Plângere contravenţională. Sentința nr. 1166/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.02.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N T A

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2014, petentul L. I. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/24.03.2014 prin care a solicitat anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii de 680 lei, anularea celor 8 puncte de penalizare și returnarea permisului de conducere.

În motivare, petentul a arătat că în data de 24.03.2014, ora 15:00 în timp ce conducea autovehiculul-taximetru L._, la intersecția din .. I-C. Bratianu a acroșat aripa stângă-spate a unui taxi, producându-i zgârieturi pe bară. De asemenea, a precizat că din pricina unor probleme personale s-a prezentat la sediul poliției după 24 de ore de la producerea evenimentului, astfel încât a fost sancționat contravențional.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 31 din OG nr. 2/2001 și art. 118 din OUG nr. 195/2002.

În susținerea cererii petentul a solicitat proba cu înscrisuri .

Cererea a fost legal timbrată potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.

La data de 13.05.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.

În motivare intimata a arătat că la data de 20.03.2014, ora 11:10, întrucât nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers spre dreapta, petentul, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . a tamponat auto cu nr. B-15-Dcc, care se afla staționat pe partea dreaptă. De asemenea, s-a mai precizat că petentul nu s-a prezentat la unitatea de poliție în termenul legal de 24 de ore de la declararea accidentului, motiv pentru care a fost sancționat contravențional. De asemenea, s-a arătat că agentul de poliție a constat în mod direct fapta, aceasta nefiind înregistrată pe suport magnetic, astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care conține constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 15 și 16 din OUG nr. 2/2001, art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, art. 79 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 195/2002.

În apărare intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,.

La termenul de judecată din data de 23.09.2014, în baza art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. D., apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării prezentei cauze, declaratia martorului fiind consemnată la fila 40 din dosar.

La termenul din data de 18.11.2014 instanța in temeiul art. 78 NCPC raportat la prevederile OUG 195/2002 a dispus introducerea in cauză în calitate de intervenient a celuilalt conducător auto implicat in accident D. C..

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal . nr._/24.03.2014 (f.13), întocmit de agentul constatator A. G. din cadrul D.-B. Rutieră, petentul L. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 680 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contraventiilor prevăzute de art. 54 alin. 1 și art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002 și sancționată de art. 100 alineatul 2 și art. 100 alin. 3 lit. g din OUG 195/2002.

În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 20.03.2014 petentul a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, pe . și in zona magazinului Unirea nu s-a asigurat la schimbarea directiei de mers spre dreapta astfel că a acrosat autoturismul marca Dacia L., cu nr._ care se afla staționat pe partea dreapta. Acesta nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă în termenul legal de 24 ore pentru întocmirea documentelor de cercetare

Procesul-verbal a fost semnat de către petent iar la rubrica „alte mențiuni” petentul a precizat că nu are mențiuni de făcut.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 54 alin. 1 OUG 195/2002 conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Pentru nerespectarea acestei obligații de către conducătorii de autovehicule prin art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 1 lit. b pct.3 din OUG nr. 195/2002 a fost reglementată contravenția reținută în sarcina petentului: „nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.’’

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 79 alin. 1 lit. b OUG 195/2002 conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. Încălcarea acestor prevederi constituie contravenția reglementată de art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2002 si este sancționată cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile.

În continuare, instanța reține aplicabilitatea în materie contravențională a art. 6 parag. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție care trebuie recunoscută oricărei persoane împotriva căreia s-a formulat o acuzație penală. Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia noțiunea de ,, materie penală,, are un caracter autonom care nu se confundă cu sensul atribuit materiei penale din dreptul intern. În acest sens, Curtea de la Strasbourg a stabilit în cauza Ozturk contra Germaniei trei criterii pentru calificarea unei materii ca fiind penală, criterii ce nu trebuie întrunite în mod cumulativ respectiv: calificarea faptei din dreptul intern, natura faptei incriminate (gradul de aplicabilitate al normei ) și natura și gravitatea sancțiunii aplicabile.

Cu privire la contravențiile la regimul circulației rutiere, Curtea de la Strasbourg a statuat că deși acestea nu sunt reglementate în domeniul dreptului intern ca fiind de natură penală, ele intră în sfera ,, acuzației în materie penală,, deoarece pe de o parte, norma legală încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu unui grup anume care să posede un statut special, toți cetățenii trebuind să respecte normele de drept din materia circulației ( Cauza Ozturk c Germaniei) iar pe de altă parte, sancțiunile aplicabile au caracter de prevenire și pedepsire ( Cauza Lauko c Slovaciei).

Prin urmare, se impune respectarea tuturor exigențelor art. 6 din Convenție, iar administrarea probelor trebuie privită în lumina paragrafelor 2 și 3 ale articolului menționat care consacră principiul prezumției de nevinovăție și implică, printre altele faptul că dubiul profită celui acuzat.

În prezenta cauză instanța reține că intimata a depus la dosar în susținerea procesului-verbal contestat declaratiile celor doi conducători implicati in evenimentul rutier (f. 14-15), adresa emisă către . (f. 17). Prin declaratia data, petentul a recunoscut comiterea contraventiei prevăzute de art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 alin. 2 lit. b pct. 3 OUG 195/2002 arătând că se deplasa dinspre Splaiul Unirii cu intentia de a stationa in statia de taxi Unirea și la efectuarea curbei de intrare a acrosat cu aripa dreapta spate, stanga fata a taxiului oprit regulamentar menționând că evenimentul s-a produs din culpa sa.

Inscrisurile depuse se coroborează cu declaratia martorului ocular B. D. (f. 40) care a precizat că petentul a venit dinspre Hotel Horoscop și a intrat in parcarea din fata Magazinului Unirea și văzând un loc liber a incercat să intre si a acrosat autoturismul intervenientului D. C..

In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie reținută în sarcina petentului, respectiv neprezentarea la unitatea de poliție pentru a declara accidentul in termenul legal, instanța reține că potrivit declaratiei martorului B. D. (f. 40), după accident conducătorii auto implicati au discutat și au stabilit să meargă în aceeasi zi pentru a declara accidentul, au schimbat numerele de telefon după care petentul a plecat. Ulterior martorul a aflat de la intervenientul D. C. că petentul nu a mai răspuns la telefon astfel că acesta i-a solicitat să îl însoțească la poliție pentru a nu expira cele 24 ore si s-a dus impreună cu acesta la poliția unde a dat declaratie.

Aspectele menționate de martor sunt atestate de înscrisurile aflate la dosar respectiv declaratia data de numitul D. C. din care se poate observa că aceasta a fost înregistrată la unitatea de poliție la data de 21.03.2014 (ziua următoare evenimentului rutier) si declaratia petentului L. I. care a fost intocmită la data de 24.03.2014 (f. 14) după ce unitatea de poliție a emis adresa nr. 442/24.03.2014 (f. 17) către . la care lucrează petentul pentru a i se comunica datele persoanei care a condus la data de 20.03.2014 autoturismul cu nr._ .

Luând în considerare mijloace de probă administrate, instanța apreciază că intimata a depus în susținerea actului de constatare și sancționare a contravenției mijloace de probă pertinente, reușind astfel să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază petentul în timp ce aceasta din urmă nu a reușit să combată în mod real situația de fapt reținută în cuprinsul actului de constatare.

Susținerea petentului in sensul că nu a ajuns la unitatea de poliție deoarece a avut probleme personale nu este decât o simplă afirmatie nefiind susceptibilă de a produce efecte juridice in condițiile in care petentul nu a făcut dovada celor invocate desi conform art. 249 NCPC avea sarcina probei.

Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale reținute în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art.54 alin. 1 OUG 195/2002 și art. 79 alin. 1 lit. b OUG 195/2002 iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată iar procesul-verbal întocmit este legal și temeinic.

Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.

Astfel, instanța apreciază că a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi (cauza Handyside împotriva Marii Britanii si Muller împotriva Elvetiei ) și că, față de conținutul juridic al faptei, de împrejurările în care a fost săvârșită precum și față de situatia personală a petentului care a mai comis numeroase fapte contraventionale (cazierul auto f. 19), sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 680 lei a fost corect individualizată, neimpunându-se adaptarea ei și înlocuirea cu sancțiunea avertismentului.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2002 care prevăd că neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2) atrage sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage conducătorilor auto atenția asupra necesității respectării regulilor de circulație.

Pentru motivele expuse anterior, instanța constată că procesul-verbal atacat este legal și temeinic iar sancțiunea aplicată respectă prevederile art. 21 alin 3 din OG 2/2001, motiv pentru care în temeiul art. 34 alin 1 din OG 2/2001 urmează a respinge plângerea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil instanța urmează a se lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul L. I., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, ., nr. 9, ., . cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, intervenientul D. C., CNP_, cu domiciliul în sector 5, București, Calea Rahovei, nr. 219, ., .>asiguratorii .>, cu sediul în Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, jud. Ilfov, .>, cu sediul în Sibiu, . A, Centrul de Afaceri, nr. 5, .. Sibiu, ca neîntemeiată.