Pretenţii. Sentința nr. 2488/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2488/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2488/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2488
Ședința publică din data de 24.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D.-I. S.
Grefier: A.-T. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtul R. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea și, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2014 sub nr de dosar_, reclamantul C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. M. obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei cu titlu de plată nedatorată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că a fost notificat împreună cu soția sa S. V., în mod nelegal, printr-un înscris emis de Cabinetul Individual de avocatură ”P. A.” să restituie către R. M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în dosarul penal nr._/301/2011 având ca temei sentința penală nr. 723/12.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, chitanța nr. 114/03.10.2011 emisă pe numele R. M. și contractul de asistență juridică nr. 2159/03.10.2011 încheiat între Cabinet de Avocatură ”P. A.” și R. M.. A mai învederat că din eroare s-a considerat debitor având în vedere notificarea primită la data de 30.01.2012 de la Cabinetul de Avocatură și a efectuat plata către numitul R. M. la data de 03.02.2012 prin mandat poștal în sumă de 500 lei plus tarif poștal 22,72 lei.
A învederat că în conformitate cu sentința penală nr. 723/12.10.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, reclamantul și soția sa au fost obligați fiecare la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 50 lei fiecare, fără alte cheltuieli cerute pentru care instanța să ia act său să le dispună pe cale separată. Astfel, obligația ce îi incumbă în temeiul sentinței era de 50 lei pentru fiecare cum i-a fost comunicat de instanță, pe care a achitat-o prin mandat poștal către Biroul de executări penale al instanței. A mai arătat că se poate observa că nu s-a cerut cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat de către R. M. în dosarul nr._/301/2011, nici pe cale separată de către instanță să fi luat act. Astfel, din punct de vedere procedural, cheltuielile, dacă nu au fost cerute, nu mai puteau fi acordate ulterior pe altă cale și a plătit o datorie inexistentă, crezându-se debitor, fiind indus în eroare de notificarea primită, ulterior aflând că nu există temei legal care să îl oblige la plata către R. M. a sumei de 500 lei. Obligația pentru care s-a efectuat plata nu există din punct de vedere juridic, plata fiind făcută din eroare.
Contractul de asistență juridică ce prevede un onorariu de 500 lei este încheiat între Cabinetul de Avocatură ”P. A.” și R. M. pentru mai multe activități, unde se poate observa o completare a acestora ulterioară cu privire la dosarul nr._/301/2011, dar care privește doar obligațiile părților contractuale, nu și pentru reclamant.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341 C.civ., art. 1635 C.civ.
În dovedirea susținerilor au fost depuse înscrisuri la filele 7-22 din dosar.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă la data de 10.02.2015 a depus concluzii scrise solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în anul 2010, reclamantul, împreună cu soția sa, au formulat plângere penală împotriva pârâtului R. M., plângere ce s-a soluționat cu emiterea rezoluției nr. 9021/P/2010 din 17.05.2011, împotriva căreia s-a formulat plângere soluționată conform sentinței penale nr. 723/12.10.2011. Cu prilejul soluționării litigiului de natură penală inițiat de către reclamant, conform contractului de asistență juridică încheiat cu Cabinetul de avocat P. A., pârâtul R. M. a beneficiat de serviciile juridice ale avocatului ales, onorariul stabilit și achitat fiind de 500 lei. Astfel cum a învederat și reclamantul, după soluționarea plângerii penale, apărătorul ales a înțeles să evite suplimentarea cheltuielilor prilejuite de inițierea unor demersuri noi în instanța de judecată și a formulat o notificare prin care s-a solicitat achitarea onorariului de avocat. În conținutul notificării adresate reclamantului și soției sale le-a fost adus la cunoștință că au căzut în pretenții, natura obligației, precum și cuantumul cheltuielilor suportate. Mai mult se precizează de ce se solicită o executare benevolă a obligației de plată, evitându-se inițierea unor noi demersuri.
A mai arătat că notificarea depusă la dosar menționează că în cauză este vorba de o încercare amiabilă de a restabili o relație normală, iar reclamantul a înțeles să dea curs acestei solicitări, având în mod cert și clar reprezentarea faptelor juridice și cauzelor generatoare ale obligației de plată. Achitarea cheltuielilor de judecată făcute de către o parte în cadrul unor demersuri juridice de către partea care a căzut în pretenții se poate efectua și de bunăvoie, legea procedurală neconținând dispoziții imperative sub aspectul obligativității pronunțării unei soluții judecătorești pe acest aspect.
A învederat că plata nedatorată este definită de către doctrină ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. În speță, obligația achitării cheltuielilor prilejuite de susținerea apărării este dovedită, atât reclamantul, cât și soția acestuia fiind notificați în sensul achitării obligației.
La data de 11.02.2015, reclamantul a depus concluzii scrise prin care a reiterat, în esență, susținerile din cererea de chemare în judecată.
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, instanța reține:
În fapt, prin sentința civilă nr. 723/12.10.2011 pronunțată în dosarul nr._/301/2011 a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenții C. A. și S. V. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București nr. 9021/P/2010 din 17.05.2011 în contradictoriu cu intimații R. M. și N. V., fiind obligați petenții la plata sumei de 50 de lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (f.9-10).
De asemenea, în încheierea de dezbateri s-a consemnat că intimatul R. M., pârâtul din prezenta cauză, a fost asistat de apărător cu împuternicire nr._/03.10.2011 (f. 8).
Conform notificării emise de către Cabinet de Avocat P. A. (f.15), numiților C. A. și S. V. li s-a solicitat restituirea către numitul R. M. a sumei de 500 lei achitată de către acesta cu titlu de onorariu de avocat în cadrul plângerii împotriva soluției procurorului ce a făcut obiectul dosarului nr._/301/2011, arătându-se că se încearcă evitarea introducerii unei noi acțiuni în pretenții care ar presupune cheltuieli suplimentare iar demersul reprezintă o încercare amiabilă de a restabili o relație normală și de apreciere firească, cu evitarea în viitor a unor conflicte inutile și dezavantajoase pentru ambele părți.
În acest sens au fost atașate la dosar contractul de asistență juridică și chitanța nr. 114/03.10.2014 emise pentru suma de 500 de lei cu titlu de onorariu de apărător pentru activitatea prestată în cadrul dosarului nr._/301/2011.
Ulterior acestei notificări, reclamantul C. A. a achitat suma de 500 de lei solicitată către pârâtul R. M., iar în prezenta cauză solicită restituirea acesteia întrucât a fost achitată cu titlu de plată nedatorată.
În drept, conform art. 1341 alin. 1 C.civ., cine plătește fără a datora are dreptul la restituire, iar conform alin. 3 se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a făcut cu intenția de a stinge o datorie proprie. De asemenea, conform art. 1635 C.civ. restituirea prestațiilor are loc ori de câte ori cineva este ținut, în virtutea legii, să înapoieze bunurile primite fără drept ori din eroare sau în temeiul unui act juridic desființat ulterior cu efect retroactiv ori ale cărui obligații au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forță majoră, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
Plata nedatorată este cea de-a doua formă particulară de fapt juridic licit ca izvor de obligații, care constă în executarea de către o persoană (solvens) a unei obligații față de o altă persoană (accipiens) față de care nu era obligată și fără intenția de a executa obligația altuia. Plata nedatorată – reglementată anterior prin art. 992 și urm. și 1092 C.civ. – dă naștere unui raport juridic civil avându-le ca subiecte pe solvens și pe accipiens, în al cărui conținut se identifică dreptul celui care a efectuat plata la restituirea prestației și obligația corelativă ce-i revine persoanei căreia i s-a făcut plata.
Termenul „plată” se utilizează în accepțiunea cea mai largă, respectiv în sensul evidențiat de art. 1469 alin. (2) NCC.
Pentru a se naște raportul juridic specific plății nedatorate, este necesară manifestarea unei condiții esențiale, constând în aceea că persoana care efectuează plata să fie încredințată că are de executat obligația respectivă în relație cu accipiens; credința existenței obligației poate fi rezultatul erorii (de fapt sau de drept) ori al dolului. Sub acest aspect, alin. (3) al art. 1341 NCC instituie prezumția relativă a efectuării plății de către solvens cu intenția de a stinge o datorie proprie. În măsura în care accipiens dovedește că plata a fost făcută pentru stingerea obligației unui terț (răsturnând, astfel, prezumția amintită), nu va putea fi obligat la restituire. La fel, obligația de restituire nu se naște ca urmare a efectuării unei plăți cu titlu de liberalitate sau în cadrul mecanismului specific al gestiunii de afaceri [alin. (2)], cu precizarea că autorul plății a acționat, voluntar, în cadrul specific celor două instituții: și-a exprimat voința juridică în sensul gratificării beneficiarului plății, respectiv a urmărit prin realizarea plății evitarea unei pierderi în patrimoniul geratului.
Apare necesară, în condițiile actuale de reglementare, corelarea dispozițiilor art. 1341 cu cele regăsite în art. 1635 și 1636 NCC, care normează – cu titlu general – cauzele restituirii prestațiilor și persoana îndreptățită la restituire.
În cauză, nu se poate aprecia că reclamantul a achitat din eroare suma de 500 de lei. Astfel, acesta știa de litigiu dintre părți cu nr. de dosar_/301/2011 întrucât avusese calitatea de petent și de asemenea, avea cunoștință că pârâtul a câștigat procesul și a fost asistat de către un avocat ales. De asemenea, din conținutul notificării trimise de către apărătorul pârâtului și depusă la dosar la fila 15, rezultă în mod clar că suma de 500 de lei este solicitată pentru preîntâmpinarea unui viitor litigiu având ca obiect plata cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr._/301/2011, reclamantul a luat la cunoștință de cauza solicitării plății în acest fel, iar prin efectuarea plății a acceptat preîntâmpinarea amiabilă a unui viitor litigiu.
În concluzie, instanța constată că reclamantul nu a răsturnat prezumția simplă instituită de dispozițiile art. 1341 alin. 3 C.civ. și nu a făcut dovada că datoria stinsă era proprie și nici că ar fi achitat din eroare în condițiile art. 1635 alin. 1 C.civ., astfel încât urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451 și art. 453 C.pr.civ. urmează a obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de apărător conform chitanței nr. 10/19.12.2014 depusă la fila 34 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul C. A. CNP_ cu domiciliul în sector 3, București, Laborator, nr. 133, ., . în contradictoriu cu pârâtul R. M. cu domiciliul în sector 3, București, AL Scolarilor, nr. 6, . ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D.-I. S. A.-T. M.
Red./Dact.: D.I.S./A.T.M./ 4 ex.
Comunicări:
Grefier
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2503/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2274/2015.... → |
|---|
