Plângere contravenţională. Sentința nr. 8371/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8371/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 8371/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8371
Ședința publică din data de 11.06.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul I. G., în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, intervenientul S. V. și asigurătorii . SA și E. R. A. R. SA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 08.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 28.04.2014, sub nr._, petentul I. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ, intervenientul S. V. și asigurătorii . SA și E. R. A. R. SA, ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.04.2014 și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, petentul a arătat că a fost implicat într-un accident rutier, deplasându-se împreună cu celălalt conducător auto la Serviciul Accidente Ușoare Sector 3 situat în Calea V., nr. 242, unde s-a încheiat procesul-verbal.
Petentul a invocat nulitatea procesului-verbal de contravenție date fiind lipsa descrierii în concret a faptei de către agentul constatator și neindicarea în mod expres a elementelor necesare pentru determinarea pericolului social contravențional și de individualizare a sancțiunii de către organul constatator, cerințe prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001.
A mai arătat petentul că i-au fost încălcate 2 dintre drepturile fundamentale de care beneficiază, respectiv dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție, principii statuate atât de CEDO, cât și de către Constituția României. Astfel, prin nepermiterea avocatului său de a asista la momentul la care a dat declarație în fața agentului constatator, precum și atitudinea acestuia din urmă care l-a considerat vinovat înainte de a-i prezenta situația de fapt, i-au fost încălcate drepturile și a fost întocmit un procesul-verbal de contravenție ce are la bază o situație de fapt reținută greșit.
În continuare, petentul a menționat că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție nu există, în speță nefiind vorba despre neasigurarea în mod necorespunzător la schimbarea direcției de mers, astfel cum este prevăzut de art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. A respectat întocmai aceste dispoziții, agentul constatator refuzând să rețină că nu acesta a schimbat direcția de mers și a virat brusc spre stânga, intrând în coliziune cu celălalt autovehicul, ci în momentul în care autovehiculul său deja efectuase virajul spre stânga, aflându-se pe ce-a de-a doua linie de tramvai, a fost acroșat de autovehiculul cu nr._ care venea cu viteză din spate. De asemenea, în momentul în care a stabilit vinovăția, agentul constatator a luat în calcul numai zona în care sunt avariate cele 2 autovehicule, fără a avea în vedere și dinamica producerii accidentului, viteza de deplasare a celor 2 autovehicule, cât și traiectoria de deplasare la momentul producerii accidentului. Mai mult, echipajul de poliție nu a vrut să se deplaseze la locul producerii accidentului pentru a vedea exact locul în care s-a întâmplat, poziția în care se aflau autovehiculele și pentru a realiza o schiță a acestuia pe baza căreia să se poată constata exact modul în care s-a produs accidentul, astfel că a fost reținută o faptă care nu exista.
Petentul a arătat că vinovat de producerea accidentului este celălalt conducător auto implicat în accident, S. V., întrucât acesta nu a respectat prevederile legale privitoare la efectuarea manevrei de depășire prevăzute de dispozițiile art. 45 din OUG nr. 195/2002.
În subsidiar, petentul a solicitat preschimbarea sancțiunii amenzii în avertisment în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001, având în vedere că fapta reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG 195/2002.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 12-20).
La data de 13.08.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal încheiat ca fiind legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, intimata a precizat că petentul a încălcat prevederile art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în cauză fiind întocmit un proces-verbal legal care îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Intimata a menționat că procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, iar simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
În drept, intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, solicitând judecarea cauzei în lipsă în temeiul dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 8031/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, competența de soluționare a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
La data de 06.11.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub același număr.
La data de 02.02.2015, petentul a depus note scrise prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Petentul a arătat că intimata este decăzută din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe având în vedere că aceasta nu s-a conformat obligațiilor transmise de către instanță în termenul prevăzut de lege.
Referitor la apărările intimatei, petentul a învederat că prezumția relativă de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal este compatibilă cu prevederile art. 6 din CEDO și poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărare al petentului. Conduita agentului constatator de a sancționa cu amendă contravențională tocmai persoana care a respectat regulile de circulație, lăsând nesancționată fapta conducătorului auto care se face vinovat de producerea accidentului conduce la pierderea încrederii în justețea aplicării și respectării dispozițiilor legale de către agenții constatatori.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. OG nr. 2/2001, prevederile OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu martori, fiind audiat martorul C. M., declarația acestuia fiind consemnată în scris, semnată și atașată la dosar.
Analizând acțiunea de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 11.04.2014, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 54 alin.1 și art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG 195/2002.
Astfel, în actul de constatare s-a reținut de către organul constatator că petentul a condus auto cu numărul de înmatriculare_ pe . s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către stânga, intrând în coliziune cu auto cu număr de înmatriculare_, condus de S. V..
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Astfel, descrierea faptei a fost făcută în mod corespunzător de către agentul constatator, acesta consemnând în procesul-verbal că petentul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către stânga. Chiar dacă fapta concretă coincide cu conținutul normei legale, aceasta nu înseamnă că erau necesare alte mențiuni din partea reprezentanților intimatei pentru ca procesul-verbal să fie legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța constată că prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție are la bază constatarea efectuată în mod direct de către agentul constatator astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă de către intimată la dosarul cauzei
Instanța reține că petentul este persoana căreia îi revenea obligația să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, respectiv să facă dovada susținerilor sale, conform dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, însă din administrarea probatoriului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea prezentată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Mai mult, instanța constată că circumstanțele producerii accidentului, astfel cum au fost reținute în cuprinsul procesului-verbal, au fost confirmate și de către intervenientul forțat, din declarația acestuia dată în fața organelor de poliție reieșind faptul că petentul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că s-ar fi asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers, instanța nu o va reține. Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din modul în care sunt avariate cele două autovehicule, a rezultat că petentul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers. Astfel, petentul a recunoscut în cuprinsul plângerii formulate că autoturismul condus de numitul S. V. a fost avariat la aripa dreaptă spate, iar acesta la aripa stângă față. Din modul de avariere a celor două autovehicule rezultă că declarația dată de numitul S. V. corespunde realității, respectiv la momentul producerii impactului acesta se afla în depășirea autovehiculului cu număr_, condus de petent, acesta schimbând brusc direcția de mers spre stânga, fără a se asigura.
Instanța nu va reține declarația martorului C. M., declarația acestuia fiind subiectivă și cu caracter general. Astfel, deși martorul a declarat că au fost loviți din spate de o mașină, această afirmație nu se coroborează cu avariile produse autoturismului cu număr de înmatriculare_, acesta având aripa dreaptă spate avariată. Dacă acest autoturism ar fi lovit din spate autoturismul condus de petent, ar fi prezentat avarii la partea din față a autoturismului. De asemenea, declarația martorului audiat este contradictorie. Pe de o parte martorul a declarat că petentul nu știa exact cum să ajungă la locuința cea nouă pe care și-a cumpărat-o iar pe de altă parte același martor declară că petentul s-a încadrat regulamentar pe partea stângă pentru că urma să facă stânga pe o stradă mai lăturalnică.
Față de cele de mai sus arătate, instanța apreciază că petentul nu a reușit să prezinte o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Sub aspect sancționatoriu, instanța reține că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ. Instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal. Instanța reține de asemenea că sancțiunea amenzii a fost aplicată în cuantum minim și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție, având în vedere că a fost legal și temeinic întocmit.
Referitor la cererea formulată de petent de obligare a intimatei la plata taxei judiciare de timbru, constatând culpa procesuală a petentului, instanța va respinge cererea formulată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. G., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Popești Leordeni, ., ., județ Ilfov, în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, intervenientul S. V., CNP_, domiciliat în sector 4, București, ., nr. 11, ., . . SA, cu sediul în sector 3, București, .. 3, . R. A. R. SA, cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, clădirea O23, etaj 4, județ Ilfov, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de petent de obligare a intimatei la plata taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
7 ex./31.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8433/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8381/2015. Judecătoria... → |
|---|
