Plângere contravenţională. Sentința nr. 16/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 13981/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă nr._
Ședința Publica din data 16.10.2015
Instanța constituită din :
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: K. V.
Pe rol judecarea cererii de avand ca obiect plângere contravențională formulata de petentul M. F. in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA.
Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 25.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 09.10.2015, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.10.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
La data de 20.10.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ plângerea contravențională formulată de M. F. in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, împotriva procesului-verbal . nr._/15.10.2014 întocmit de intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ, prin care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție menționat, si restituirea permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment și înlăturarea sancțiunilor complementare de suspendare a dreptului de a conduce.
În motivarea plângerii, in esența, petentul a arătat că a fost sancționat în mod abuziv de către agentul care a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției.
Petentul a invocat că fapta nu a fost descrisă cu respectarea disp. art. 16 alin.1 din OG nr. 2/2001, și anume fapta descrisă nu corespunde cu realitatea; nu a trecut toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
Petentul consideră că intimata trebuie să depună înregistrarea video; ordinul de serviciu al agentului constatator, certificatul de omologare al casetei video; planșe foto din care să reiasă situația de fapt arătată de agentul constatator.
Petentul a susținut că procesul verbal este lovit de nulitate absolută virtuală parțială, dat fiind că petentului i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.
A fost invocată jurisprudența CEDO, hotărârea Neata contra României.
Contestatorul consideră că și în măsura în care s-ar aprecia că a săvârșit fapta contravențională, acesta are un pericol social redus.
În drept, au fost invocate disp. OUG nr. 195/2002, OG nr.2/2001.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind Circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata considerăm că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, conform Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție "situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întodeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță”.
Totodată, prin decizia nr. 183/08.05.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 425/17.06.2003 s-a statuat că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin accord cu dispozițiile art. 6 din CEDO, deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute de acest text.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat să se observe că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normative sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția, așa cum se susține de către intimată.
De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați și anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu fapta contravențională deja comisă cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
În drept, au fost invocate disp. OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În probațiune, s-a solicitat administrare probei cu înscrisuri.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat susținerile din plângerea contravențională.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
La data de 15.10.2014, petentului i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 360 lei și s-a dispus măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru 30 de zile, pentru încălcarea art. 57 alin.2 OUG nr. 195/2002 și săvârșirea contravenției sancționate de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002.
Din conținutul actului de constatare rezultă că la data de 15.10.2014, ora 11:50, petentul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe breteaua de acces de la parcarea subterană Universitate și a pătruns pe . fără a se asigura și fără a respecta semnificația indicatorului „Cedează Trecerea”, obligând conducătorii care circulau regulamentar să frâneze brusc.
Procesul-verbal atacat este semnat de petent, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat „ Nu am mențiuni”.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța reține că sunt neîntemeiate criticile formulate de petent legate de insuficienta descrierea a faptei contravenționale și a împrejurărilor în care a fost săvârșită. Criticile formulate sunt generice și nu s-a indicat în concret care ar fi fost elementele esențiale din descrierea faptei sau a împrejurărilor care ar fi fost omise de agentul constatator.
Petentul nu a făcut dovada vătămării pretins a fi suferite, cu ocazia întocmirii procesului verbal petentul nu a avut formulat nicio obiecțiune.
În ce privește posibilitatea agentului constatator de a întocmi procesul verbal, se va reține că din procesul verbal rezultă că agentul constatator C. T. a făcut mențiunea că face parte din B. Rutieră, iar potrivit art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 „ (1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.”.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța consideră că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității, din probele administrate nereieșind existența unei situații de fapt contrare celei consemnate.
Potrivit art.57 alin.2 din OUG nr. 195/2002 „La intersectiile cu circulatie dirijata, conducatorul de vehicul este obligat sa respecte semnificatia indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicatiile ori semnalele politistului rutier. »
In cauza, petentul nu a contestat ca pentru dirijarea circulației dinspre breteaua de acces de la parcarea subterană Universitate către . amplasat indicatorul „cedează trecerea” pentru vehiculele care veneau dinspre breteaua de acces de la parcarea subterană, din care venea si autovehiculul condus de petent.
Instanța consideră că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, întrucât reprezintă constatări directe ale agentului de poliție care a asistat la săvârșirea contravenției și au fost consemnate într-un proces-verbal legal întocmit.
Instanța consideră că în materie contravențională este aplicabilă prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional care formulează plângere împotriva procesului-verbal.
Această prezumție a fost aplicată și în speță, instanța pornind de la prezumția că persoana sancționată contravențional este nevinovată; însă prezumția de nevinovăție a fost înlăturată de probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60). În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul, respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului.
Prezumția de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție nu a fost răsturnată de petent prin susținerile sale, neînsoțite de nici un mijloc de probă.
Față de argumentele expuse, instanța va aplica prezumția de veridicitate a consemnărilor agentului constatator făcute la momentul constatării faptei, acestea făcând dovada contravenției săvârșite de petent.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, se constatată că petentului i s-a aplicat amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, iar în baza aceluiași text legal s-a dispus față de conducătorul auto măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, temei în care s-a reținut și permisului de conducere.
Instanța apreciază că neacordarea priorității de trecere a unui vehicul care are acest drept, și care s-a concretizat și în obligarea conducătorilor care circulau regulamentar să frâneze brusc, reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
În consecință, luând în considerare și dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002 menționate mai sus, ale art. 21 alin. 3 și art. 5 alin. 6 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și aplicare sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, nu sunt doar legale dar și temeinic dispuse, instanța apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
În concluzie, instanța apreciază că plângerea contravențională, formulată de către petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea contravențională formulata de petentul M. F., CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, ARMENEASCA, nr. 41, . in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, cu sediul în sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2015.
Președinte, Grefier,
S. L. K. V.
pentru grefier de ședință detașat la Tribunalul București, semnează grefier-șef, secție civilă
| ← Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 16-10-2015,... | Pretenţii. Sentința nr. 22/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
