Pretenţii. Sentința nr. 1391/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1391/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1391/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 B.
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1391
Ședinta publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul M. B. in contradictoriu cu pârâta D. C. SRL.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 B. la data de 22.07.2014 sub nr._, reclamantul M. B. prin Primar Geeneral in contradictoriu cu ., a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunța sa dispună obligarea paratei la plata sumei de_,81 euro, din care: 10.947,6 Euro reprezentând contravaloare folosință spațiu restantă, calculată pentru perioada 01.08._14, TVA restanta, in cuantum de 2627,51 euro, calculata pentru perioada 01.08._14; 10.049,92 euro reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru neachitarea contravalorii folosință spațiu, pentru perioada 01.09._14, majorări ce curg în continuare până la plata efectivă a debitului principal; 832,78 euro reprezentând majorări de întârziere la plata TVA, majorări in cuantum de, calculate pentru perioada 01.09._14, cu obligarea pârâtei in dispozitivul hotărârii la plata majorărilor de întârziere pentru plata chiriei pana la efectuarea efectiva a plații debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului de 0,2% la debitul principal, procent prevăzut de fisa de calcul încheiata între părți, majorările de întârziere pentru plata TVA ului sunt datorate pana la efectuarea efectiva a plații debitului principal, urmând ca cuantumul acestora sa fie calculat prin aplicarea procentului prevăzut de legislația în vigoare calculul majorărilor datorate pentru plata cu întârziere a creanțelor bugetare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a aratat ca între parti, s-a încheiat o convenție-fișă de calcul, în baza Dispoziției Primarului General nr. 888/2002 conform căreia utilizatorii spațiilor cu altă destinație care nu au contracte directe și investesc în lucrări de construcții și instalații, vor plați, până la încheierea unor contracte cu Primaria Municipiului București, contravaloarea dreptului de folosință la Administrația Fondului Imobiliar, pe fisa de calcul.
De asemenea, reclamantul mai arata ca, la data de 12.10.2009 s-a încheiat fișa de calcul cu nr. 4711 pentru spațiu din București, ., sector 3.
Conform fișei de calcul contravaloarea folosinței spațiului a fost stabilită în cuantum de 1652,85euro/luna, societatea având obligația de a achita aceste sume cel târziu la data de 10 ale luni, în caz contrar urmând a se calcula majorări de 0,2% pe zi de întârziere conform clauzei penale inserate de părți în fișa de calcul acceptată de pârâtă. Durata valabilității fișei de calcul a fost stabilită la 1 an de zile, cu prelungire automata daca nici una din parți nu cer încetarea relațiilor contractuale.
Menționează ca, parata a beneficiat de o reducere a contravalorii folosinței spațiu la 1156,99 euro/luna la care se adaugă TVA.
Învederează instanței faptul ca, raporturile contractuale locative derulate intre parti au la baza fisa de calcul, încheiata conform principiului "convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante".
De asemenea, părțile sunt ținute prin contract de principiul conform căruia executarea exacta a obligațiilor este o condiție esențiala, principiu aplicabil cu atat mai mult in materie comerciala, si de principiul general care guvernează convențiile, privitor la executarea cu buna credința a obligațiilor.
Cu privire la timbraj, s-a precizat că, in conformitate cu OUG 80/2013, art.30, acțiunile formulate de catre instituțiile publice sunt scutite de taxa judiciara.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 si urm. Cod procedura civila, Legii nr. 215/2001, OUG 80/2013, cod civil, HCGMB 32/2007, fișa de calcul 4711/2009, codul de procedură fiscală, codul fiscal.
In dovedire, a solicitat si administrat proba cu inscrisuri – filele 5-16.
Conform art.411 alin.2 C.pr.civ., a solicitat judecarea si in lipsa.
La data de 13.10.2014, parata . a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant, solicitând respingerea acesteia ca netemeinica, cu cheltuieli de judecata, iar pe cale de excepție s-a invocat excepția netimbrarii actiunii.
Astfel, conform prevederilor art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 sunt scutite de taxa judiciara de timbru acțiunile si cererile:,, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice"
Conform dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol:,, in înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice, precum și veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile"
In aceste condiții, avându-se in vedere ca printre veniturile pentru recuperarea cărora instituțiile publice nu datorează taxa judiciara de timbru, legiuitorul nu le-a enumerat si pe cele din chirii aferente cedării folosinței imobilelor proprietate privata a intitutiei publice, apreciem ca reclamanta datorează taxa judiciara de timbru pe cerera pendinte motiv pentru care solicita admiterea excepției netimbrarii acțiunii si anularea acesteia ca netimbrata.
Invedereaza instantei ca in anul 2009 intre ea si Primăria Municipiului București a fost incheiata fisa de calcul cu nr. 4711/12.10.2009, in baza careia aceasta i-a cedat dreptul de folosința si posesie asupra spațiului comercial situat in București, ., sector 3 pentru o perioada de 1 an.
Conform fisei de calcul si a H.C.G.M.B. nr. 32/20.02.2007 contravaloarea dreptului de folosința asupra spațiului inchiriat a fost calculata la suma de 1652,85 Euro/luna la care se adaugă T.V.A suma ce urma a fi achitata de către noi cel mai târziu pana la data de 10 ale lunii, pentru luna in curs.
Precizează faptul ca si-a respectat intru totul obligațiile izvorâte din fisa de calcul in virtutea acestui titlu, ea efectuând mai multe lucrări de reparații si înlocuire a unor elemente de construcții si instalații, lucrări de amenajare si utilare a spațiului inchiriat toate acestea in ideea ca isi va recupera investiția ca urmare a desfășurării activității pe o perioada mai indelungata de timp.
Cu toate acestea in luna iunie 2010 reclamantul Municipiului București a inteles sa-i trimită adresa cu nr. 691/09.06.2010 prin care-i solicita ca . 10 zile sa constituie in numele Municipiului București o garanție de buna execuție in cuantum de 3 chirii lunare ocazie cu care desi a considerat solicitarea neintemeiata a inteles sa se conformeze acesteia.
Mentioneaza ca, dupa aproximativ o luna de zile de la primirea adresei mai sus metionate reclamantul i-a comunicat Notificarea cu nr. 1151/20.07.2010, prin care a fost informata ca, urmare a strategiei de dezvoltare a Centrului Istoric fisa de calcul nr. 4711/12.10.2009 nu va mai fi prelungita, urmând sa predea spatiul incepand cu data de 12.10.2010.
In aceste condiții, începând cu anul 2010 reclamantul nu a mai inteles sa-i prelungească fisa de calcul astfel ca a fost in imposibilitate de a mai obține avizele si autorizațiile necesare desfășurării activității si implicit de a mai achita contravaloarea lipsei de folosința.
Ca o consecința a refuzului de prelungire a fisei de calcul, solicitarea reclamantului de plata a contravalorii folosinței spațiului din București ., sector 3 pentru perioada 01.08._14 apare neintemeiata, acesta neputand face dovada cedării in mod legal a posesiei si folosinței acestui spațiu.
Mai mult decât atat, desi culpa cu privire la imposibilitatea desfășurării activității societății sale in spațiul din București, ., sector 3 aparține in mod exclusiv reclamantului prin neprelungirea fisei de calcul incepand cu anul 2010, acesta in mod total nejustificat intelege sa ii solicite plata unei sume de 24.457,81 Euro aferenta cedării unui drep de folosința pe o perioada pentru care nu se face dovada existentei unui raport juridic legal incheiat intre ei.
Din lecturarea acțiunii reclamantului se poate observa fara putința de tăgada ca acesta isi intemeiaza pretențiile pe dispozițiile din fisa de calcul nr. 4711/12.10.2009, fisa de calcul valabila pe o perioada de 1 an de zile si a cărei valabilitate nu a fost prelungita niciodată.
Conform art. 1.777 cod civil „locatiunea este un contract prin care o parte, denumita locătoț, se oblige sa asigure celeilalte parti, numita locatar, folosința unui bun pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unui pret, denumit chirie."
Din lecturarea definiției data de Codul Civil locatiunii, rezulta ca acesta este un contract sinalagmatic intrucat da naștere la obligații reciproce intre parti, un contract cu titlu oneros in care ambele parti contractante urmăresc un interes propriu patrimonial.
Or, in condițiile in care reclamantul in calitate de locator nu si-a îndeplinit obligațiile privind asigurarea folosinței bunului, nefacand in acest sens dovada existentei unui contrat cu subscrisa pentru perioada 12.10.2010 si pana in prezent, este mai mult decât evident ca interesul nostru de a folosi acest spațiu nu a putut fi materializat astfel ca in ca aceste condiții obligația corelativa de plata a prețului contractului nu exista.
F. de aceste considerente solicita instantei respingerea cererii de chemare in judecata a reclamantului ca neîntemeiata cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul demers judiciar.
In drept, au fost invocate disp. art.205 C.pr.civ., art.1777 si urm. C.civ.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantului.
In temeiul art.411 alin.2 C.pr.civ., a solicitat judecarea si in lipsa.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța retine următoarele:
Astfel cum rezultă din Fișa de calcul nr. 4711/12.10.2009, f. 14, în baza dispoziției Primarului General nr. 888/2002 și a HCGMB nr. 32/20.02.2007 a fost stabilită contravaloarea dreptului de folosință pentru spațiul din . către pârâta . la suma de 1.652,85 Euro, care a fost redusă cu 30% și în final s-a stabilit contravaloarea dreptului de folosință la 1.156,99 Euro/lună+TVA.
Fișa de calcul a fost însușită de către prin semnare și ștampilare de către reprezentantul legal al pârâtei.
Prin această fișă s-a stabilit ca plata contravalorii dreptului de folosință să se facă cel mai târziu pe data de 10 a lunii, pentru luna în curs, precum și că în cazul depășirii termenului de plată se vor aplica penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
În ce privește durata pentru care fișa își produce efectele, s-a stipulat ca aceasta a fost încheiată pentru un an, cu drept de prelungire dacă niciuna din părți nu a cerut anularea acesteia cu un preaviz de 30 de zile.
Se va reține că deși părțile nu au încheiat un contract de locațiune, în concret, prin dispozițiile din Fișa de calcul a fost stabilit atât obiectul prestației ce revenea reclamantei, cât și obiectul prestației pârâtei, a fost determinat bunul ce a fost dat în folosință, durata pentru care se dă spațiului în folosința către pârâtă.
Deși, pârâta a afirmat în cuprinsul întâmpinării că in luna iulie 2010 reclamanta i-a comunicat Notificarea nr. 1151/20.07.2010 prin care a fost informată că Fișa de calcul nu va mai fi prelungită și că spațiul va fi predat începând cu 12.10.2010, la dosar nu a fost depusă nici o copie a acestei Notificări și nici vreun înscris din care să rezulte că pârâta i-ar fi predat reclamantei spațiul pe care îl deținea în folosință.
Astfel, dat fiind nu se poate reține că pârâta ar fi predat spațiul către reclamantă până în 30.04.2014, urmează a se reține că acesteia îi revenea obligația de plată a contravalorii folosinței spațiului până la această dată.
Reclamanta a depus un mod de calcul al debitului din care rezultă că inclusiv în perioada de după 12.10.2010, pârâta a continuat să facă plăți lunare (evidențiate la rubrica „suma plătită efectiv in Euro”), fiind achitate sume sub nivelul contravalorii folosinței stabilite prin Fișa de calcul.
Se va reține deci că pârâta a avut folosința spațiului în perioada 01.08._14, precum și că în această perioadă a efectuat plăți parțiale prin care a recunoscut obligațiile ce îi reveneau în baza Fișei de calcul.
În ce privește apărarea în sensul că pârâta nu și-a desfășurat activitatea, se va reține că plata contravalorii folosinței nu a fost condiționată de desfășurarea efectivă a unei anumite activități, iar în măsura în care spațiul nu mai putea servi scopului pe care pârâta dorea să-l dea, aceasta avea posibilitatea de a-l preda reclamantei după un preaviz prealabil de 30 de zile.
Legat de contravaloarea folosinței spațiului în perioada 01.08._14 (perioadă ce face obiectul prezentei acțiuni) se va reține că suma lunară ce trebuia plătită de către pârâtă era de 1.156,99 Euro.
Se va reține că deși prin prezenta acțiune reclamanta valorifică cu titlu de debit principal contravaloarea folosinței spațiului în perioada 01.08._14, și care se ridică la valoarea de 10.412,91 Euro (9 x 1.156,99 Euro), totuși la determinarea debitului reclamanta a avut în vedere și suma de 536,69 Euro (diferența din 10.947,60 Euro și 10.412,91 Euro). Se va reține că suma 536,69 Euro nu reprezintă un debit aferent perioadei 01.08._14, ci este o restanță acumulată până în data de 01.08.2013.
D. fiind că suma de 536,69 Euro nu este aferentă perioadei 01.08._14, instanța urmează a respinge cererea ca neîntemeiată în ce privește acest debit.
De asemenea, se va reține că niciuna dintre părți nu a depus copii de pe chitanțele prin care s-au efectuat plățile parțiale pentru a se putea identifica titlul cu care au fost efectuate aceste plăți, motiv pentru care instanța urmează a da eficiență disp. art. 1509 alin.1 lit. a), c) C.civ, potrivit cărora plata se impută cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadență și mai oneroase pentru debitor.
În raport de cele de mai sus, dat fiind că reclamanta a stabilit în mod eronat valoarea debitului principal, nu se poate avea in vedere nici modul de calcul al penalităților de întârziere indicat de aceasta.
Instanța va da eficiență dispozițiilor din Fișa de calcul și a clauzei penale mai sus redate și în baza art. 969 C.civ din 1864 va obliga pârâta la plata către reclamantă a penalităților de întârziere de 0,2%/zi de întârziere calculate asupra contravalorii folosinței lunare de 1156,99 Euro/lună, pentru perioada 01.08._14, penalități ce se vor aplica începând cu cea de a 11-a zi a lunii pentru contravaloarea dreptului de folosință pentru luna în curs, și până la data plății sumei la care se aplică penalitățile de întârziere, respectiv a debitului principal.
În ce privește obligația de plată a TVA, aceasta urmează a avea in vedere debitul principal de 10.412,91 Euro. Astfel, și în ce privește contravaloarea TVA instanța va da eficiență dispozițiilor din Fișa de calcul și în baza art. 969 C.civ din 1864 va obliga pârâta la plata sumei de 2.499,12 Euro, reprezentând TVA aferent sumei de 10.412,91 Euro.
În ce privește majorările de întârziere pentru neplata TVA, în cauză sunt incidente disp. art.124 ind. 1 C.proc.fisc, întrucât valoarea ce trebuia să fie achitată cu titlu de TVA făcea parte din contravaloarea folosinței spațiului (care includea și componenta TVA), și care la rândul ei reprezenta o obligație de plată datorată bugetului local al Municipiului București.
Astfel, pârâta va fi obligată și la plata majorărilor de întârziere de 2%/zi de întârziere calculate asupra contravalorii lunare a TVA, de 277,68 Euro/lună, pentru perioada 01.08._14, majorări ce se vor aplica începând cu cea de a 11-a zi a lunii pentru contravaloarea TVA ce se aplică dreptului de folosință pentru luna în curs, și până la data plății sumei la care se aplică majorările de întârziere, respectiv a TVA.
În ce privește cererea reclamantei de obligarea a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, în condițiile în care reclamanta nu a fost făcut vreo dovadă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. B., CUI:_, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independentei, nr. 291-293 in contradictoriu cu pârâta D. C. SRL, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/_/2008, CUI:_, cu sediul în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 303, ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.412,91 Euro, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului pentru perioada 01.08._14; plus la plata penalităților de întârziere de 0,2%/zi de întârziere calculate asupra contravalorii folosinței lunare de 1156,99 Euro/lună, pentru perioada 01.08._14, penalități ce se vor aplica începând cu cea de a 11-a zi a lunii pentru contravaloarea dreptului de folosință pentru luna în curs, și până la data plății sumei la care se aplică penalitățile de întârziere, respectiv a debitului principal; plus la plata sumei de 2.499,12 Euro, reprezentând TVA aferent sumei de 10.412,91 Euro; plus la plata majorărilor de întârziere de 2%/zi de întârziere calculate asupra contravalorii lunare a TVA, de 277,68 Euro/lună, pentru perioada 01.08._14, majorări ce se vor aplica începând cu cea de a 11-a zi a lunii pentru contravaloarea TVA ce se aplică dreptului de folosință pentru luna în curs, și până la data plății sumei la care se aplică majorările de întârziere, respectiv a TVA.
Respinge in rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.02.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1459/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1376/2015.... → |
|---|
