Plângere contravenţională. Sentința nr. 1068/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1068/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 1068/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1068
Ședința publică din data de 30.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. E. M.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petentul H. O. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, prin reprezentant convențional, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata, și martorul G. I. C..
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, față de lipsa martorului asistent G. I. C., citat cu mandat de aducere, în baza art. 313 alin. 3 C.pr.civ., dispune închiderea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri de formulat și alte incidente de soluționat, instanța, dispune închiderea cercetării judecătorești in temeiul art. 244 alin.1 C., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților.
Petentul, prin avocat, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța socotindu-se lămurită, în baza art. 394 C.p.c. declară dezbaterile închise și reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București, la data de 23.05.2013, astfel cum a fost precizată la data de 26.09.2013 in dosarul nr._/299/2013 și, ca urmare a sentinței de declinare nr. 6205/2014, la Judecătoria Sectorului 3 București la data de 03.06.2014, in dosarul cu nr. de mai sus, petentul H. O. a solicitat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUN. BUCUREȘTI – B. RUTIERĂ, ca instanța să dispună anularea procesului verbal de contravenție CP_/2013, repunerea in situația anterioară prin restituirea amenzii achitate in val. de 338 lei, restituirea carnetului de conducere, anularea punctelor amendă și anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce pt. o perioadă de 90 de zile și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, se arată că la data de 07.05.2013 a fost oprit de poliția rutieră și a fost testat in vederea depistării alcoolemiei. Valorile indicate sunt eronate și contestă corectitudinea acestora. De asemenea, a arătat că nu a consumat băuturi alcoolice, nu i s-a asigurat translator, nu a înțeles cerințele formulate de polițist nu s-a efectuat corect testarea și nu i s-a spus ca are dreptul la recoltarea probelor de sânge.
In drept, au fost invocate prev. OUG 195/2002, in probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri și proba testimonială.
Plângerea fost precizată la data de 26.09.2013 – f. 21-22.
Prin întâmpinarea formulată la data de 19.02.2014, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUN. BUCUREȘTI – B. RUTIERĂ, a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată.
In motivare, s-a arătat că petentul a fost sancționat la data de 07.05.2013 in conformitate cu prev. art.102 alin.1 din OUG 195/2002, deoarece a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Victoriei in timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul marca Drager acesta a indicat o valoare de 0, 25mg /l/alcool pur in aerul expirat, abaterea fiind constatată in mod direct de agentul constatator aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cf. prev. art. 109 din OUG 195/2002.
Simpla negare a petentului că nu a săvârșit contravenția nu îl exonerează de răspundere, procesul verbal de contravenție bucurându-se de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.
Procesul verbal îndeplinește condițiile de fond prev. de art. 16 alin.1 și art. 17 din OG 2/2001, astfel cum a fost interpretate prin decizia ICCJ 22/2007 și decizia Curții Constituționale 183/2003. Sancțiunea a fost aplicată in limitele prev. de actul de sancționare și este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
In probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri. Se arată că intimata se opune audierii in calitate de martori a persoanelor prev. de art. 315 alin.1 C. pr.civ. S-a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18.03.2014 – f. 39, au fost reiterate susținerile din plângere.
În cauză, a fost încuviințată și administrată proba prin înscrisuri pentru ambele părți și proba testimonială pentru petent, martorul B. H. fiind audiat la data de 14.11.2014. De asemene, s-a încuviințat și proba testimonială cu martorul asistent însă acesta nu a fost audiat deoarece nu a putut fi adus nici cu mandat de aducere.
Instanța, analizând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție._/ 07.05.2013– fila 5, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 675 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, deoarece la data indicată mai sus, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe Calea Victoriei in timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul marca Drager acesta a indicat o valoare de 0, 25mg /l/alcool pur in aerul expirat, fiind încălcate astfel prevederile art. 102 alin.3 lit. a) din OUG 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit în prezența petentului, care a semnat, procesul verbal fiind semnat și de un martor asistent. La rubrica mențiuni s-a consemnat „ refuză deplasarea la INML pentru recoltarea de probe”.
Instanța investită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 raportat la art. 34 din OG 2/2001 va proceda la verificarea legalității si temeiniciei procesului verbal de contravenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilorși cu principiul preeminenței dreptului, verificând mai întâi legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Astfel, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2011, astfel cum au fost interpretate prin decizia Secțiilor Unite ale ÎCCJ nr. 22/2007 sub sancțiunea nulității absolute, și anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
In conformitate cu prev. art. 102 alin. 3 lit.a) din OUG 195/2002, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
In conformitate cu prev. art. 185. (1) din HG 1391/2006, constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. Petentul a fost testat cu etilotestul rezultatul fiind de 0, 25 mg/l alcool - f. 35.
Din declarația martorului rezultă că la semnarea procesului verbal de contravenție nici petentului și nici martorului nu li s-a dat nicio explicație și au înțeles că nu era nicio problemă, mai ales că nu a fost prezentat rezultatul testării, aparatul fiind luat de agentul de poliție care s-a intors la mașina de poliție.
Susținerile petentului in sensul că nu a inteles despre ce era vorba și nici despre rezultatul etilostetului, acesta aflând abia a doua zi după ce s-a prezentat cu procesul verbal la avocat, au fost confirmate de martor.
Credibilitatea martorului este destul de redusă și declarația sa este apreciată ca fiind subiectivă in conformitate cu prev. art. 324 C. având in vedere relația cu petentul. In plus, acesta a putut indica locația in care se afla ceea ce denotă că era familiarizat cu locul astfel că faptul că nu putea vorbi și înțelege romaneste este greu de crezut.
Din declarația martorului rezultă însă că mențiunea din procesul verbal cu privire la refuzul petentului de a se deplasa in vederea recoltării de probe biologice nu are nicio susținere faptică. In ceea ce privește modalitatea de întocmire a procesului verbal însă nu s-a depus un raport al agentului constatator sau alte înscrisuri prin care să indice modalitatea in care s-a comunicat cu petentul. Faptul că acesta are CNP și reședința in Romania cf. mențiunilor din procesul verbal nu este suficient pentru a dovedi că deține o cunoaștere a limbii române de o manieră suficientă.
Astfel, in conformitate cu prev. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile urmând a fi consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. In cauză, nu s-a realizat această informare, deoarece dacă petentul ar fi înteles că singura modalitate de contestare a rezultatului etilotestului era recoltarea de probe biologice, este greu de crezut că acesta ar fi refuzat acest lucru, în condițiile in care . consumat băuturi alcoolice.
Instanța reține că nici OG 2/2001 și nici OUG 195/2002 nu prevăd o obligație a agenților constatatori de a face orice comunicări altă limbă decât cea romană cetățenilor străini și din declarația martorului a rezultat că nici nu i s-a dat răgazul necesar pentru a înțelege conținutul procesului verbal.
Încălcarea prev. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001 dovedită prin declarația martorului - in lipsa unor probe concludente contrare, martorul asistent neputând fi audiat deși a fost citat cu mandat de aducere - a produs o vătămare petentului in sensul că acesta a fost lipsit de posibilitatea concretă de a contesta rezultatul etilotestului, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de contravenție cf. prev . art. 174 alin. 3, 177 și 178 C..
In plus, instanța reține că motivul pentru care actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum s-a statuat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pronunțate în cauzele Salabiaku c. Frantei, paragraf 28; Telfner c. Austriei, paragraf 16; A. c. României, paragraf 60), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională de față în jurisprudența CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare. Din punct de vedere material prevederile art. 6 se aplică și în materia contravențiilor la regimul legislației rutiere, astfel cum s-a decis de către Curtea Europeană a drepturilor omului in cauzele Lutz v. Germania, Schmautzer v. Austria, Malige v. Franța.
De asemenea, în jurisprudența sa recentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile aplicate respectiv amendă de 200 lei și suspendarea permisului de conducere pe 90 de zile, cf. dispozițiilor OUG 195/2002 se consideră „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenție. ”...Caracterul general al normei și scopul sancțiunilor, de prevenire dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art. 6 din Convenție, un caracter penal„(decizia de inadmisibilitate pronunțată în cauza I. P.. v. România, pronunțată în cererea nr._/04, paragrafele 25-27). De asemenea, în cauza M. H. v. Romania, prin decizia de inadmisibilitate din data de 12.03.2012, Curtea a statuat că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (paragraful 11).
Astfel, instanța reține statuarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la incidența garanțiilor prevăzute în materie penală pentru petent și reține că a fost făcută dovada contrară cu privire la modalitatea de întocmire a procesului verbal de contravenție, fără respectarea prev. art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.
Celelalte susțineri privind consumul de băuturi alcoolice sau rezultatul etilotestului nu pot fi reținute și nici combătute de altfel in cauză deoarece in conformitate cu prev. art. 192 din HG 1391/2006, aceasta se putea realiza numai prin solicitarea petentului de a i se recolta probele biologice.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat CP nr. 4242234nu a fost întocmit in mod legal și va dispune anularea acestuia in totalitate.
Pe cale de consecință, se va dispune restituirea sumei de 338 lei achitată cf. chitanței . nr._ – f. 6 - petentului.
In ceea ce privește celelalte solicitări, având in vedere anularea procesului verbal de contravenție iun totalitate acesta nu mai poate produce nici un efect, in baza dispozițiilor art. 113 alin. 1, lit. 3 din OUG 195/2002, 113 alin. 3 din același act normativ coroborat cu art. 206 din HG 1391/2006 și 219 alin.2 din același act normativ de către autoritățile competente, nefiind necesară vreo dispoziție expresă in acest scop.
În temeiul art. 451-453 C. pr.civ. instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către petent in prezenta cauză, acestea urmând a fi recuperare pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul H. O., cu domiciliul în București, .. 15A, . identificat cu CI nr. 1111BUH00034, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUN. BUCUREȘTI - B. RUTIERA, cu sediul în București, sector 3, .. 9-15.
Anulează procesul verbal . nr._, in totalitate
Dispune restituirea sumei de 338 lei achitată cf. chitanței . nr._ petentului.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.01.2015..
Președinte, Grefier,
D. E. M. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3551/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 945/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
