Pretenţii. Sentința nr. 85/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 85/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 85/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 85
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: C. D. G.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii având ca obiect pretenții, reziliere și evacuare, formulată de reclamanta C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN TITAN A.L. SA, în contradictoriu cu pârâții D. R. și D. N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța, având în vedere cererea de probatorii, în temeiul dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 din Codul de procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o fiind legală, verosimilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei și, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 13.06.2014, sub nr._, reclamantul C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI - ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN TITAN A.L. SA, în contradictoriu cu pârâții D. R. și D. N., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5487,41 lei compusă din: 2866,50 lei reprezentând chirie restantă și 2620,91 lei penalități de întârziere pentru perioada iunie 2010 – februarie 2014, rezilierea contractului de închiriere nr. 3506/23.09.1997 și evacuarea pârâților din imobilul situat în București, ., parter, ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, S.C. .TITAN AL. S.A. are calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, potrivit art. 13 astfel cum a fost modificat, din contractul de prestări de administrare imobiliară nr. 1455/2000 încheiat de CGMB.AFI și ., prelungit succesiv prin actele adiționale nr. 1-4.
S-a susținut că imobilul situat în București, ., parter, ., se află în administrarea ., care a încheiat contractul de închiriere nr. 3506/23.09.1997 cu pârâtul D. R., în calitate de titular de contract, în baza ordinului de repartiție. Începând cu luna iunie 2010 pârâtul a încetat a mai achita chiria datorată conform contractului, acumulând un debit restant de 5487,41 lei reprezentând chirie restantă și penalități de 0,5% pe zi de întârziere, sumă neachitată deși pârâții au fost somați în acest sens.
În drept, art. 1817, 1830 alin. 1 și 1831 din Codul civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri (filele 5-21).
Acțiunea a fost legal timbrată cu 480 lei (fila 28).
Legal citați, pârâții nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse cele menționate (filele 5-21).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prealabil, având în vedere data încheierii contractului de închiriere, 23.09.1997 instanța, în temeiul art. 6 din Codul civil din 2009, reține că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile legale în vigoare la data încheierii contractului de închiriere, respectiv Codul civil de la 1864 și Legea nr. 114/1996 și nu dispozițiile Codului civil în vigoare din 01.10.2011, cu respectarea principiului neretroactivității legii civile.
La data de 23.09.1997, între reclamant, prin . și D. R., în calitate de titular de contract a fost încheiat Contractul de închiriere pentru suprafețele locative cu destinația locuință nr. 3506 (fila 9), pentru spațiul locativ situat în București, ., parter, ., pentru sine și familia sa, până la data de 11.04.1999, cu prețul ce urma să fie achitat lunar în termen de 10 zile de la expirarea lunii pentru care urma să se facă plata, iar în caz de întârziere, părțile au convenit asupra penalităților de 0,5% pe zi de întârziere (pct. 5). Contractul a fost prelungit prin tacită relocațiune, în prezent pârâții continuând să ocupe spațiul cu destinația de locuință menționat, achitând chiria datorată până în luna iunie 2010.
Prețul chiriei a fost stabilit de reclamantă și acceptat de pârât conform fișei suprafeței locative și a fișei de calcul pentru stabilirea chiriei (filele 10, 11).
Din contractul de închiriere a rezultat că apartamentul a fost închiriat pentru titular și pentru familia acestuia, pârâții din prezenta cauză. Între obligațiile chiriașului a fost stipulată obligația de plată a chiriei (pct. 5). Prin același contract părțile au stipulat rezilierea contractului în cazul neplății chiriei trei luni consecutiv (pct. 13).
Potrivit susținerilor reclamantului, pârâții au încetat să mai plătească chiria datorată începând cu luna iunie 2010, debitul principal restant pentru perioada iunie 2010 – februarie 2014 fiind în cuantum de 2866,50 iar majorările de întârziere în cuantum de 2620,91 lei conform situație debitelor și a majorărilor la 28.02.2014 (filele 7, 8), debitele accesorii fiind calculate potrivit clauzelor contractuale, fără a depăși debitul principal.
Plata – ca executare a oricărei obligații – are ca efect liberarea debitorului de obligația asumată. În măsura în care creditorul cere efectuarea plății acesta este obligat să facă dovada existenței creanței, potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, în temeiul căruia debitorul, la rândul său, după ce creditorul a făcut dovada existenței creanței, dacă pretinde că a făcut plata sau cu a intervenit un alt mod de stingere a obligației, este dator să dovedească această susținere.
În speță reclamantul a dovedit existența creanței, cu contractul de închiriere semnat de chiriaș și cu fișa de calcul a penalităților, în timp ce pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat pentru a face dovada plății, deși, în condițiile art. 1169 din Codul civil menționat, aveau această obligație. Prin înscrisurile analizate, coroborate de neprezentarea pârâților la mediere în urma invitației adresate de reclamant și de lipsa unei dovezi privind plata creanțelor datorate cu titlu de chirie, reclamantul a făcut dovada deplină a prelungirii relațiilor contractuale, a existenței și executării în continuare a contractului de închiriere, precum și a faptului că, deși aveau obligația legală de plată lunară a chiriei, aceștia nu s-au mai conformat și nu au mai achitat chiria lunară începând cu luna iunie 2010.
Din calculul majorărilor de întârziere instanța reține că acestea au fost stabilite potrivit legii și a clauzelor contractuale, respectiv 0,5% pe zi de întârziere, reclamantul fiind în drept să perceapă aceste majorări, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin neplata la timp a creanțelor.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să admită capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 2866,50 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada iunie 2010 – februarie 2014 și suma de 2620,91 lei reprezentând majorări de întârziere calculate până la data de 28.02.2014.
În ceea ce privește rezilierea contractului, se reține că potrivit art. 24 lit. b din Legea nr. 114/1996 și pct. 13 din Contractul de închiriere nr. 3506 din 23.09.1997, contractul de închiriere se reziliază la cererea proprietarului dacă chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv.
Potrivit art. 969 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligației din partea debitorului. Astfel, potrivit art. 1020-1021 din Codul civil, în caz de neexecutare, partea care și-a executat obligația poate cere rezilierea contractului. Rezilierea reprezintă sancțiunea ce intervine pentru neexecutarea culpabilă de către una dintre părți, a obligațiilor situate într-un contract cu executare succesivă, având ca efect încetarea pe viitor a efectelor contractului. În speță contractul de închiriere este un contract cu executare succesivă, iar pârâții nu și-au respectat obligația de plată, fără a face dovada unor condiții exoneratoare de răspundere ori a lipsei de culpă în neexecutarea contractului.
Față de cele reținute, având în vedere că pârâții nu au plătit chiria pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutive, fără a furniza date din care să rezulte lipsa culpei în neexecutare, instanța urmează să dispună rezilierea Contractului de închiriere nr. 3506 din 23.09.1997, prelungit prin tacita relocațiune, având în vedere situația de fapt reținută raportată la textele de lege și la clauzele contractuale menționate.
Pe cale de consecință, ca efect al rezilierii contractului de închiriere, pârâții dețin spațiul locativ situat în București, ., parter, ., fără titlu, Contractul de închiriere încetând pentru viitor, iar potrivit clauzelor contractuale și în temeiul art. 29 din legea nr. 114/1996, instanța urmează să dispună evacuarea pârâților din spațiul pe care-l ocupă fără titlu, cu respectarea moratoriului legal în condițiile art. 895 din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, având în vedere soluția de admitere ce urmează a fi pronunțată, instanța va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 480 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. G. AL MUNICIPIULUI BUCURESTI ADMINISTRATIA FONDULUI IMOBILIAR PRIN TITAN A L SA, cu sediul în sector 3, București, .. 15A, J_, CUI_ în contradictoriu cu pârâții D. R. și D. N. ambii cu domiciliul în sector 3, București, R., nr. 75, . consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 2866,50 lei reprezentând contravaloare chirie pentru perioada iunie 2010 – februarie 2014 și suma de 2620,91 lei reprezentând majorări de întârziere aferente aceleiași perioade, de la scadență până la data de 28.02.2014.
Dispune rezilierea contractului de închiriere înregistrat sub nr. 3506/23.09.1997.
Dispune evacuarea pârâților din spațiul cu destinația locuință situat în București, ., parter, ., cu respectarea moratoriului legal.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 480 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. C. D. G.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/09.02.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 173/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 58/2015. Judecătoria... → |
|---|
