Pretenţii. Sentința nr. 319/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 319/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 319/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 319
Ședința publică din data de 16.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte –D. E. M.
Grefier –M. R. N.
Pe rol se află judecarea cererii formulate de către reclamantul C. T. A. SALIGNY, în contradictoriu cu pârâtul S. CHEORGHE, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a pricinii, se prezintă pârâtul, personal.
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, care învederează instanței, obiectul cauzei, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța ia act că nu s-a depus interogatoriul la dosarul cauzei.
În temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile pe fondul cauzei.
Pârâtul, personal, solicită respingerea cererii și admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 3 București, la data de 02.05.2014, reclamantul C. T. A. SALIGNY a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. CHEORGHE, ca instanța sa dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1395 lei reprezentând chiria neachitată și penalități contractuale pt. perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013 și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, s-a arătat că intre părți, s-au încheiat contracte de închiriere succesive pt. o cameră in incinta căminului A. Saligny, ca urmare a contractului de închiriere din 02.08.2010, operand tacita relocatiune.
Pentru perioada noiembrie 2012 - dec. 2013 paratul nu a dat curs obligațiilor de plată asumate acestea fiind de 1395 lei și reprezintă utilități și folosința imobilului. La data de 21.06.2013, paratul a fost notificat în vederea executării obligațiilor de plată exigibile, notificare căreia nu i-a dat curs. Acesta a mai fost notificat și ulterior și a fost invocat la mediere.
In probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri și interogatoriul pârâtului, iar in drept au fost invocate prev. art. 1166 și 1777 C. Civ.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25.02.2014, s-au invocat de către pârât excepțiile lipsei interesului legitim, a lipsei calității procesual active și a lipsei calității procesual pasive.
In motivare, s-a arătat că pt. perioada noiembrie 2012- ian. 2013 nu a existat un contract de închiriere sau act adițional, iar contractele de inchiriere sunt aferente perioadelor_-15.01.2011 și 01.06._07.
Sunt invocate din acest punct de vedere și prev. art. 248 alin.1 și 36 C..
De asemenea, s-a arătat că acțiunea nu este întemeiată, contractul de închiriere fiind încheiat pt. perioada 15.07._11, putând fi reînnoit prin act adițional in forma scrisă ad validitatem cu acordul parților, astfel că este exclusă de plano existența unei tacite relocațiuni. Astfel, din acest punct de vedere acțiunea este și inadmisibilă.
In probațiune, s-a solicitat proba prin înscrisuri și interogatoriul, fiind invocate in drept, prev. art. 205-208 C., 411, 1410 și urm. C. Civ.
La data de 18.09.2014, s-a depus de către reclamant răspuns la întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate de parat – f. 52-53.
In ședința din data de 14.11.2014, instanța a unit excepțiile invocate de parat cu fondul cauzei și a încuviințat proba prin înscrisuri pt. ambele părți și pentru parat, proba prin interogatoriul reclamantului.
Analizând cererea, prin prisma dispozițiilor legale incidente și materialului probator administrat in cauză, instanța constată următoarele:
Intre părți, s-a încheiat la data de 02.08.2010, un contract de închiriere având ca obiect dreptul de folosință acordat paratului asupra unui loc de cazare in căminul C5 – cam. 8, pe o perioada de 6 luni in perioada 15.07._11. Cf. contractului paratul avea obligația de a achita o chirie lunară de 200 lei, ce se achita anticipat de către solicitant pana la data de 25 a lunii in curs pentru luna următoare. La art. 1 era stipulat că la expirarea termenului contractul poate fiu reînnoit prin act adițional cu acordul ambelor parți prin act adițional in forma scrisa ad validitatem – f. 33-36.
Reclamanta nu a dovedit încheierea unui act adițional la contract pentru perioada in care a solicitat plata chiriei respectiv noiembrie 2012 – ianuarie 2013. In ședința din data de 14.11.2014, paratul a recunoscut ca a locuit in căminul C5 pana in luna octombrie 2012 și ca plătea o chirie de aprox. 450 lei /lună pentru camera închiriată.
Au mai existat contracte de închiriere, cu clauze identice ca cele indicate mai sus, încheiate intre parți pt. perioada 15.01._10- f. 70 și 01.06.2007 - 31.12.2007 – f. 29-32.
Așa cum rezultă din centralizatorul depus de reclamantă, chiria solicitată pentru perioada in cauză era de 400 lei/lună, iar ultima plată efectuată de pârât la data de 29-11-2012, a privit contravaloarea chiriei pentru luna oct. 2012 și utilitățile aferente lunilor sept. și oct. 2012 – f. 28.
In ceea ce privește excepțiile invocate de parat, instanța reține că excepția lipsei de interes este neîntemeiată și va fi respinsă. In conformitate cu prev. art. 32 și 33 C. interesul de a acționa este legitim direct, personal, născut, actual și determinat și întrucât reclamanta urmărește un folos patrimonial aceste condiții sunt îndeplinite in cauză.
In ceea ce privește calitatea procesuală aceasta, in conformitate cu prev. art. 36 C. presupune identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios. Pârâtul a motivat lipsa calității prin raportare la inexistența unui contract de închiriere, însă aceasta determina lipsa dreptului subiectiv civil și nu poate fi apreciată din perspectiva lipsei calității fie pasive fie active, astfel că și aceste excepții vor fi respinse ca neîntemeiate.
De asemenea, inexistența unui contract in formă scrisă nu atrage inadmisibilitatea de plano a acțiunii, deoarece in această materie, forma scrisă a contractului este cerută numai ad probationem. Prin urmare și această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
In ceea ce privește tacita relocațiune, in cf. cu prev. art. 1437 și 1452 C. Civ. aceasta operează in condițiile in care locatarul rămâne in folosința lucrului închiriat după expirarea termenului contractual si fără ca locatorul sa îl împiedice. Prin aceasta operează un nou contract de locațiune, in condițiile primului contract urmând a fi considerat încheiat fara termen.
Paratul a recunoscut că a exercitat folosința spațiului închiriat și după expirarea termenului contractual pana la sfârșitul lunii octombrie 2012, însă in condițiile unei clauze exprese din contractul anterior care interzice tacita relocațiune, instanța reține că aceasta nu a operat. In plus, tacita relocațiune nu putea opera decât în condițiile din contractul din 2010, inclusiv în ceea ce privește cuantumul chiriei, ori, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cat și din declarația pârâtului acesta plătea o chirie de 400 lei/lună in timp ce prin contract chiria stipulată era de 200 lei/lună. Astfel, in cauză nu este vorba de tacita relocațiune ci de încheierea unui nou contract de închiriere, care nu s-a realizat nici prin act adițional și in nicio formă scrisă, iar in această materie forma scrisă este cerută ad probationem.
Reclamantului i-a fost comunicat interogatoriul încuviințat in cauză și față de nedepunerea răspunsului in cf. cu prev. art. 359’8 C. instanța va aprecia aceasta ca un început de dovadă scrisă in folosul pârâtului.
Mai mult, reclamanta nu a probat că pârâtul a avut efectiv folosința lucrului închiriat in perioada noiembrie 2012- ian. 2013, nefiind încheiat intre părți nici un proces verbal de predare primire sau alte asemenea înscrisuri, iar pârâtul nu poate fi obligat să facă proba unui fapt negativ.
Prin urmare, instanța constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, paratul neputând fi obligat sa facă plata folosinței pentru un drept pe care nu este cert că l-a exercitat in perioada reclamată.
Prin urmare, nefiind dovedite condițiile, termenul contractual de închiriere și modul de exercitare a folosinței bunului închiriat, instanța va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
In conformitate cu prev. art. 451-453 C., instanța ia act că pârâtul in ședința din data de 16.01.2015 a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârât ca neîntemeiate.
Respinge cererea formulată de către reclamanta C. T. A. Saligny, cu sediul în București, ., nr. 12, Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul S. G., domiciliat în sat M., ., ., ., J. Ilfov, ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. – E. M. M. – R. N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 306/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 340/2015.... → |
|---|
