Plângere contravenţională. Sentința nr. 946/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 946/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 946/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 946
Ședința publica din data de 29.01.2015
Instanța constituita din:
Președinte - G. D.
Grefier - D. I.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile de față având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2014, sub nr._, petenta . SRL s-a îndreptat, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, împotriva procesului verbal . nr._/07.05.2014, solicitând, în principal, anularea acestuia și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale și, în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment sau exonerarea de plata amenzii stabilită prin procesul verbal atacat.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că este o firmă de transport internațional de marfă ce își desfășoară activitatea din anul 2004, iar la data de 10.01.2014 auto_ și semiremorca_ au fost predate unui șofer al societății pentru a merge cu ansamblul la casa sa întrucât urma ca a doua zi să plece la încărcare.
Petenta a mai arătat că amenda trebuia aplicată persoanei ce a condus mașina și nu proprietarului acesteia, solicitând să se constate că sancțiunea aplicată de Poliția locală este una nelegală și fără temei de drept, ceea ce atrage anularea procesului verbal întrucât temeiul de drept nu există, fapta reținută în sarcina societății petente fiind una putativă și nelegală.
Petenta a invocat excepția lipsei calității de agent constatator a doamnei P. M., în raport de prevederile art. 177 din HG 1391/2006, poliția locală neputând aplica astfel de amenzi, rezultând că procesul verbal este nul de drept.
Cu privire la temeinicia și legalitatea procesului verbal, petenta a arătat că sancțiunea contravențională cu amendă este dată cu încălcarea principiului „non bis in idem”.
Cu privire la măsura subsidiară solicitată, petenta a arătat că agentul constatator nu a ținut seama de prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
Petenta a mai arătat că procesul verbal a fost întocmit cu nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 1 și alin. 7 din OG 2/2001.
În drept, a invocat dispozițiile art. OG 2/2001, HCGMB 216/2006, art. 17 alin. 1 C.pen., Convenției CMR.
Petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.
La data de 10.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal întocmit. .
În apărare, intimata a arătat că petenta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din HCGMB 216/2006, fapt ce a dus la întocmirea procesului verbal ce se contestă în prezența cauză.
Cu privire la excepția lipsei calității de agent constatator a polițistului local, intimata a solicitat ca această susținere a petentei să fie calificată ca fiind apărare de fond și respinsă ca atare. Intimata a mai arătat că funcționează ca instituție de interes public local și își desfășoară activitatea în raza administrativ-teritorială a M. București, sub autoritatea și controlul Primarului General, unde a fost efectuat controlul.
Intimata a mai arătat că susținerile petentei sunt nefondate și nelegale, întrucât procesul verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, HCGMB 216/2006.
La data de 25.11.2014, petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile formulate prin plângerea contravențională.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 07.05.2014, petenta a fost sancționată cu amenda în sumă de 3000 lei, agentul constatator reținând că la data de 10.01.2014, ora 1230, a fost depistat staționând voluntar autovehiculul format din cap tractor marca RENAULT cu nr. de înmatriculare_ de culoare roșie și remorca marca SAMRO cu nr. De înmatriculare_ de culoare gri cu masa maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe .. 46 E, sector 3.
Analizând actul de constatare a contravenție sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001.
În ce privește prima critică referitoare la lipsa calității de agent constatator a d-nei P. M., în raport de prevederile art. 177 din HG nr. 1391/2006, instanța reține, în primul rând, că aceste prevederi legale nu sunt aplicabile. HG nr. 1391/2006 a fost emisă pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Fapta contravențională pentru care a fost încheiat procesul verbal contestat nu este o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, ci este o contravenție incriminată prin HCGMB nr. 216/2006 care reglementează parcarea vehiculelor grele pe teritoriul M. București.
În al doilea rând, conform art. 3 alin. 1 din HCGMB nr. 216/2000, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se efectuează de către ofițerii și subofițerii de poliție, de Primarul General și de primarii sectoarelor, precum și de către împuterniciții acestora.
Or, Direcția Generală de Poliție Locală și Control a M. București, conform art. 4 din Legea nr. 155/2010 își desfășoară activitatea ca un compartiment funcțional în cadrul aparatului de specialitate al primarului, iar potrivit dispoziției nr. 533/22.04.2011 (f.47) Primarul General a împuternicit personalul Direcției Control din cadrul Direcției Generale de Poliție a M. București să constate și să sancționeze contravențiile stabilite prin legi, hotărâri de guvern, hotărâri ale Consiliului General al M. București sau alte acte normative.
În ce privește cea de-a doua critică referitoare la încălcarea principiului non bis in idem instanțaconstată că, din probatoriul administrat, nu rezultă că petenta ar mai fi fost sancționată pentru aceeași faptă contravențională și cu o altă sancțiune principală. De altfel, în cuprinsul plângerii face referiri numai cu privire la caracterul penal al faptelor contravenționale prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reproduce considerente din doctrina juridică referitoare la infracțiunile continue, dar nu face nicio referire la vreo altă sancțiune aplicată pentru aceeași faptă.
În ce privește critica de nelegalitate referitoare la încălcarea disp. art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2002 prin faptul că nu i s-ar fi adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la încheierea procesului verbal contestat, și aceasta este neîntemeiată. Procesul verbal contestat a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei, astfel că, prin ipoteză, obligația agentului constatator de a aduce la cunoștință contravenientului că poate formula obiecțiuni poate exista numai în cazul în care procesul verbal se încheie în prezența contravenientului sau reprezentantului persoanei juridice contraveniente.
Sub aspectul temeiniciei, din planșele fotografice depuse la dosar de intimată, instanța reține că aceasta a dovedit, dincolo de orice îndoială, că petenta a săvârșit contravenția prevăzută de art. 1 alin.1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din HCGMB nr. 216/2006 în conformitate cu care constituie contravenție, sancționată cu amenda de la 3000 lei la 5000 lei staționarea voluntară a vehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat al M. București.
Pentru a determina dacă petenta a staționat ansamblul de vehicule cu nr._ și_ pe domeniul public, instanța are în vedere dispozițiile art. 63 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conform cărora „Se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare”.
În cauză, din planșele fotografice de la dosar, rezultă dacă petenta a staționat ansamblul susmenționat pe drumul public pentru o durată îndelungată, fotografiile efectuate fiind din intervalul orar 1158-1223.
De asemenea, în ce privește apărarea contestatoarei, conform căreia trebuia ca intimata să sancționeze șoferul și nu proprietarul ansamblului de vehicule, instanța are în vedere că petenta nu își poate invoca propria turpitudine în vederea înlăturării răspunderii contravenționale. În acest sens se constată că intimata, prin adresa nr. 236/20.03.2014 (f.40) a solicitat petentei să-i comunice persoana căreia i-a fost încredințat ansamblul de vehicule. Această adresă a fost comunicată la data de 27.03.2014 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire din partea petentei (f. 41-42), însă aceasta nu a dovedit că ar fi comunicat intimatei relațiile solicitate. Totodată, este de remarcat că urmare chiar a voinței sau neglijenței conducerii petentei s-a ajuns ca ansamblul de vehicule grele să fie staționat pe domeniul public al M. București în condițiile în care prin plângere petenta a afirmat că autocamionul și semiremorca „a fost predată unui șofer al societății pentru a merge cu ansamblul la casa sa, întrucât urma ca a doua zi să plece la încărcare”. Or, în condițiile în care vehiculele grele nu sunt parcate în parcul proprietarului, ci sunt încredințate șoferilor pentru a merge cu acestea acasă, este evident că petenta și-a asumat, cel puțin, faptul că vehiculele grele ce-i aparțin vor fi parcate pe domeniul public.
Cu privire la sancțiunea aplicată, se are în vedere că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că fapta săvârșită de petentă este sancționată de art. 3 din HCGMB nr. 216/2006, cu amenda de la 3000 lei la 5000 lei, iar petentei i-a fost aplicată amenda în sumă de 3000 lei, astfel că se constată și legalitatea sancțiunii aplicate prin procesul verbal, aceasta fiind aplicată la limita inferioară și în mod corect individualizată de agentul constatator față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta.
De asemenea, instanța apreciază că fapta petentei nu este de gravitate redusă pentru a se dispune înlocuirea amenzii cu avertismentul în condițiile art. 7 alin.2 din OG nr.2/2001, deoarece staționarea unui ansamblu de vehicule pe o durată îndelungată pe carosabil în localitate stânjenește fluența traficului rutier și pietonal și poate aduce atingere chiar siguranței acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de petentă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta . RO_, ÎNREGISTRATĂ LA orc SUB NR. j_, CU SEDIUL ALES ÎN București, ., ., ap. 45, . împotriva procesului verbal . nr._/07.05.2014 și în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, cu sediul în București, ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
Președinte, Grefier,
G. D. D. I.
Red. și tehnodact. G.D./D.I.
5 ex./20.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3501/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2181/2015. Judecătoria... → |
|---|
