Plângere contravenţională. Sentința nr. 2892/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2892/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 2892/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 2892
Ședința publică din data de 02 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cauzei civile privind pe petentul T. S. și pe intimata D.G.P.M.B. - B. RUTIERA, având ca obiect „plângere contravențională.”
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 martie 2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 13.06.2014 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul T. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimata DGMB B. Rutieră București anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.06.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 28.05.2014, în timp ce conducea autoturismul din direcția . . ce se afla în coloana care aștepta la semafor, din aceeași direcție de mers, de pe linia de tramvai, autoturismul său a fost acroșat în partea stângă spate de un alt autoturism. În urma accidentului a făcut schimb de numere de telefon cu celălalt conducător auto, i-a notat numărul de înmatriculare și a stabilit cu acesta că vor semna un formular de constatare amiabilă a accidentului, ce urmează a fi completat ulterior.
A doua zi, în data de 29.05.2014, conducătorul auto al autoturismului care l-a acroșat l-a contactat telefonic și i-a comunicat că s-a prezentat la poliție și a declarat accidentul rutier. Întrucât a consumat băuturi alcoolice în ziua respectivă, petentul nu s-a prezentat în aceeași zi la poliție pentru a declara, la rândul său, accidentul. În data de 30.05.2014 s-a prezentat la sediul poliției, a declarat producerea accidentului, a declarat inclusiv că a inițiat procedura înțelegerii amiabile cu celălalt conducător auto și i s-a eliberat autorizația de reparații nr._. În urma apelului telefonic al agentului de poliție, în data de 04.06.2014 s-a prezentat la sediul poliției, când i-a fost adus la cunoștință că va fi sancționat cu aplicarea unei amenzi contravenționale și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru că nu a declarat accidentul în termen de 24 de ore, întrucât nu a putut face dovada existenței înțelegerii amiabile.
Petentul a mai afirmat că procesul verbal de contravenție este netemeinic pentru că legea nu prevede un termen limită până la care poate fi încheiată constatarea amiabilă de accident și că este nelegal pentru că, având în vedere că s-a înțeles cu celălalt conducător să încheie formularul de constatare amiabilă, agentul de poliție l-a sancționat pentru nedeclararea accidentului la poliție în termenul legal. A invocat și art. 6 din CEDO potrivit prezumția sa de nevinovăție primează prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
În drept, au fost invocate disp. Art. 7 alin. 2 și 3, art. 16 alin. 1, art. 32 din OG nr. 2/2001, art. 79 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar procesul verbal de contravenție (fila 8), autorizație de reparație (fila 9), certificat de înmatriculare a mașinii (fila 10), copie C.I. și copie permis de conducere (fila 11).
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei (fila 20).
La data de 19.08.2014, intimata a formulat întâmpinare (filele 24,25) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că la data de 04.06.2014 petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 79 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002.
A arătat că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, fiind temeinic întocmit, iar sancțiunea corect individualizată și proporțională cu fapta săvârșită.
Intimata a arătat că simpla negare a petentului nu-l exonerează de răspundere și nu dovedește că acesta nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri(filele 26-30).
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 33-36), petentul a arătat, în esență, că intimata a prezentat distorsionat situația de fapt și de drept, încalcă principiul prezumției de nevinovăție cu rea-credință și interpretează tendențios normele juridice și jurisprudența.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat de intimată la data de 04.06.2014, petentul T. S. a fost sancționat cu amendă contravențională, pentru săvârșirea fapte contravenționale prevăzuta de art. 79 alin. 1 lit. d din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina sa că nu a declarat în termenul legal de 24 de ore accidentul rutier fără victime produs în data de 28.05.2014.
Instanța, verificând criteriile de încadrare în materia penală a unor fapte contravenționale, desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv calificarea faptei ca infracțiune în legea națională; natura faptei și natura și gradul de gravitate ale sancțiunii ce urmează a fi aplicată autorului ei, constată că fapta contravențională reținută în procesul-verbal supus judecății, spre deosebire de cele din cauza A. contra României, contrar susținerilor petentului, nu aparține materiei penale potrivit nici unuia dintre criteriile statuate de Curte (fapta este calificată ca fiind civilă în dreptul intern, fapta reprezintă atingerea adusă circulației pe drumurile publice, fără a atinge gravitatea unei infracțiuni, adresându-se unei categorii determinate de persoane, sancțiunea pe care autorul o riscă este avertismentul sau amenda în cuantum de maxim 425 lei), așa încât aceasta este, practic, scoasă de sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în materie penală. De asemenea, instanța arată că nu orice faptă contravențională se încadrează în material penală astfel cum este circumstanțiată în jurisprudența Curții europene ci doar cele care îndeplinesc criteriile stabilite de Curte, cum s-a arătat anterior, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza N. G. contra României.
În consecință cauzei de față i se vor aplica normele de drept administrativ, din care face parte materia contravențională, completate de normele de procedură civilă care includ drepturi și garanții specifice în desfășurarea unui asemenea proces.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 „instanța competentă să soluționeze plângerea (…) ascultă pe cel care a făcut-o (…) administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii”. În consecință, acest text de lege, coroborat de art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost înlăturată, prezumție aplicabilă actelor emise de administrația publică și care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța verificând forma procesului-verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG 2/2001 și art. 2 din OUG 195/2002, iar mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001 sunt inserate, astfel încât criticile petentului de nelegalitate nu pot fi primite.
Astfel, la analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat prin prezenta plângere, se constată că agentul constatator a îndeplinit cerințele legale, de formă și de fond, pentru valabilitatea procesului-verbal.
Se constată că fapta reținută în sarcina petentului este în mod corect și complet descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat și a fost în mod corect și judicios încadrată în textele de lege, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 cu modificările ulterioare, privind regimul juridic al contravențiilor, contrar susținerilor petentului. Argumentele aduse de acesta în dovedirea nelegalității procesului verbal (respectiv că este în situația de excepție prevăzută expres de art. 79 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fiind îndeplinite toate condițiile impuse de lege în vederea încheierii constatării amiabile de accident) reprezintă apărări de fond ce vor fi avute în vedere la analiza temeiniciei procesului-verbal.
În consecință, verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. b din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, coroborate de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, ori cauze de nulitate relativă care să fi produs vreo vătămare petentului care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, dacă această prezumție de legalitate și veridicitate este susținută de aparența unei dovezi solide.
Această prezumție de legalitate și temeinicie este una relativă care trebuie interpretată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza A. contra României (hotărârea din 4.10.2007), C. N. contra României (decizia din 18.11.2008) și N. G. contra României (hotărârea din 03.04.2012), potrivit căreia, prezumția operează numai când agentul constatator a perceput faptele cu propriile simțuri, atunci când a asistat personal la comiterea contravenției, iar această prezumție trebuie să se coroboreze de restul probelor din cadrul procesului în care este contestat procesul-verbal, situație în care petentul este în măsură a aduce orice probă care are vocația de a înlătura cele mențiunile din procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât acesta nu are o valoare probatorie superioară celorlalte probe administrate în cauză.
Petentul a fost sancționat întrucât nu a declarat în termenul legal de 24 de ore accidentul rutier fără victime produs în data de 28.05.2014. Cum s-a reținut anterior, potrivit art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 04.06.2014, „Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați (…) să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”, iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002 republicată, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei constând în neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 1. Potrivit art. 98 din același act normativ, clasa a II-a de sancțiuni este dată de 4 sau 5 puncte-amendă, alin. 2 prevăzând că un punct de amendă este 10% din salariul minim brut pe economie, care la data încheierii procesului verbal era de 850 lei. Prin procesul-verbal au fost aplicate 4 puncte amendă, cea ce înseamnă 340 lei amendă pentru această faptă contravențională.
În speță se reține că sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată petentului urmare a omisiunii acestuia de a se prezenta în termenul legal să declare accidentul la organele de poliție.
A susținut petentul că, deși s-a înțeles cu celălalt conducător auto implicat în accident să încheie o constatare amiabilă de accident acest lucru nu s-a materializat. Mai mult, acesta i-a adus la cunoștință telefonic faptul că a mers la poliție și a declarat accidentul. A mai susținut că legea nu prevede un termen în care să poată fi încheiată constatarea amiabilă de accident.
Din probele administrate în cauză la propunerea petentului nu a rezultat existența unei înțelegeri între acesta și celălalt conducător auto în vederea încheierii constatării amiabile de accident pentru evenimentul rutier din 28.05.2014, deși petentul avea obligația să facă dovada susținerilor sale, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă. De altfel, chiar dacă situația de fapt ar fi în mod corect prezentată de petent, având în vedere dispozițiile legale în materie, acesta avea obligația, în măsura în care nu s-a reușit încheierea constatării amiabile, să se prezinte la organele de poliție pentru a declara accidentul, chiar și în situația în care ar fi existat o înțelegere între cei doi întrucât, în lipsa încheierii constatării amiabile, accidentul trebuia declarat.
Contrar susținerilor petentului, instanța reține că acesta era ținut de obligația legală de declarare a evenimentului rutier în termen de 24 de ore de la data producerii acestuia, potrivit art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, chiar dacă legea nu prevede expres un termen în care să se încheie constatarea amiabilă de accident.
Astfel, în temeiul textului legal citat, regula este declararea accidentului rutier în termen de 24 de ore de la data producerii. Această obligație nu subzistă dacă se încheie constatarea amiabilă de accident (art. 79 alin. 2 lit. a).
Din interpretarea celor două dispoziții legale rezultă în mod clar că în termenul de 24 de ore fie se declară accidentul la organele de poliție competente (regula) fie se încheie constatarea amiabilă de accident (excepția), fără a fi necesar a fi stabilit în mod expres un termen pentru încheierea constatării amiabile de accident, sintagma „în condițiile legii” se referă la condițiile încheierii acestei constatări amiabile, fără a se putea concluziona că aceasta poate fi încheiată oricând.
Altfel spus, în 24 de ore de la producere, conducătorii auto pot încheia constatarea amiabilă de accident în condițiile legii, în caz contrar având obligația să se prezinte să declare evenimentul rutier la organele de poliție. Aceștia nu se pot exonera de obligația de a declara motivat de faptul că s-a convenit ca, la un moment dat, să se încheie constatarea amiabilă de accident, această interpretare lipsind de efect textul legal menționat.
În aceste condiții, întrucât petentul nu s-a prezentat în termen, nu și-a îndeplinit obligația reținută în sarcina sa de art. 79 alin. 1 lit. b, în condițiile în care nu a făcut dovada că se află în situația de excepție prevăzută de alin. 2 lit. a, respectiv a faptului că a încheiat constatarea amiabilă de accident.
În consecință, petentul nu a respectat dispozițiile art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 cu modificările ulterioare, fapta sa constituind contravenție, fiind sancționată potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din același act normativ. În consecință procesul-verbal a fost temeinic întocmit.
În ceea ce privește sancțiunile aplicate, 4 puncte amendă (340 lei) și 4 puncte penalizare, se constată că acestea sunt stabilite în limitele prevăzute de actul normativ, aplicarea amenzii contravenționale fiind aplicată la minimul special și proporțională cu pericolul faptei săvârșite, nedeclararea accidentelor poate avea consecințe grave prin atingerea adusă circulației pe drumurile publice în bune condiții.
De asemenea se constată că sancțiunile au fost corect aplicate, sunt corect individualizate și proporționale cu fapta săvârșită, având în vedere și că petentul nu se află la prima sa abatere, cum rezultă din cazierul auto (fila 30).
În consecință, pe baza probelor administrate în cauză, instanța reține că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, procesul-verbal temeinic întocmit, sancțiunile aplicate fiind corect și distinct individualizate la minimul prevăzut de lege.
Pentru considerente expuse, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt justificate legal și proporționale în raport cu gravitatea faptei și, menținând procesul-verbal contestat, instanța va respinge plângerea petentului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea la contravenție formulată de petentul T. S., CNP_, cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. RUTIERA cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.06.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/09.04.2015
| ← Evacuare. Sentința nr. 2819/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
