Pretenţii. Sentința nr. 1384/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1384/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1384/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Secția Civila
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1384
Ședinta publică din data de 06.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: SILVIA LEANCĂ
Grefier: M. P.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta A. F. IMOBILIAR in contradictoriu cu pârâta M. AS E. SRL.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06.02.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.06.2014, reclamanta A. F. IMOBILIAR a chemat în judecată pârâta M. AS E. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 5.924,64 USD, plătibili în lei la cursul zilei de la data punerii în executare, sumă compusă din: 3.662,77 USD reprezentând contravaloare lipsă de folosință spațiu aferentă perioadei 01.05._13; TVA în valoare 900,63 USD aferentă perioadei 01.05._13; majorări de întârziere contravaloare lipsă folosință spațiu în valoare de 970,63 USD aferente perioadei 01.05._13; majorări TVA în valoare de 390,61 USD, aferente perioadei 01.05._13.
În motivare, reclamanta a arătat că între Primăria Municipiului București - Direcția Generală de Administrare a F. Imobiliar (a cărei succesoare este) și pârâtă a intervenit contractul de închiriere nr. 34/1999 pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în București, ., 65.sector 3, în suprafață de 293,37 mp.
Având în vedere că pârâta nu și-a respectat obligațiile de plată a chiriei pe perioada 07._, aceasta a fost acționată în instanță, solicitările reclamantei făcând obiectul dosarului nr._/2002 aflat pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială. Prin sentința civilă nr._/18.09.2003 pronunțată, a fost admisă cererea reclamantei și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 34/1999, evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în .. 65, sector 3, obligarea acesteia la plata sumei de 4.973,08 USD. Această sentință, definitivă și irevocabilă, a făcut obiectul dosarelor de executare nr. 370/2006) și 371/2006 înregistrate le B. S. D..
Reclamanta a mai arătat că pârâta a continuat să folosească spațiul în discuție în absența unui locativ valabil și având în vedere că imobilul a făcut obiectul unui dosar de revendicare depus conform Legii 1/2001, acesta a fost restituit în natură d-nei P. C.-T., întocmindu-se în acest sens la data de 17.06.2013, de către SCPEJ "I., Ș. și P. ", proces-verbal de punere în posesie nr. 91EP/17.06.2013.
În condițiile în care începând cu luna mai 2012 și până la data de 17.06.2013, data ieșirii din patrimoniul statului, respectiv din administrarea reclamantei a imobilului situat în .. 65, sector 3, pârâta nu a mai achitat contravaloarea lipsei de folosință, reclamanta a arătat că aceasta figura în evidențele contabile ale acestei instituții, la data de 31.10.2013 cu un debit în valoare de 5924,64 USD, conform calculului detaliat, depus la dosar.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349 alin (1) si art. 1357, art. 1381, art. 1385 Noul Cod Civil, O.U.G nr. 39/2010.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
La data de 01.09.2014, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri și precizare prin care a arătat că este plătitoare de T.V.A. și ca urmare, recuperează aceste sume prin aplicarea de T.V.A. la toate sumele cu titlu de chirii sau contravaloare folosință spațiu p care le percepe de la toate persoanele care folosesc imobilele ce fac parte din fondul imobiliar de stat sau al Municipiului București și pe care Administrația F. Imobiliar le are în administrare.
La data de 13.10.2014, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C.pr.civ.
În motivare, pârâta a arătat că în data de 17.05.1999, între M. AS E. S.R.L, in calitate de Locatar și Primăria Municipiului București - Direcția Generala de Administrare a F. Imobiliar, în calitate de locator, a intervenit contractul de închiriere nr. 34/17.05.1999 având ca obiect închirierea de către societate a unui spațiu in suprafața de 293,37 m.p. situat in București, .. 65, Sector 3.
Potrivit înțelegeri părților, durata locațiunii a fost de 5 ani, chiria pentru folosirea spațiului închiriat fiind de 279 dolari USD, plătibili în lei la cursul oficial la data efectuării plății.
Având in vedere neînțelegerile dintre părti privind îndeplinirea obligațiilor asumate contractual, la cererea locatorului a fost sesizata instanța competentă, constituindu-se astfel dosarul nr._/2002.
Prin sentința civila nr._/18.09.2003, rămasa definitiva și irevocabilă, Tribunalul București a dispus desființarea contractului de închiriere nr. 34/17.05.1999 si evacuarea pârâtei din spațiul deținut în baza contractului menționat
Pârâta a mai arătat că întrucât a realizat o . imbunătățiri spațiului ce a făcut obiectul contractului de închiriere, a continuat sa exercite dreptul de folosința asupra spațiului, iar la data de 27.09.2011, a formulat o cerere de reînoire a contractului de închiriere.
Prin adresa nr._/28.11.2011 pârâtei i-a fost comunicat punctul vedere al Serviciului Juridic din cadrul A.F.I. potrivit căruia solicitarea nu poate primi un răspuns favorabil.
Având în vedere declinarea ofertei si observând totodată rezultatele economico-financiare ale firmei, rezultate ce reflectau o acutizare a problemelor financiare, pârâta a arătat că în cursul anului 2011 conducerea acestei societăți a hotărât delocalizarea activității de la punctul de lucru din .. 65.
De asemenea, pârâta a arătat că pana la momentul părăsirii de către aceasta a spațiului, A.F.I., în calitatea de proprietar, nu a efectuat nicio reparație, necesară sau utilă menținerii bunului în stare corespunzătoare de întrebuințare și cu toate acestea, la momentul ieșirii din spațiu, societatea M. AS E. S.R.L și-a achitat toate obligațiile de plată scadente.
Pârâta a mai precizat că faptul că părțile au înțeles continuarea relațiilor contractuale pentru încă o perioadă de timp, fără a perfecta o nouă convenție scrisă, ceea ce dovedește încă o data faptul că nu este vorba de o răspundere civilă delictuală, câtă vreme forma scrisă a contractului nu constituie o condiție de validitate a acestuia. Totodată, în cazul de față, reclamanta nu a dovedit existent faptei ilicite și nici îndeplinirea cumulativă a celorlalte condiții cerute de lege.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare la plata majorărilor de întârziere, pârâta a apreciat total nelegală aceasta solicitare, întrucât, prin prisma naturii raporturilor juridice născute între părti, nefiind aplicabile normelor de natură fiscală, câtă vreme pretențiile financiare ale reclamantei nu intră în sfera creanțelor fiscale.
Modul de calcul al dobânzii penalizatoare rezultate din raporturile dintre profesioniști si autoritățile publice având ca obiect exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ a fost reglementat de către legiuitor prin intermediul Ordonanței nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar. Astfel, față de inexistența unui titlu locativ valabil, pârâta a apreciat incidente dispozițiile art. 6 din Ordonanței nr. 13/2011, conform cărora dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris, în lipsa acestuia datorându-se numai dobânda legală.
În drept, susținerile din întâmpinare au fost întemeiate pe disp. art. 205 C.pr.civ.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că acțiunea introdusă a fost pe deplin motivată în fapt și în drept, astfel încât toate solicitările sale pentru perioada 01.05._13 sunt în totalitate întemeiate.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța retine următoarele:
Astfel cum rezultă din însăși cererea de chemare în judecată, prin promovarea prezentei acțiuni reclamanta înțelege să valorifice împotriva pârâtei pretenții izvorâte dintr-un raport juridic delictual.
Reclamanta a susținut că pârâta a ocupat spațiul din București .. 65, deși contractul de închiriere nr. 34/1999 pe care îl avea pârâta fusese reziliat ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești în acest sens.
Se va reține că prin întâmpinarea depusă de pârâtă, f. 43, pârâta recunoaște că prin Sentința civilă nr._/18.09.2003, rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 34/17.05.1999 și evacuarea pârâtei din spațiul pe care aceasta îl deținea în baza contractului.
Față de cele de mai sus se va reține că în cauză nu se contestă faptul că prin Sentința civilă nr._/18.09.2003 s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și evacuarea acesteia din spațiu.
De asemenea, ulterior acestui moment între părți nu a mai fost încheiat vreun contract de închiriere/locațiune.
Un prim aspect ce urmează a fi lămurit este al perioadei de timp pentru care reclamanta poate fi îndreptățită la plata contravalorii lipsei folosinței pentru spațiul din .. 65.
Astfel cum rezultă din Sentința civilă nr. 1047/28.05.2012, definitivă la 28.05.2012, f. 37-39, Municipiul București a fost obligat la restituirea imobilului în natură către d-na P. Cezarină.
Nu se poate considera că reclamanta din prezenta cauză A. F. IMOBILIAR poate fi îndreptățită la plata contravalorii lipsei de folosință pentru acest spațiu după data de 28.05.2012 din moment ce la acea dată a încetat dreptul de proprietate al Municipiul București. Reclamanta din prezenta cauză în calitate de administrator al patrimoniului imobiliar nu poate avea mai multe drepturi decât Municipiul București-fostul proprietar al bunului. Astfel, începând cu data de 28.05.2012 bunul imobil nu se mai afla în Municipiul București, iar reclamanta nu mai poate primi contravaloarea lipsei de folosință după această dată.
În ce privește susținerea pârâtei legată de faptul că aceasta nu ar fi folosit spațiul ca urmare a hotărârii de reziliere a contractului de închiriere se va reține că această apărare este neîntemeiată.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie din 17.06.2013, la momentul la care executorul judecătoresc a mers la adresa .. 65 sector 3, în incita imobilului funcționa un service auto, activitatea comercială fiind desfășurată de pârâta M. AS E. SRL.
Se va avea in vedere că pârâta a continuat să folosească spațiul și după rezilierea contractului, nefiind dovedit prin niciun înscris faptul că aceasta ar fi predat bunul imobil către reclamantă.
Prejudiciul suferit a fost calculat prin raportare la venitul pe care reclamanta l-ar fi putut obține în cazul in care ar închiriat spațiul din .. 65 sector 3, în același condiții cu cele din contractul din 1999, adică la un preț de 279 USD/lună, in acest sens se va reține fișa de calcul depusă la f.7.
Din probatoriul administrat in cauză, rezultă întrunirea în persoana pârâtei a condițiilor necesare in vedere atragerii răspunderii civile delictuale față de aceștia in baza art. 1349 C.civ și art. 1357 C.civ.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei constă in ocuparea fără titlu a spațiu după rezilierea contractului de închiriere, prejudiciul cauzat reclamantei constând in contravaloarea lipsei de folosință, intre cele două există legătură de cauzalitate, iar fapta ilicită a pârâtei este săvârșită cu vinovăție.
Pe cale de consecință, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 144,55 USD, în echivalentul in lei la cursul BNR de la data plății debitului, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferente spațiului pe care l-a ocupat fără titlu, pentru perioada cuprinsă intre 01.05._12, inclusiv.
Cu privire la majorările de întârziere pretinse de către reclamantă, instanța constată că între aceasta si pârâtă nu există raporturi contractuale din care să rezulte o astfel de obligație în sarcina acesteia din urmă, iar prejudiciul suportat de către reclamanta ar fi putut fi valorificat prin formularea unei cereri de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente contravalorii lipsei de folosință, cerere care însă nu a fost formulată.
De asemenea, astfel cum rezultă din potrivit disp. art. 21 C.proc.fisc. majorările de întârziere se aplică creanțelor fiscale, care presupun existența unui raport juridic de drept fiscal, ori, in cauză dreptul reclamantei la plata contravalorii lipsei de folosință rezultă dintr-un raport de drept civil, răspunderea antrenată față de pârâtă fiind o răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie.
Prin urmare, având in vedere principiul disponibilității, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata majorărilor de întârziere este neîntemeiată.
In ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei 900,63 Euro, cu titlu de TVA restantă, se va reține că reclamanta nu a depus vreun document din care să rezulte că aceasta a emis facturi fiscale care să conțină pe lângă contravaloarea dreptului de folosință si o valoare a TVA, sau că reclamanta ar fi plătit în avans TVA.
In aceste condiții, instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei a contravalorii TVA. Pe cale de consecință, urmează a se respinge si cererea reclamantei de obligare a pârâtei a majorărilor de întârziere aferente TVA, din moment ce însușii debitul la care se solicită a fi aplicate nu urmează a fi acordat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. F. IMOBILIAR, C.:_ cu sediul în București, sector 3, .. 16 in contradictoriu cu pârâta M. AS E. SRL, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI:_, cu sediul în București, sector 3, .. 6, ., ., Cam. 2.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 144,55 USD, în echivalentul in lei la cursul BNR de la data plății debitului, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință aferente spațiului pe care l-a ocupat fără titlu, pentru perioada cuprinsă intre 01.05._12, inclusiv.
Respinge in rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 06.02.2015.
P., Grefier,
S. L. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1383/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1409/2015. Judecătoria... → |
|---|
