Pretenţii. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 03.11.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N T A,

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.09.2014, sub nr._, reclamanta A. DE P. . cu pârâtul M. A., a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtului la plata sumei de 8226,36 lei, reprezentând contravaloare cote de întreținere aferente lunilor septembrie- decembrie 2012, ianuarie 2013-aprilie 2014+cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a fost notificat în vederea achitării datoriei acumulat, însă demersurile inițiate au rămas fără rezultat.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 1516 și urm. NCC și art. 46-50 și urm. Din Legea nr. 230/2007.

În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.(f.8-124)

La data de 10.04.2015 pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală și respingerea cererii privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.

În motivarea în fapt, pârâtul a învederat că suma solicitată de către reclamantă nu este conformă cu realitatea, întrucât a mai achitat o parte din debit, respectiv suma de 7300 lei, mai rămânând o diferență de achitat de 926,36 lei. De asemenea, pârâtul a mai solicitat ca reclamanta să precizeze expres atât cota de întreținere cât și penalitățile, fondul de rulment și fondul de reparații pe care le datorează Asociației de proprietari.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 205 și urm. Cod de procedură civilă, Legea nr. 230/2007.

În apărare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 08.09.2015, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului, f.74-75, apreciind că acestea sunt admisibile, ducând la soluționarea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Astfel cum reiese din listele de plată (f.16-124) coroborate cu răspunsurile pârâtului la interogatoriu (f. 74-75), pârâtul este proprietar al imobilului situat în București, .. 72, ., . iar în această calitate a beneficiat de serviciile prestate de asociație și de furnizorii de utilități în perioada septembrie 2012- aprilie 2014.

În conformitate cu dispozițiile art. 46 din Legea 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari. . Termenul de plată pentru achitarea cotelor de contribuție este potrivit art. 25 din HG nr. 1588/2007 de maximum 20 de zile de la data afișării listelor, dată care trebuie să fie înscrisă pe listele de plată respective.

Prin cheltuieli ale asociației în terminologia Legii 230/2007 se înțelege, potrivit art. 47 din acest act normativ: cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale, cheltuieli pe consumuri individuale, cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației, cheltuieli pe consumatori tehnici precum și cheltuieli de altă natură.

Prin urmare, obligația impusă proprietarilor de apartamente se referă atât la cheltuielile rezultate din folosința părților comune, cât și cheltuielile constând în sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, apă, etc.

Potrivit înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, respectiv listele de plată aferente perioadei septembrie 2012 - aprilie 2014 (f. 44-124) coroborate cu centralizatorul aflat la filele 14-15, pârâtul era obligat să plătească cotele de întreținere ce îi reveneau pentru serviciile prestate până la data scadentă înscrisă în listele de plată însă nu și-a îndeplinit această obligație și a acumulat până la data introducerii cererii suma de 5599,33 lei cote de întreținere și 2627,03 lei penalități de întârziere .

Instanța reține că listele de plată aferente perioadei pentru care se solicită cotele de întreținere nu au fost contestate de către pârât, deși avea această posibilitate conform art. 12 pct. a lit d din HG 1588/2007 care prevede că „membrii asociației de proprietari au dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, și eventual să o conteste, la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată”.

Potrivit art. 49 din Legea 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar acestea nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.

Din coroborarea prevederilor art. 49 din Legea 230/2007 cu procesul-verbal aflat la filele 8-13, procentul de penalitate aplicat de reclamantă pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere este de 0,2% pe fiecare zi de întârziere iar conform modului de calcul depus la filele 4-57 vol. II acestea au fost în cuantum de 2627,03 lei până la data introducerii cererii. Mai mult, prin răspunsul la interogatoriu (f. 74-75 vol II-intrebările 6-7) pârâtul a recunoscut cuantumul debitului și a fost de acord cu plata acestuia însă și-a manifestat dorința de achita eșalonat.

Ulterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul a efectuat plăți ale debitului datorat astfel cum rezultă din chitanțele de plată (f. 140-149 vol I., 77 vol. II) și din fișa debitorului depusă de reclamantă la filele 69-76 din care rezultă că a mai rămas de achitat de către pârât suma de 1656,36 lei cheltuieli de întreținere și penalități aferente perioadei ianuarie 2014 parțial-aprilie 2014.

Instanța constată că deși potrivit fișei debitorului soldul final a fost calculat până în luna septembrie 2015, instanța constată că pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2014 nu s-a depus de către reclamantă o cerere prin care să se solicite în mod expres obligarea pârâtului la plata cotelor și penalităților aferente acesteia și nici nu au fost depuse listele de întreținere și pentru această perioadă. Mai mult, după primul termen de judecată o astfel de cerere modificatoare ar fi fost tardivă prin raportare la prevederile art. 204 NCPC.

Pentru motivele expuse, instanța va respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6570 lei reprezentând cote de întreținere și penalități aferente perioadei septembrie 2012-ianuarie 2014 parțial, ca rămasă fără obiect, va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata sumei de 1656,36 lei reprezentând contravaloarea cotelor de întreținere și a penalităților aferente perioadei ianuarie 2014 parțial –aprilie 2014.

Potrivit art. 453 alin. 1 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța reține că în prezenta cauză culpa procesuală pentru declansarea litigiului apartine pârâtului care nu și-a achitat la timp cheltuielile de intretinere.

Cu toate acestea, trebuie observat că în conformitate cu dispozițiile art. 10 NCPC părțile au obligația să își îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.

În temeiul dispozițiilor legale enunțate mai sus, instanța apreciază că partea care a câștigat procesul și care are dreptul la recuperarea cheltuielilor ocazionate de derularea litigiului, trebuie să probeze cuantumul cheltuielilor pe care pretinde că le-a efectuat prin orice înscrisuri justificative.

În prezenta cauză, reclamanta deși a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată, nu a depus la dosar nici un înscris care să justifice efectuarea unor astfel de cheltuieli cu atât mai mult cu cât cererea a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, motiv pentru care instanța va respinge ca neîntemeiată această cerere.

Referitor la cererea pârâtului de eșalonare a plății debitului, instanța reține că potrivit art. 397 alin. 1 NCPC în cazurile în care instanța poate da termen pentru executarea hotărârii, ea va face aceasta prin chiar hotărârea care dezleagă pricina arătând și motivele pentru care a acordat termenul. În speță, pârâtul nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte veniturile acestuia și dificultățile financiare cu care se confruntă și care îl pun in imposibilitatea onorării datoriilor la termen deși avea această obligație în temeiul art. 249 NCPC. Prin urmare, instanța va respinge cererea de eșalonare a plății debitului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6570 lei reprezentând cote de întreținere și penalități aferente perioadei septembrie 2012-ianuarie 2014 parțial, ca rămasă fără obiect.

Admite în parte cererea formulata de reclamanta A. DE P. .>, CUI_, cu sediul ales în sector 6, București, ., . cu pârâtul M. A., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 72, ., .> Obligă pârâtul la plata sumei de 1656,36 lei reprezentând contravaloarea cotelor de întreținere și a penalităților aferente perioadei ianuarie 2014 parțial –aprilie 2014.