Pretenţii. Sentința nr. 9068/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9068/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 9068/2015
Dosar. _
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI – Sectia Civila
Sentinta civila nr. 9068
Sedinta publica de la 22.06.2015
Instanta compusa din:
P.: I. D.
GREFIER: G. D.
Pe rol pronuntarea asupra cauzei civile, formulata de reclamantul P. A. in contradictoriu cu parata A. A. SA, având ca obiect pretentii.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica de la 15.06.2015, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta si cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 22.06.2015, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea formulată de către reclamant, P. A., în contradictoriu cu pârâta, . DE asigurare REASIGURARE, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.600 lei cu titlu de indemnizație de asigurare. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamantul precizează că la 10.06.2011 a încheiat contractul de asigurare CASCO cu pârâta, PAPD BB_5, acoperind printre altele, riscuri privitoare la furtul din locuință.
În intervalul 13 – 16.04.2012 a avut loc sustragerea unor bunuri din apartamentul proprietatea reclamantului, în valoare totală de 8.600 lei. Reclamantul adaugă că până la data introducerii acțiunii nu a primit niciun răspuns din partea societății de asigurare.
În drept, a invocat articolul 1350 din Codul civil din 2009.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Probatoriul administrat în cauză este alcătuit din înscrisuri, expertiza evaluatoare pentru bunuri mobile, interogatoriul pârâtei și proba testimonială, fiind audiați doi martori propuși de către reclamant.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Părțile cauzei au încheiat contractul de asigurare CASCO PAPD BB_5 din data de 10.06.2011, valabil în intervalul 11.06.2011 – 12.06.2012, bunul asigurat fiind apartamentul numărul 3, situat în Bulevardul F., numărul 135, ., parter, sectorul 2, riscurile acoperite fiind dezastrele naturale, incendiul, trăsnetele, exploziile, căderea de corpuri, izbirea de către vehicule, fenomenele atmosferice, greutatea stratului de zăpadă, avalanșa, apa de conductă, furtul.
Ținând seama de data introducerii cererii de chemare în judecată, 24.12.2013 și de data formulării cererii de despăgubire, 20.12.2013, instanța constată că în prezenta cauză a avut loc o succesiune de legi, actul normativ aplicabil prezentei cauzei fiind Codul civil din 1864 în baza articolului 5 din Legea 71/2011, avându-se în vedere că polița CASCO a fost încheiată înainte de data intrării în vigoare a Codului civil din 2009, 1.10.2011.
La data de 8.05.2012 reclamantul a formulat cerere de despăgubire adresată pârâtei solicitând plata sumei de 8.600 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase în urma pătrunderii prin efracție în imobilul asigurat.
Potrivit adresei emise de către Secția 9 de Poliție aflată la fila 54 din dosarul cauzei, reclamantul a formulat plângere penală precizând că în intervalul 13 – 16.04.2012, persoane necunoscute au pătruns prin efracție în apartamentul proprietatea sa și au sustras bunuri.
Potrivit articolului 969 din Codul civil din 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Potrivit Legii 136/1995, în forma în vigoare la data încheierii poliței CASCO:
”Art. 24 - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire.
Art. 25 - Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
Art. 26 - Asiguratul este obligat să întrețină bunul asigurat în bune condiții și în conformitate cu dispozițiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreținut.
În cazurile prevăzute în condițiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului și în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.
Art. 27 - Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcție de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.
Despăgubirile nu pot depăși valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei și nici suma la care s-a făcut asigurarea.
În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franșiză sau o sumă determinată care nu se despăgubește de către asigurător.”
Potrivit articolului 249 din codul de procedură civilă din 2010, persoana care face o susținere înaintea instanței are obligația să facă dovada.
Potrivit articolului 11.5 din condițiile generale, persoana asigurată are obligația de a prezenta facturi în vederea justificării prejudiciului și în vederea evaluării acestuia. Se constată că martorii au indicat marca produselor electronice, însă pe baza acestor date nu poate realizată asocierea lor cu bunurile propuse expertului în vederea evaluării, fără a fi prezentate și înscrisuri în dovedirea cumpărării acestora.
Instanța constată că polița încheiată creează cadrul și conferă reclamantului vocația de a fi despăgubit în cazul producerii unui furt. Însă, în cazul producerii unui eveniment, creanța invocată de către reclamant reprezentată de repararea prejudiciului suferit, trebuie de asemenea să îndeplinească cerința de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Or, în lipsa existenței unor informații precise care pot fi oferite doar de documente de cumpărare a bunurilor privind valoarea lor ca produse noi, vechimea, marca și modelul indicate cu precizie, instanța reține că prejudiciul nu poate fi cuantificat cu exactitate.
De asemenea reclamantul nu poate proba că este proprietarul bunurilor, simpla declarație a martorilor privind observarea unor obiecte în imobil neputând conduce la concluzia dovedirii fără putință de tăgadă a calității de proprietar, singura calitate în care reclamantul poate justifica un prejudiciu în persoană proprie.
De asemenea, se constată că o parte din prejudiciul invocat de către reclamant nu poate fi acoperit de polița CASCO, articolul 6.4 litera d) coroborat cu articolul 1.1.43 din condițiile generale ale poliței de asigurare stabilind că nu sunt avute în vedere de către polița CASCO bijuteriile.
Prin urmare, ținând seama că urmare a neîndeplinirii condițiilor privind dovada producerii unui prejudiciu determinat, astfel încât reclamantul să fie indemnizat de către societatea de asigurare, se va dispune respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant, P. A., în contradictoriu cu pârâta, . DE ASIGURARE REASIGURARE.
De asemenea, în baza articolului 453 alineatul (1) din Codul de procedură civilă din 2010, se va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamantul P. A. CU DOMICILIUL ALES LA C..AV. N. D. M. - BRAILA, PICTOR T. A., nr. 22, J. B., cnp_ in contradictoriu cu parata A. A. SA - sector 3, București, NERVA T., nr. 3, bl. M101, cui_, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 600 lei.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.06.2015.
P., Grefier,
I. D. G. D.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9008/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9076/2015. Judecătoria... → |
|---|
