Plângere contravenţională. Sentința nr. 2390/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2390/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 2390/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 2390/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de petenta B. C. A. in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta petentul, personal, identificat cu CNP_, lipsa fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care:
Instanța, potrivit art. 131, alin. 1 NCPC, verificând din oficiu competența, constată că este competentă material și teritorial in temeiul art. 31 din OG 2/2001.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat instanța acordă cuvântul pe probe.
Petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 237 al. 2 pct. 7 coroborat cu art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c., încuviințează pentru parti proba cu înscrisuri, ca fiind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Instanța potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită admiterea plangerii asa cum a fost formulata. Nu avea cum sa treaca pe rosu in aceea intersectie.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare.
Dupa ramanerea cauzei in pronuntare se prezinta intimata, prin consilier juridic.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată de către petentă, B. C. A., în contradictoriu cu intimata, Direcția Generală a Poliției Municipiului București – B. Rutieră, s-a solicitat instanței să dispună anularea procesului-verbal ., numărul_, din data de 7.07.2014.
În susținerea cererii, se arată că fapta contravențională a fost constatată la intersecția Bulevardului C. C. cu Bulevardul I.C. B. cu . existând două semafoare, la . semaforului electric fiind verde, la ora 17:05 la care procesul-verbal a fost încheiat, nefiind posibilă nerespectarea culorii semaforului electric fără a provoca un incident rutier major. De asemenea, se arată că agentul constatator a fost plasat în stația RATB de pe . de metri distanță de intersecție, unghi care nu permitea perceperea cu acuratețe a situației de fapt.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată arătând că procesul-verbal îndeplinește cerințele de legalitate ale articolului 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, arătându-se în planul temeiniciei faptul că simpla negare a petentei nu este suficientă pentru a produce exonerarea de răspundere contravențională.
În drept, a invocat articolele 15 și 16 din Ordonanța Guvernului 2/2001 și articolele 52 și 147 din Regulamentul Ordonanței de Urgență a Guvernului 195/2002.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din înscrisuri constând în procesul-verbal a cărui anulare se solicită, dovada de circulație, permisul de conducere al petentei, cazierul auto al petentei.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (norma incriminatoare se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Prin procesul-verbal ., numărul_, din data de 7.07.2014, petenta a fost sancționată de către intimată, în temeiul articolului 52 alineatul (1) din Regulamentul Ordonanței de Urgență a Guvernului 195/2002, cu amendă în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o durată de 30 de zile, reținându-se că nu a respectat semnificația culorii roșii a indicatorului semaforului electric, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la intersecția Bulevardului C. C. cu .> Potrivit articolului 34 alineatul (1) din Ordonanța Guvernului 2/2001: ”Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”
Analizând din oficiu legalitatea procesului-verbal, prin raportare la elementele descrise în cuprinsul articolului 17 din Ordonanța Guvernului 2/2001, conform căruia mențiunile obligatorii ale acestuia sunt numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, fapta săvârșită, data la care a avut loc și semnătura agentului constatator, sub sancțiunea constatării nulității, instanța reține că aceste exigențe sunt îndeplinite.
În planul temeiniciei, în aplicarea principiilor statuate de jurisdicția europeană la regimul contravențional național, instanța reține că o prezumție (precum cea a temeiniciei procesului-verbal) poate opera împotriva petentului atât timp cât aceasta nu este lipsită de caracterul rezonabil, în prezentul dosar agentul constatator aflându-se la locul săvârșirii faptei, constatând cu propriile simțuri comiterea contravenției.
În ipoteza în care prezumția de nevinovăție ar fi aplicată absolut, calitatea de agent constatator ar deveni pur formală, urmând a fi restrânsă în mod sever funcția statului de a asigura apărarea valorilor sociale în cazul unor fapte de o gravitate medie, inferioară celor din dreptul penal, cum este cazul contravențiilor.
Astfel încât, raportat la precedentele paragrafe, constatarea faptei contravenționale ca urmare a analizei rezultatelor accidentului direct de către agentul constatator conferă mențiunilor din procesul-verbal a cărei anulare se solicită calitatea de a fi prezumate ca temeinice, cu consecința menținerii actului de sancționare.
Asupra sancțiunii aplicate împotriva petentului, instanța constată din textul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001, precitat, că individualizarea acesteia face de asemenea obiectul analizei atunci când este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale.
În ceea ce privește criteriile individualizării, acestea sunt expuse în articolul 21 alineatul (1) din același act normativ, conform căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sancțiunea aplicată în prezenta cauză îndeplinește cerința proporționalității cu pericolul social al faptei comise, amenda fiind aplicată la nivelul minimului special faptele petentei putând avea ca efect crearea pericolului la adresa vieții și integrității corporale a participanților la trafic și perturbarea circulației.
Astfel încât, ținând seama de considerentele anterior expuse, în temeiul articolului 34 din Ordonanța Guvernului 2/2001, va fi respinsă plângerea contravențională formulată de către petentă, B. C. A., în contradictoriu cu intimata, Direcția Generală a Poliției Municipiului București – B. Rutieră, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, având în vedere că articolul 453 din codul de procedură civilă din 2010 condiționează analiza acestora de o cerere formulată de părți, instanța se va mărgini, în lipsa unei astfel de manifestări de voință, să ia act că acestea nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulata de petenta B. C. A. - sector 3, București, .. 57A, ., . in contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA - sector 3, București, LOGOFAT UDRISTE, nr. 9-15, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.01.2015.
P. GREFIER
I. D. G. D.
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2505/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2581/2015. Judecătoria... → |
|---|
