Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 11221/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 08.09.2015
Instanța constituită din :
Președinte: A. C. B. T.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. A. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 25.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.07.2014 sub nr. de dosar_, petentul C. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.06.2014, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție si exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea măsurii contravenționale a amenzii cu aceea a avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că în ziua de 23.06.2014, orele 18:20, se afla pe . V. si parcase autoturismul paralel cu trotuarul, pe rândul doi al parcării. A precizat că deține in magazinul V. doua spatii comerciale ce au ca obiect vânzarea de încălțăminte care trebuie aprovizionate permanent, precum și faptul că in laterala magazinului V. este amenajata o parcare plata, iar pe locurile de parcare autoturismele sunt parcate perpendicular fata de trotuar.
Din cauza faptului ca aceste locuri de parcare sunt permanent ocupate de autoturisme care în general nu au legătura cu aprovizionarea magazinului, se obișnuiește ca, in spatele autoturismelor parcate, sa se parcheze alte mașini, acestea fiind așezate paralel cu trotuarul. Aceasta modalitate de a se parca nu stânjenește sub nicio forma traficul în zonă, cu atât mai mult cu cât pe acea porțiune de drum circulația se face in sens unic, către Calea Victoriei.
A arătat că mai mult, toate autoturismele care sunt parcate pe "rândul doi", achita taxa de parcare, însă sunt condiționate doar de lăsarea unui număr de telefon la care sa fie contactați proprietarii, în cazul in care este necesar ca autoturismele parcate pe rândul să iasă din parcare. A subliniat că aceasta este o practica uzuala in zona respectiva, acceptata de conducătorii auto care înțeleg sa folosească parcarea respectiva. Cu toate acestea însă, agentul de politie a înteles sa aplice sancțiunea contravențional . discriminatoriu fata de ceilalți șoferi care aveau autoturismele in aceeași modalitate mai sus descrisa.
Petentul a apreciat ca sancțiunea aplicata este nelegala, in condițiile în care a oprit voluntar autoturismul sau, doar in scopul de a asigura aprovizionarea spatiilor comerciale situate in incinta magazinului V., astfel cum reiese si din mențiunile inserate de către agent in cuprinsul procesului-verbal, mențiuni la care a asistat si martorul indicat in actul constatator.
A mai arătat că, in cauza, dispozițiile art. 63 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, nu pot fi interpretate singular ci doar in coroborare cu întregul text al aceluiași articol, în sensul ca legiuitorul stabilește cazurile in nu se considera ,,oprire", prin enumerarea acestora in alineatele 2 si 3, anume imobilizarea autovehiculului, având o maxima autorizata de pana la 3,5 atât timp cat este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale, iar in situația in care este vorba despre alte mărfuri, administrația publica împreună cu poliția au obligația de a stabili programe si intervale orare, pe timpul nopții, in care oprirea si staționarea autovehiculelor este permisa pentru distribuirea mărfurilor.
În acest sens, a învederat faptul ca magazinul V. are programul zilnic, intre orele 08:30-21:00, cu excepția zilelor de duminica, iar pentru aprovizionarea cu mărfuri nu are stabilit niciun program in conformitate cu prevederile art. 63 din OUG nr. 195/2002, astfel încât, persoanele care dețin spatii comerciale in incinta acestuia sa aibă posibilitatea de a sigura aprovizionarea. In aceste condiții, in lipsa condițiilor care sa asigure posibilitatea aprovizionării, nu se poate dispune aplicarea sancțiunii contravenționale, culpa pentru nerespectarea obligațiilor impuse de alin. 5 al art. 63 fiind exclusiv a organelor administrative si de politie care nu au stabilit programul si intervalul orar in care activitatea de distribuire a mărfurilor poate avea loc.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002 și OUG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 7-9).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 14.11.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulate.
În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că petentul a încălcat prevederile art. 63 alin. 5 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în cauză fiind întocmit un proces-verbal legal care îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Astfel, a arătat că abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier în acord cu prevederile art. 109 alin.(1) din OUG nr. 195/2002, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției fiind strict determinate de OG nr. 2/2001.
În continuare, intimata a menționat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și proporțional cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul rutier ținând astfel cont de toate aspectele, iar simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001, art. 41 din OUG nr. 195/2002, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimata a depus la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 23-24).
La data de 05.12.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea apărărilor intimatei și admiterea plângerii astfel cum a fost formulată.
În motivare, petentul a arătat că întâmpinarea formulata constituie un tipar folosit de intimată ca apărare împotriva plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale prin care sunt sancționate contravențiile rutiere, astfel că față de argumentele pe care le-a expus in cererea de chemare in judecata nu au fost formulate apărări.
Astfel, afirmația intimatei potrivit căreia ,,simpla negare a petentului, in sensul ca fapta reținuta in sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează de răspundere si nu înseamnă ca nu a săvârșit contravenția", nu a răspuns în concret situației de fapt prezentate atât in fața agentului de politie si expusa prin plângerea contravenționala formulata.
Astfel cum a precizat, oprirea autoturismului s-a făcut pentru o perioada scurta de timp, in scopul aprovizionării spatiilor comerciale deținute in cadrul magazinului V., aspect pe care agentul l-a si constatat in mod direct. Or, fata de aceasta situație a invocat dispozițiile art. 63 alin. 2 si 3 din OUG nr. 195/2002 care prevăd faptul ca nu este considerata oprire imobilizarea autovehiculului, având o masa maxima autorizata de pana la 3,5, atât timp cat este necesar pentru operațiunea de distribuire a mărfurilor alimentare la unitățile comerciale, iar in situația in care este vorba despre alte mărfuri, administrația publica împreună cu politia au obligația de a stabili programe si intervale orare, pe timpul nopții, in care oprirea si staționarea autovehiculelor este permisa pentru distribuirea mărfurilor.
În consecință, față de aceste argumente nu a fost formulata nicio apărare prin care sa se combată cele susținute prin plângerea contravențională, cuprinzând totodată afirmații contradictorii. Afirmația intimatei in sensul ca ,,manevrele neregulamentare si încălcarea voita a regulilor de circulație a conducătorilor auto, generează in fiecare an sute de accidente cu victime omenești, iar nesancționarea acestor fapte, considerate minore de contravenienți, le insufla acestora sentimentul de a fi mai presus de lege, generând agresivitate in trafic si in consecința accidente rutiere grave", este absolut neavenita fata de situația de fapt, in condițiile in care acesta nu a săvârșit nici manevre neregulamentare, nici nu a generat agresivitate in trafic si cu atât mai puțin ar fi putut prin oprirea temporara a autoturismului, sa genereze un accident cu victime omenești.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 201 C..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 23.06.2014, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 66 alin. 5 din ROUG 195/2002, art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a din OUG 195/2002.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că la data de 23.06.2014 ora 18:20 petentul a oprit voluntar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ nefiind așezat lângă și paralel cu trotuarul, fiind oprit pe rândul doi.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat are la bază constatarea directă a agentului.
Instanța mai reține că petentul este persoana căreia îi revenea obligația să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, respectiv să facă dovada susținerilor sale, conform dispoz. art. 249 C., însă din administrarea probatoriului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea prezentată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește susținerile petentului potrivit cărora magazinul la care a efectuat aprovizionarea nu are program de funcționare pe timp de noapte, instanța reține că acestea nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională, neputând fi asimilate vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 11 din OG 2/2001.
De asemenea, aspectul că nu au fost aplicate sancțiuni contravenționale și conducătorilor auto ce ar fi parcat în aceeași modalitate ca petentului, nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională a petentului care răspunde pentru propria faptă săvârșită.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin potrivit dispoz. OUG 195/2002.
Opinia instanței are la bază dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului, precum și art. 7 alin. 3, prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Instanța, raportat la datele cauzei, apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru corijarea petentului având în vedere și cazierul auto al acestuia.
Instanța va face așadar aplicarea art. 6 si 7 din OG nr. 2/2001 și va admite în parte plângerea contravențională, sub aspectul sancțiunii aplicate, urmând a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și în consecință va exonera petentul de obligația plății amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15.
Modifică procesul-verbal de contravenție contestat . nr._/23.06.2014 în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale aplicate.
Atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OUG 195/2002.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria sectorului 3 București și se soluționează de Tribunalul București- secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. B. T. E.-C. T.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 08/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015.... → |
|---|
