Contestaţie la executare. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1383/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1383/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1383
Ședinta publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimata P. G..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2014 cu numărul_, contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. G., suspendarea executării silite în dosarul nr. 166/2014 al B. RAPORTORU G., suspendarea tuturor actelor de executare silită sau care putea fi dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, anularea încheierii din data de 19.05.2014 a B. RAPORTORU G., anularea executării silite dispusă în dosarul nr. 166/2014 .
În motivare, în esență s-a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin deciziile emise de vicepreședintele ANRP este prev. de art. 38 alin.5 și 6 din HG nr. 753/1998, modificată și completată prin HG nr. 1277/2007 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Dispoziția legala la care se face referire utilizează sintagmele „ in funcție de disponibilitățile bănești” sau „ in limita sumelor aprobate anual cu această destinație in bugetul de stat”, fiind reglementat cazul in care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii. S-a arătat că această interpretare este singura in măsură a da valoare prevederilor legale stipulate la art. 22 alin.1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice. Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, in detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării și egalității de tratament.
S-a invocat si faptul că termenul stabilit de către executorul judecătoresc încalcă disp. OG nr. 22/2002, care stipulează expres procedura executării obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În baza OG nr. 22/2002, procesul de executării silite a creanțelor are un conținut atipic, derogator de la dreptul comun, de la Codul de procedură civilă.
S-a arătat că prin practica constantă din ultimii ani de executare silită pe calea popririi și existența unui număr mare de popriri, consecința a fost blocarea conturilor contestatoarei, fapt ce pune instituția in imposibilitate de a plăti voluntar despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 230/2003.
S-a arătat că prin continuarea procedurii de executare silită demarată în dosarul nr. 166/2014 se poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
Contestatoarea a învederat instanței publicarea in Monitorul Oficial a OUG nr. 10/2014.
În ce privește Încheierea de actualizare a sumei de 5.695,04 lei, reprezentând cota creditorului din a doua tranșă din totalul despăgubirilor, actualizarea s-a făcut pe perioada mai 2007- martie 2014 . S-a arătat că această creanță a devenit exigibilă la data emiterii Ordinului de validare, iar legiuitorul a stabilit în disp. Legii nr. 9/1998 care este calea de urmat in situația in care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% in raport de indicele de creștere al prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. față de luna decembrie a anului anterior.
În drept, au fost invocate dips. art. 711 și urm. C.proc.civ, Legea nr. 9/1998, HG nr. 1127/2007, OG nr. 22/2002.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în totalitate a contestației la executare.
În motivare, în esență, s-a arătat că disp. OUG nr. 10/2014 nu se aplică in prezenta cauză, în temeiul acestui act normativ fiind suspendate plățile voluntare a despăgubirilor.
De asemenea, nici invocarea de către contestatoare a disp. OG nr. 22/2002 nu poate justifica admiterea contestației la executare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 138/07.06.2001 a Comisiei Județene pentru aplicarea prevderilor Legii nr. 9/1998 T., validată prin Ordinul nr._/16.05.2007, s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 94.917,37 lei în beneficiul intimatei și a încă nouă persoane, cei 10 fiind moștenitorii defunctului P. D..
La data de 20.03.2014, intimata a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare nr. 166/2014 al B. RAPORTORU G. .
Prin cererea de executare silită s-a solicita executarea contestatoarei pentru suma 5.695,05 lei, cu titlu de despăgubire, sumă ce reprezintă cota creditoarei din cota de 60 % din totalul despăgubirilor.
Prin Încheierea din 24.04.2014 a Judecătoriei sectorului 3 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 a fost încuviințată executarea silită.
Prin Încheierea din 06.05.2014, executorul a procedat la actualizarea creanței de 5.695,04 lei pentru perioada mai 2007- martie 2014.
Executorul a întocmit Somație și adresă de înființare a popririi.
Conform art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Cu privire la termenul in care contestatoarea avea obligația de a plăti suma stabilită cu titlu de despăgubiri se vor avea in vedere disp. art. 38 alin.5 din HG nr. 753/1998 (dispoziții invocate de însăși contestatoare), potrivit cărora „Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: „a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.”
Se constată că deși contestatoarea avea obligația de a achita a achita a doua tranșă încă din anul 2008, aceasta nu a făcut dovada ca și-ar fi îndeplinit obligația.
Faptul că intimatul a apelat la executarea silită a creanței nu poate fi considerată a fi o cauză care ducă la perturbarea activității contestatoarei de plata a despăgubirilor, ci este un efect al conduitei contestatoarei, respectiv a neexecutării la termen a obligației de plată a celor două tranșe către intimat.
In legătură cu al doilea motiv al contestației, și in raport și de interpretarea dată de către contestatoare disp. art. 38 alin.5 din HG nr. 753/1998, instanța retine ca statul și instituțiile publice au obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie obligațiile pe care le au in calitate de debitori. Instanța retine ca intimatului nu i se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabila pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite, iar statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a despăgubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de autoritatea legiuitoare.
Instanța reține că și interpretarea dată de contestatoare art. 1 și art. 2 din OG nr. 22/2002 este greșită întrucât acest termen de 6 luni de amânare a plății nu operează ope legis, ci este condiționat de dovedirea de către debitor a condițiilor impuse chiar de actul normativ invocat, respectiv a faptului că debitoarea-contestatoare se află în situația prevăzută de art. 2, respectiv „lipsa fondurilor” și existența „demersurilor necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de plată”.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.
Astfel, între aplicarea OG nr 22/2002, cu modificările ulterioare și a altor acte normative prevăd amânări și eșalonări în achitarea unor creanțe constatate prin hotărâri judecătorești irevocabile – titluri executorii, ce vizează creanțe ce reprezintă un „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, pe de-o parte, și dispozițiile Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de altă parte, instanța este obligată să dea curs celor din urmă, conform art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, revizuită în 2003.
În ce privește criticile legate de modul in care s-a procedat la actualizarea sumei corespunzătoare celei de a doua tranșe, se va reține incidența disp. Deciziei nr. 21/2007 a ICCJ pronunțată în recurs in interesul legii, potrivit căreia „În aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republicată, precum și ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensațiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeași lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creștere a prețurilor.”
În cauză se constată că Hotărârea Comisiei județene T. a fost dată in anul 2001, iar Ordinul de validare este din anul 2007, deci cu depășirea termenului de 60 de zile.
În atare condiții, se va reține că susținerile contestatoarei legate de greșita actualizare a debitului sunt neîntemeiate.
Față de cele reținute mai sus, instanța, in temeiul art. 719 C.proc.civ, urmează a respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
In ce priveste cererea de suspendare a executarii, pana la solutionarea contestatiei, aceasta va fi respinsa ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, CUI:_, în contradictoriu cu intimata P. G., (CNP:_), cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Timisoara, ., nr. 7, ., ca neîntemeiată.
Respinge capătul privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă, va fi comunicată executorului judecătoresc.
Pronunțata în ședință publică, azi 06.02.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1376/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1384/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
