îi explice că ar fi mai bine să se mute separat cu minorii, însă acesta a amenințat-o și pe reclamantă, spunând că au custodie comună, iar dacă pleacă, o va găsi și îi va lua copiii. În nenumărate rânduri, pârâtul venea peste aceștia noaptea în cameră și începea să urle foarte tare, trezind copiii, iar față de reclamantă avea manifestări agresive fizice și verbale. De foarte multe ori când venea acasă, aceștia stăteau numai cu reclamanta în dormitor, nedorind să mai iasă de acolo, acel mic spațiu (camera) devenind universul lor de liniște. Uneori, fetița cea mare, D., s-a băgat între cei doi, ca pârâtul să nu o lovească pe reclamantă, iar acesta a lovit-o și pe minoră, R. ascunzându-se în spatele reclamantei, tremurând de frică. Reclamanta a menționat că a fost și la poliție să facă reclamație, însă i-au comunicat că nu au cum să intervină, întrucât au o sentință judecătorească de custodie comună și nu au ce face, drept pentru care s-a îndreptat către Autoritatea pentru Protecția Copilului, în luna octombrie 2013, sperând ca măcar aceștia să se sesizeze în privința abuzurilor pe care aceștia le îndura de la tată și să ia măsuri. Însă, cu toate că au constatat situația și au promis că o vor contacta pentru a ajuta copii psihologic prin consiliere și prin a sta de vorbă cu pârâtul, aceștia nu au mai făcut nimic. A considerat reclamanta că, în prezent, se impune ca minorii să fie scoși în totalitate din mediul nociv în care au stat alături de tatăl lor și de aceea a solicitat ca autoritatea părintească să o exercite în mod exclusiv, pentru a putea lua cele mai bune hotărâri pentru minori. Conform dispozițiilor art. 263 cod civil „orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului”. Reclamanta a considerat că în prezenta speță interesul superior al minorilor este ca aceasta să se ocupe de creșterea și educarea lor, exercitând autoritatea părintească în mod exclusiv. Potrivit art. 504 Cod Civil „Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii”. Astfel potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil „dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”. În prezenta speță, reclamanta a considerat că sunt motive întemeiate care ar justifica luarea acestei măsuri de excepție, violența pârâtului și tratamentele brutale, inclusiv amenințările cu moartea la care au fost supuși minorii, conduita imorală a pârâtului, neglijența și dezinteresul manifestat față de creșterea și educarea minorilor. Având în vedere că toate relatările de mai sus reprezintă doar o mică parte din relele tratamente fizice și morale la care au fost supuși minorii, reclamanta a considerat că este evident faptul că pârâtul a comis greșeli majore și grave față de minori care sunt de natură a defavoriza dezvoltarea lor armonioasă, cu puternice influențe asupra concepției lor despre familie și comportament vizavi de urmașii lor. În ceea ce privește stabilirea locuinței minorilor, reclamanta a învederat instanței faptul că aceasta a părăsit locuința oferită de către pârât împreună cu minorii, în urma agresiunilor fizice la care au fost supuși, menționând că în prezent locuiesc într-un apartament proprietatea unei rude cu care urmează să încheie un contract de comodat gratuit, mobilat și utilat complet, putând să ofere minorilor un mediu decent și prielnic pentru dezvoltarea lor psiho-fizică. Reclamanta a menționat că are un loc stabil de muncă, fiind antrenoare înot pentru copii-adulți începând cu vârsta de 5 luni. Referitor la acest aspect, reclamanta a menționat că întregul său salariu a fost direcționat către creșterea și educarea minorilor, sumele fiind mult mai mari decât cele stabilite cu titlu de pensie de întreținere, din dorința de a nu le lipsi nimic. Cu privire la pensia de întreținere solicitată, reclamanta a menționat că pârâtul mai are un copil în îngrijire, fapt pentru care, în situația admiterii prezentei cereri a solicitat obligarea pârâtului la plata unei pensii în favoarea minorilor C. D. F. și C. R. N., în cotă procentuală de 1/6 din veniturile sale nete sau raportată la venitul minim pe economie, în funcție de situația de fapt din prezenta speță.
Reclamanta a menționat, de asemenea, că a încercat să ajungă la un consens cu pârâtul, însă acesta nu a făcut altceva decât să o amenințe cu moartea și să promită că se va răzbuna pe aceștia. Mai mult decât atât, reclamanta a încercat să vorbească cu pârâtul și să stabilească amiabil un program asumat în scris, însă acesta a refuzat categoric, având un comportament extrem de ciudat și schimbător, uneori spunând că îi lasă în pace, pentru ca până seara să înceapă iar să amenințe. Având în vedere toate cele prezentate și eșuarea încercării sale de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, reclamanta a hotărât introducerea prezentei acțiuni pentru obținerea unei stabilități fizice și emoționale pentru minori, care au o mare nevoie de un mediu liniștit și stabil, fără frica că, oricând, cineva intră pe ușa camerei și îi bate pe ei sau pe mama lor, sau că îi amenință cu moartea dacă nu mănâncă, sau că îi ia de la instituția educativă (școală, grădiniță fără voia lor).
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 398 coroborat cu art. 504, art. 403, art. 529 alin. 2, art. 530 alin.3 Cod procedură civilă, art. 194-195 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr.1992/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria S. 6 București.
La data de 28.08.2014, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar, în copie, adresa nr. C/9844 din data de 28.10.2013 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, caracterizarea minorei C. D. F. din data de 04.11.2013, caracterizarea minorului C. R. N. din data de 18.10.2013, caracterizare din data de 04.11.2013.
La data de 14.10.2014, prin același compartiment, a fost depus la dosar raportul de anchetă socială întocmit de Primăria S. 6 Serviciul Autoritate Tutelară – filele 34 și 35.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
La termenul de judecată din data de 20.10.2014, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 7666 pronunțată de Judecătoria S. 6 București, la data de 20.10.2014, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 6 București și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 3 București.
Pe rolul Judecătoriei S. 3 București, cauza a fost înregistată la data de 31.10.2014, păstrându-se numărul unic de dosar nr._ .
La termenul de astăzi, 18.02.2015, instanta a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S. 3 București, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit disp. art. 107 NCPC, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
In speta, paratul locuieste in sectorul 6, Calea Crangasi nr. 40, ., ap. 66, .> În speță, reclamanta a sesizat intial Judecatoria Sectorului 6, ca fiind instanța de la locuința paratului.
Judecatoria Sectorului 6 a declinat competenta la Judecatoria Sectorului 3 retinand ca locuinta minorului este in sectorul 3, invocand dispozitiile art. 114 CC.
Potrivit art. 114 CC, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. (2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit.
In conformitate cu art. 126 al. 1 C.p.c., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
În speță, în concret minorul beneficiază de ocrotire prin ambii părinți, iar prin cererea de față instanța nu este sesizată cu o cerere de luare/modificare a unei măsuri de ocrotire cu privire la un minor, ci cu o cerere cu caracter contencios privind rezolvarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor părintești, respectiv îndeplinirea îndatoririlor părintești, în conformitate cu disp. art. 486, 505 CC.
Aceste texte se regăsesc în titlul IV (AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ) al Cărții a II-a din Codul civil (DESPRE FAMILIE) sub denumirile menționate, distinct de titlul III al cărții întâi.
Prin urmare, cererea de față nu are natura unei cereri vizând măsurile de ocrotire a persoanei fizice, tratate în titlul III (OCROTIREA PERSOANEI FIZICE) al Cărții I (DESPRE PERSOANE) din Codul civil, care se coroborează cu disp. art. 527 și urm. NCPC privind procedura necontencioasă judiciară, ceea ce atrage concluzia că dispozițiile speciale ale art. 114 NCC nu se aplică extensiv, în toate cauzele care privesc copii minori.
Astfel, în conformitate cu art. 527 NCPC, cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor prezentei cărți.
Într-adevăr în titlul III al Cărții I, Codul civil prevede măsurile de ocrotire (speciale în cazul minorilor, art. 105 al.1), tratând în cadrul acestui titlu tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.
Faptul că la art. 106 al.1 CC se stabilește că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, la nivel de principiu, nu reprezintă decât un argument în sprijinul interpretării că minorul care se bucură de ocrotirea părinților săi nu intră în categoria persoanelor „ocrotite” prin măsurile speciale prevăzute de Codul civil ori de alte acte normative speciale (Legea nr. 272/2004, lege care conține norme speciale de procedură, inclusiv sub aspectul competenței).
Codul civil reglementează în titlul III, capitolele I-IV ocrotirea persoanei fizice, prin măsuri de instituire a tutelei minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela, în cazul minorului la art. 105 C.C. făcându-se referire la măsuri speciale de ocrotire (în lipsa părinților).
În privința minorului care are părinți, Codul civil reglementează distinct „Autoritatea părintească”, care deși se aseamănă într-o anumită măsură cu conținutul tutelei nu se confundă cu aceasta, la art. 502 CC fiind prevăzut că drepturile și îndatoririle părinților cu privire la bunurile copilului sunt aceleași cu cele ale tutorelui, dispozițiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.
Prin trimiterea la dispozițiile care reglementează tutela și aplicarea a exact acelorași reglementări în privința patrimoniului minorului, nu înseamnă că minorul cu părinți sau cu un singur părinte care exercită efectiv autoritatea părintească se află sub tutelă.
Interpretarea extensivă a dispozițiilor art. 114 NCPC și pentru ipoteza soluționării neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești nu a fost în intenția legiuitorului, în genere termenul de persoană ocrotită nefiind uzitat de legiuitor în cazul minorului care are părinți ce exercită în fapt autoritatea părintească, referindu-se explicit la copil sau la minor iar dacă legiuitorul ar fi urmărit schimbarea regulilor de competență ar fi uzitat terminologia deja consacrată, cum a făcut-o și în alte situații (de exemplu, art. 133 al.1 din Legea nr. 272/2004, art. 261,264 CC, art. 540, 815,909 NCPC etc.).
În privința competenței instanței de tutelă de a soluționa neînțelegerile dintre părinți, legiuitorul a introdus o normă specială pentru Cartea a II-a la art. 265 NCC rap. la art. 486 NCC (separat de art. 107 NCC la care art. 265 face trimitere, art. 107 stabilind competența instanței de tutelă exclusiv în materia ocrotirii persoanei fizice).
De exemplu, și în legătură cu timbrarea cererilor, la art. 29 al.1 lit. e din OUG 80/2013, se face referire la cereri privind adopția, ocrotirea minorilor, tutela, curatela, interdicția judecătorească, etc., însă cu referire la minori în această categorie de scutiri nu intră și cererile care au ca obiect soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul autorității părintești, care nu sunt scutite de taxe.
Pe de altă parte, în practica instanțelor până în prezent nu s-au identificat cazuri de declinare a competenței teritoriale în această materie, pe temeiul art. 114 CC, subliniind faptul că, fiind o normă de competență teritorială exclusivă iar nu alternativă, în cadrul verificării din oficiu a competenței, în această interpretare extensivă instanțele ar fi trebuit să decline din oficiu competența teritorială în toate acele cereri care nu au fost introduse la instanța domiciliului sau reședinței minorului.
Pe de altă parte, art. 114 lasă nereglementate situațiile în care domiciliul/reședința copilului nu sunt cunoscute sau a copilului din străinătate etc..
Pe de altă parte, regula specială de la art. 114 CC are mai mare legătură cu cererile în materie necontencioasă, în cazul ocrotirii persoanei neexistând practic pârât.
În raport de aceste considerații și având in vedere disp. art. 131, 132 rap. la art. 107, 126 al.1 NCPC, prin coroborare cu disp. art. 1071 NCPC, instanța va admite excepția și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 6.
In temeiul art. 133 alin. 1 punct 2 si urm. Cod pr.civ. instanta va constata conflictul negativ de competenta si va trimite cauza la Tribunalul Bucuresti pentru solutionarea conflictului negativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale.
Declină competența de soluționare a cauzei formulata de reclamanta C. C., CNP_, cu domiciliul în București, .-110, ., ., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinet Avocat I. C., din București, .. 1, ., apartament 85, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul C. N. I., CNP_, domiciliat în București, Calea Crângași nr.40, ., apartament 66, etaj 7, sector 6 și Autoritatea Tutelară S. 3 București, cu sediul în București, .. 79, ., în favoarea Judecătoriei S. 6 București.
Constata conflict negativ de competenta si trimite cauza la Tribunalul Bucuresti pentru solutionarea conflictului negativ.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2015.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
ROMANIA
JUDECATORIA SECTOR 3 BUCURESTI
., sector 5
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal nr._ si nr._
C A T R E,
TRIBUNALUL BUCUREȘTI
- Bulevardul Unirii nr.37, sectorul 3, cod postal_
Potrivit dispozițiilor acestei instanțe stabilite prin sentința civilă nr. 2096 pronunțată de către Judecătoria S. 3 București la data de 18.02.2015, în cauza privind pe reclamanta C. C., în contradictoriu cu pârâtul C. N. I. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMĂRIEI S. 3 BUCUREȘTI, având ca obiect “exercitare autoritate părintească”, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei S. 6 București, constatându-se ivit conflictul de competentă,, motiv pentru care, în vederea soluționării acestuia, vă înaintăm prezentul dosar, compus dintr-un singur volum, având ... file, având atașat dosarul JudecătorieI S. 6 București, cu același număr, compus dintr-un singur volum, având 43 file.
P., GREFIER,
G. C. C. B.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 506/2015. Judecătoria... | Ordin de protecţie. Sentința nr. 4416/2015. Judecătoria... → |
|---|
