Pretenţii. Sentința nr. 4988/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4988/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4988/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr. 4988
Ședința publica de la 14 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. D.
Grefier E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII și pe pârât B. M., având ca obiect „pretenții”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 16.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.03.2015 și 14.04.2015 când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014 sub nr. de dosar_, reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII a formulat acțiune in pretenții in contradictoriu cu pârâtul B. M., solicitând instanței să oblige pârâtul la rambursarea sumei de 2778,73 lei, compusă din 2090,45 lei reprezentând suma achitată de reclamant către E. N., pentru prejudiciile suferite in urma accidentului de circulație din data de 17.12.2012, din vina exclusivă a pârâtului; 262,97 lei contravaloarea prestației de constatare avarii . SRL in dosarul FPVS 6/2013;175,31 lei contravaloarea prestației . SRL ;250 lei dobanda legală. A mai solicitat reclamantul și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, in fapt, în data de 17.12.2012 s-a produs un accident de circulație în București, în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de pârât și autoturismul cu nr. de înmatriculare_ aflat în proprietatea doamnei E. N.. Din Procesul Verbal . nr._ încheiat la data de 18.12.2012 de către DGPMB Brigada Rutieră rezultă că vinovat în totalitate pentru producerea accidentului se face numitul B. M., care prin fapta săvârșită, a avariat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a cauzat prejudicii doamnei E. N., constând în daune materiale.
A solicitat reclamantul să se constate că sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 1357 N. C. civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv: existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice); existența prejudiciului (daunele provocate autovehiculului_ menționate în Autorizația de reparație . nr._ emisă de DGPMB Brigada Rutieră și în raportul de verificare, constatare și avizare tehnică de daună nr. 1627/31.01.2013, relația de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciu (nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea autoturismului aflat în proprietatea E. N.; existența culpei conducătorului( este reținută de Organele de Poliție - Procesul Verbal . nr._ încheiat la data de 18.12.2012 de către DGPMB Brigada Rutieră pentru evenimentul rutier petrecut în data de 17.12.2012).
A mai arătat reclamantul că ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situație în care, conform prevederilor art.25Al din Legea nr.32/2000 și ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, F. de protecție a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate. De asemenea a arătat reclamantul că având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să o despăgubească pentru prejudiciul suferit, doamna E. N. a solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la F. de protecție a victimelor străzii. F. a dat curs cererii de despăgubire, pe care a soluționat-o în cadrul dosarului de daună F.P.V.S. 512/2012 și în data de 14.09.2012 a achitat doamnei E. N., suma de 2.090,45 lei cu titlul de despăgubiri. Constatarea avariilor s-a realizat prin intermediul . la cererea Fondului, conform prevederilor art. 8 din Ordinul CSA nr. 1/2008. Cuantumul prejudiciului a fost stabilit in baza raportului de verificare tehnică intocmit de . SRL, iar persoana vinovată de producerea accidentului a fost notificată, iar in lipsa unui răspuns, suma a fost achitată de către reclamantă către persoana prejudiciată.
Reclamantul a arătat și că in conformitate cu alin. 3 și alin. 9 ale art. 50 din Ordinul CSA nr. 14/2011privind asigurarea RCA (în vigoare la data producerii evenimentului rutier) și art.3 alin.4 din
Ordinul CSA nr.1/2008 privind punerea in aplicare a Normelor privind F. de
protecție a victimelor străzii, care prevede „F. intervine ca garant pentru
respectarea obligației de despăgubire.... ", acesta intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fiind obligat să dispună verificarea, constatarea si avizarea tehnică de daună, iar în urma verificărilor să stabilească valoarea reală a reparațiilor necesare autovehicului avariat și să efectueze plata către partea prejudiciată. La stabilirea despăgubirilor cuvenite s-a folosit sistemul AUDATEX.
Pentru dreptul său de regres in contra conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, reclamantul a invocat prevederile art.25Al pct.l 5 din Legea nr.32/2000 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008 „F. are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond". ,Jn vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul."
Coroborând cu prevederile art.25Al din Legea nr.32/2000 și cele ale art.ll și 13 din Ordinul CSA nr.1/2008, reclamantul solicită instanței să constatate calitatea de fidejusor legal al Fondului în raport cu persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului, și obligația acestuia de a da curs cererilor de despăgubire, formulate de persoanele prejudiciate.
Reclamantul a solicitat instanței să constate, in aplicarea prevederilor art. 2305-2306 C. Civil, că persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului nu poate contesta în contradictoriu cu fideiusorul F.P.V.S. cuantumul despăgubirilor achitate, revenindu-i obligația de a le rambursa în întregime, având în vedere că F.P.V.S. a notificat-o cu prilejul avizării daunei și ulterior, notificându-o cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite și data în care urmează a fi efectuată plata acestora. A mai arătat reclamantul că dobanda solicitată a fost calculată conform OG 13/2011.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 192 C. pr. Civ, Ordinului președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii;- art. 25" din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor ;- art. 1349, 1357, 1359, 1381 și 1385 Cod Civil.
In dovedirea celor susținute, reclamantul a depus inscrisuri ( filele 13-47)
Legal citat, pârâtul nu a depus intampinare și nu s-a prezentat pentru a formula apărări.
In cauză a fost incuviințată și administrată proba cu inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 17.12.2012 pârâtul a condus autoturismul cu numărul_ și a intrat in coliziune cu autoturismul cu numărul de inmatriculare_, proprietatea lui E. N.. Acest aspect a fost constatat prin procesul-verbal . nr._.
Potrivit art. 25¹ alin. 10 lit. b din Legea 32/2000, F. de protecție a victimelor străzii se constituie in scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, daca vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate ca, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare, iar potrivit art. 25¹ alin. 15 din același act normativ, in vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul.
Pentru existenta dreptului persoanei păgubite, este necesar ca acesta sa aibă împotriva persoanei vinovate o acțiune în răspundere civilă delictuală, ceea ce înseamnă, implicit, îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei forme de răspundere prev. de art. 1357 NCC.
Potrivit art. 1357 NCC cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare iar potrivit alin. 2 autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară. Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu, precum si vinovăția autorului faptei ilicite.
Totodată, potrivit art. 249 NCPC, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească astfel că în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, reclamantului îi revine sarcina probei privind toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate concretă dintre faptă și prejudiciu, astfel cum rezultă acestea din dispozițiile art.1357 NCC.
În ceea ce privește fapta ilicită instanța reține că aceasta presupune orice faptă, prin care încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau intereselor aparținând unei persoane. În speță, aceasta a constat în încălcarea de către pârât a regulilor de circulație prevăzute de OUG 195/2002.
Referitor la cerința existenței unui prejudiciu, instanța reține că prin prejudiciu se înțelege consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de o altă persoană. În prezenta cauză, acesta constă în valoarea avariilor produse autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
Având in vedere că pârâtul nu avea poliță RCA valabilă la data producerii evenimentului rutier, E. N. s-a adresat cu o cerere de despăgubire către F. de P. a Victimelor Străzii (f.36) care a deschis dosarul de daună nr. FPVS 727/2013.
În continuare, instanța constată că prejudiciul îndeplinește și cele două condiții speciale respectiv este cert și nu a fost reparat. Certitudinea prejudiciului sub aspectul existenței și întinderii sale reiese în mod neîndoielnic din mijloacele de probă administrate în cauză respectiv devizul de lucrări coroborat cu factura fiscală.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța reține că acesta reiese din dinamica producerii accidentului, confirmată prin înscrisurile depuse la dosar.
În privința vinovăției pârâtului, aceasta rezultă din procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Pentru aceste motive, având în vedere că reclamanta s-a subrogat în dreptul de a recupera prejudiciul suferit de persoana păgubită, prin plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de pârât în valoare de 2528,73 lei precum și faptul că, pe baza actelor depuse la dosar reiese că responsabil de producerea accidentului este pârâul și că pentru autoturismul condus nu exista polița RCA valabila la data producerii accidentului, instanța, va obliga parata sa plătească reclamantului suma de 2528,73 cu titlu de despăgubiri.
Cu privire la solicitarea reclamantului referitoare la plata dobânzii legale de 250 lei, instanța reține că în materia răspunderii civile delictuale este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1385 NCC potrivit căruia prejudiciul se repară integral, despăgubirea trebuind să cuprinsă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
Potrivit art. 1 O.G. nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie. Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare. Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare. În art. 2, s-a prevăzut că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
În prezenta cauză, instanța reține că sunt pe deplin îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acordarea dobânzilor și anume: obligația pârâtului constă în plata unei sume de bani, este lichidă și exigibilă, iar prin neplata a sumei de bani datorate s-a produs reclamantului un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.
Pârâtul fiind de drept in intarziere conform art. 1523 alin.2 lit.e NCC, acesta datorează dobânda legală de la data plății, astfel că instanța îl va obliga la plata sumei de 250 lei, reprezentând dobânda legală calculată asupra debitului de 2090,45 lei, de la data de 22.02.2013 până la data de 01.07.2014, plus dobânda legală calculată asupra debitului de 2090,45 lei de la data de 02.07.2014, până la data plății efective.
Față de dispozițiile art. 453 alin.1 NCPC, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată, și față de cererea expresă a reclamantei în acest sens, instanța reține culpa procesuală a pârâtului în declanșarea prezentului litigiu motiv pentru care va admite cererea privind cheltuielile de judecată și îl va obliga la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect „pretenții” formulata de reclamant F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII cu sediul in sector 2, București,.. 40-40BIS in contradictoriu cu pârât B. M. cu domiciliul in sector 3, București,.. 23, ., .> Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 2.528,73 lei, reprezentând despăgubiri, suma de 250 lei reprezentând dobânda legală calculată asupra debitului de 2090,45 lei, de la data de 22.02.2013 până la data de 01.07.2014, plus dobânda legală calculată asupra debitului de 2090,45 lei de la data de 02.07.2014, până la data plății efective.
Obligă pe pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. D. E. Ș.
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 5023/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
