Plângere contravenţională. Sentința nr. 2274/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2274/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 2274/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
Secția Civilă
Sentința civilă nr. 2274
Ședința publică din 20.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. C. T.
Grefier: D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petenta O. V., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile în fond și pe excepția tardivității au avut loc în ședința publică din 06.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.03.2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București sub nr._, petenta O. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA, anularea procesului-verbal de contravenție și înlocuirea amenzii aplicate în cuantum de 1500 lei cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a învederat, în esență, că la data de 12.02.2014 aflându-se în autoturismul personal cu nr. de înmatriculare_ în drum spre serviciu, a fost anunțată că trebuie să ajungă repede la locul de muncă deoarece urma să deschidă sediul societății unde își desfășoară activitatea în jurul orei 08.30, motiv pentru care a fost nevoită să parcheze mașina în zona Dristor (gura de metrou Dristor 2) pentru a continua cât mai rapid drumul cu metroul. Întrucât nu a găsit o parcare liberă, petenta a arătat că a parcat pe un loc semnalizat ca fiind un loc de parcare plătit pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, conform autorizației nr. 844 și care în acel moment era liber.
Petenta a învederat că deși era conștientă că acel loc aparține altei persoane, fiind presată de timp, a lăsat un număr de telefon pe parbriz pentru a putea fi contactată.
Petenta a învederat că la ora 09.13 a fost contactată de către un cetățean care i-a pus în vedere că i-a ocupat locul de parcare și că trebuie să îl elibereze într-o oră. În continuare petenta a arătat că și-a cerut scuze și că va încerca în cel mai scurt timp să mute mașina, însă îi era imposibil să o mute într-o oră din moment ce abia ajunsese în zona Ș. cel M.-D. unde lucrează.
A mai arătat că la ora 09.47 a fost contactă de către un agent de poliție care i-a pus în vedere aceleași lucru și i-a adus la cunoștință că i se poate aplica o amendă de la 1500 la 2500 lei dacă nu vine să-și mute mașina.
Petenta a arătat că a ajuns împreună cu o colegă de serviciu în jurul orei 11.45 (după aproximativ 2 ore de la momentul la care a vorbit cu agentul de poliție) și le-a spus că a venit să-și mute mașina. S-a mai arătat că posesorul locului de parcare l-a întrebat pe agent dacă nu îi dă ceva să semneze, iar agentul a răspuns că nu este nevoie deoarece erau martori pentru fapta acesteia. Petente a presupus că era vorba de o amendă, iar martorul era posesorul locului de parcare, dar nu i-a fost comunicată valoarea amenzii sau alte detalii. La întrebarea colegei petentei dacă i se poate aplica un avertisment, agentul a răspuns că nu și că va primi o amendă.
Petenta a învederat că sancțiunea aplicată este injustă și netemeinică dat fiind pericolul social al faptei sale, care a dat dovadă de bună-credință lăsând un număr de telefon de contact, dar și prin faptul că s-a învoit de la serviciu pentru a muta mașina într-un timp considerat de aceasta rezonabil. Cuantumul amenzii este apreciat de către petenta ca fiind extrem de ridicat raportat la veniturile sale, raportat la venitul minim pe economie din România. S-a mai menționat de către petentă că din data de 14.07.2010 de când deține permisul de conducere nu a primit niciodată amendă sau vreo altă sancțiune de natură contravențională.
În drept au fost invocate dispoz. art. 148 și 194 C., art. 32 alin. 1 și 2 rap. la art. 7 alin. 2 și 3 din OG 2/2001.
În dovedire a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 26.05.2014 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția tardivități formulării plângerii contravenționale, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
În susținerea excepției, intimata a arătat, în esență, că procesul-verbal de contravenție i-a fost comunicat petentei la data de 19.02.2014, iar plângerea contravențională a fost introdusă pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București la data de 14.03.2014 cu depășirea termenului prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat, în esență, că la data de 12.02.2014 în jurul orei 09.35 a primit o sesizare prin Serviciul Dispecerat care informa că locul de parcare nr. 20 era parcat abuziv de un autovehicul cu nr. de înmatriculare_ atribuit altei persoane conform autorizației 844. s-a menționat că petenta a fost contactată telefonic la ora 09.39 și i s-a solicitat să elibereze locul de parcare dar aceasta a refuzat colaborarea, fiind încheiat la ora 11:41 proces-verbal.
Intimata a mai arătat că petenta nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal și a înștiințării de plată, fapt atestat de martorul asistent.
s-a mai învederat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispoz. art. 16 și 17 din OG 2/2001, iar cu privire la sancțiunea aplicată, intimata a arătat că a fost aplicată petentei sancțiunea amenzii în cuantum minim.
În drept au fost invocate dispoz. art. 205-208 C., OG 2/2001, HCGMB 124/2008.
În dovedire a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri și testimonială.
La termenul de judecată din data de 12.09.2014, instanța a unit excepția tardivității invocată de către intimată prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Astfel cum a fost stabilit și prin încheierea de ședință din data de 12.09.2014, la momentul unirii excepției tardivității cu fondul cauzei, pentru soluționarea acestei excepții este necesară analizarea fondului cauzei, câtă vreme întreruperea termenului de decădere de 15 zile conform art. 2548 alin. 3 rap. la art. 2539 C.civ. operează numai în cazul în care cererea de chemare în judecată este admisă.
Pe cale de consecință, instanța va proceda la analizarea legalității și temeiniciei plângerii contravenționale formulate.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . OLP nr._ întocmit la data de 12.02.2014, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 22 pnct. 2 lit. b.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că petenta în calitate de proprietar nu a luat măsuri pentru efectuarea lucrărilor de conservare, restaurare, reparații curente și întreținere a imobilului din ., sector 3, imobil clasat ca monument istoric, înscris pe lista monumentelor istorice a Municipiului București.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție are la bază constatarea directă efectuată de către agentul constatator coroborată cu declarația martorului audiat în cauză, precum și cu recunoașterea parțială efectuată de către petentă.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal. Instanța reține de asemenea că sancțiunea amenzii a fost aplicată în cuantum minim, iar gravitatea faptei contravenționale deși aparent nu ar fi sporită, raportat la situația faptică și având în vedere durata excesiv de mare de timp (două ore) după care petenta a revenit să ridice mașina după ce a fost contactată de către agentul constatator, prezintă totuși un grad de pericol social suficient de ridicat cât să nu justifice înlocuirea amenzii aplicate cu cea a avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că plângerea contravențională nu este întemeiată.
Având în vedere că petenta a formulat plângerea contravențională ce a făcut obiectul dosarului cu nr._/301/2014 și care a fost anulată conform art. 200 alin. 3 C., iar în termen de 6 luni a formulat plângerea contravențională ce face obiectul prezentei cauze și raportat la cele de mai sus arătate, apreciind că plângerea formulată nu este întemeiată, față de dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, nereținând incidența cazului întreruptiv al curgerii termenului de decădere prevăzut de art. 2548 alin. 3 rap. la art. 2539 C.civ, instanța urmează să admită excepția tardivității invocată de către intimată prin întâmpinare și să respingă plângerea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității, invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge plângerea formulată de petenta O. V., CNP_ cu domiciliul în sector 3, București, .. 16, ., ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 SERVICIUL ORDINE PUBLICA, C._, cu sediul în sector 3, București, .. 3, ., ca tardiv formulată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria sectorului 3 București și se soluționează de Tribunalul București- secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2015.
P.,GREFIER, A. C. T. D. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2488/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2505/2015.... → |
|---|
