Reziliere contract. Sentința nr. 9128/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9128/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 9128/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9128
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul I. E. D. în contradictoriu cu pârâtele S. D. și B. E., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 26.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015 și la 23.06.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2014, sub nr._, reclamantul I. E. D. în contradictoriu cu pârâtele S. D. și B. E., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revocarea Contractului de împrumut autentificat sub nr. 574/21.03.2013 de Biroul Notarilor Publici M. G. O., A. A. Jean si Asociații, incheiat intre paratele S. D. si B. E. pentru suma de 180.000 Lei + cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 13.11.2008, a remis pârâtei B. E. o suma totala de 50.000 EUR, cu titlu de împrumut, sumă pe care aceasta s-a angajat să o restituie in termen de aproximativ 5 luni. Datorită relațiilor apropiate din acel moment reclamantul s-a aflat in imposibilitate morala de a încheia contract care sa ateste împrumutul acordat paratei si termenul convenit pentru restituirea sumei de 50.000 EUR. La data implinirii termenului de restituire a imprumutului, respectiv la 13.04.2009, intrucat parata B. E. nu si-a respectat angajamentul de restituire a sumei de bani imprumutate, reclamantul a învederat că i-a solicitat acesteia executarea obligației constând in remiterea sumei de bani, insa s-a cerut o prelungire a termenului. De asemenea, pe fondul răcirii relațiilor dintre părți, reclamantul a fost nevoit sa părăsească casa in care locuia impreuna cu pârâta si la a cărei construire a contribuit in mod substanțial.
Având in vedere faptul ca debitoarea a refuzat in continuare sa restituie imprumutul, reclamantul a promovat o acțiune in pretenții, ce a avut ca obiect constatarea existentei obligației de restituire a sumei de 50.000 Euro, precum si obligarea debitoarei la restituirea acestei sume, litigiul fiind soluționat irevocabil de Curtea de Apel București, prin Decizia nr. 715/02.04.2013, pronunțata in dosarul nr._/301/2009, in sensul admiterii in parte a acțiunii formulate de reclamant si obligarea debitoarei B. E. la restituirea sumei de 45.500 EUR, reprezentând debit principal si a sumei totale de 15.264 lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente primei instanțe si fazei procesuale a recursului.
De asemenea, s-a mai precizat ca, in cursul soluționării litigiului având ca obiect restituirea imprumutului, fata de posibilitatea reala ca parata B. E. sa fie obligata la plata către reclamant a sumei împrumutate, aceasta a incheiat mai multe acte juridice in scopul evident de diminuare a patrimoniului si fraudare a intereselor reclamantului. Astfel, in data de 08.02.2013, parata B. E., in calitate de vânzător, a incheiat cu fiica sa, S. D., si cu ginerele sau, S. M. B., in calitate de cumpărători, Contractul de vanzare-cumparare nr. 242, autentificat de N. Public A. A. Jean, prin care le-a transmis acestora dreptul de proprietate asupra imobilului din ., ., Sector 3, București, inscris cartea funciara nr._ - C1-U10 a Municipiului București, cu nr. cadastral_ - C1-U10. Dobanditorii dreptului de proprietate asupra imobilului, si anume, parații S. B. si S. (fosta B.) D., au o relație de rudenie cu parata B. E., fiind ginerele si, respectiv, fiica paratei, iar prețul imobilului a fost stabilit cu mult sub valoarea sa de circulație, respectiv in suma de 57.000 EUR.
Totodată, in data de 21.03.2013, intre paratele B. E. si S. D. a fost incheiat Contractul de imprumut autentificat sub nr. 574 de N. Public M. G. O. („Contractul") (contestat in prezenta cauza), act juridic conform căruia, parata S. D. a dat cu titlu de imprumut mamei sale, parata B. E., suma de 180.000 Lei, cu obligația acesteia din urma de restituire pana cel mai târziu la data de 31.03.2013.
Având in vedere faptul ca parata B. E. nu a restituit suma de bani împrumutata la termenul stabilit, fiica acesteia, S. D. a demarat executarea silita, fiind astfel intocmit dosarul de executare nr. 505/2013 instrumentat de B. M. C..
In consecința, ca urmare a incheierii Contractului de imprumut si a Contractului de vanzare-cumparare, parata B. E. nu mai deține niciun bun in patrimoniul sau si nici nu are venituri suficiente astfel incat reclamantul sa își pot satisface creanța stabilita prin Decizia irevocabila pronunțata de Curtea de Apel București.
Reclamantul a mai precizat că fata de refuzul paratei B. E. de a executa voluntar dispozițiile instanței de judecata, in sensul restituirii sumei la care a fost obligata prin Decizia civila nr. 715/02.04.2013, a demarat executarea silita impotriva acesteia, executare ce formează obiectul dosarului nr. 2427/2013, instrumentat de B.E.J.A. D. Gont, L. Gont si M. P.. De asemenea, reclamantul a învederat că a formulat cerere de intervenție in dosarul de executare nr. 505/2013 aflat pe rolul B. M. C., insa, datorita urmăririi silite demarate de parata S. E. impotriva debitoarei B. E., suma ce îi revine reclamantului pe cale de executare silita este infima si nu este de natura a acoperi creanța. Așadar este evident ca parata B. E., prin incheierea Contractului de imprumut, si-a creat in mod artificial o stare de insolvabilitate, urmărind in mod vădit a impiedica pe reclamant sa obțină realizarea creanței sale stabilita irevocabil prin hotărâre judecătoreasca.
Cu privire la condițiile prevăzute de lege pentru introducerea unei acțiuni revocatorii împotriva unui contract cu titlu gratuit, reclamantul a precizat că acestea sunt prevăzute de art. 1562 din Noul Cod Civil, respectiv: creditorul trebuie sa dovedească un prejudiciu cauzat prin incheierea de către debitorul sau de acte juridice, in frauda drepturilor sale; frauda debitorului, in sensul ca debitorul a avut cunoștința de rezultatul păgubitor al faptelor sale; creanța sa fie certa la momentul introducerii acțiunii; toate aceste condiții fiind indeplinite in cauza de fata.
Astfel, in urma încheierii Contractului de imprumut in temeiul căruia parata S. D. a pornit executarea impotriva mamei sale, B. E., reclamantul a menționat că se află in imposibilitatea de a-și mai recupera creanța in valoare de 45.000 Euro si 15.264 lei, pe care o deține impotriva paratei B. E. ca urmare a soluționării irevocabile a litigiului care a avut ca obiect constatarea existentei creanței si restituirea sumei datorate.
De asemenea, s-a mai învederat că la data incheierii contractului de imprumut, debitoarea avea cunoștința de existenta litigiului aflat pe rolul Curții de Apel București si, in egala măsura, avea cunostinta despre bunurile si veniturile care alcătuiau patrimoniul sau, putând cu ușurința sa prevadă ca prin incheierea unui contract de imprumut fictiv cu fiica sa, parata S. D., ii provoacă reclamantului un prejudiciu, lipsindu-l astfel de posibilitatea de a-și realiza creanța - in lipsa unor venituri suficiente care sa acopere datoria . In aceste condiții, este neechivoc ca prin incheierea contractului de imprumut debitoarea a urmărit mărirea stării de insolvabilitate cu intenția clara de fraudare a dreptului reclamantului de a-și recupera creanța stabilita irevocabil prin hotărâre judecătoreasca.
S-a mai reținut prin conținutul cererii de chemare în judecată că in baza Deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, in sarcina debitoarei -parata B. E. - a fost stabilita, in mod irevocabil, obligația de a achita suma de 45.500 EUR, reprezentând debit principal si suma totala de 15.264 Lei reprezentând cheltuieli judiciare aferente primei instanțe si fazei procesuale a recursului.
Prin urmare, aceasta creanța are o existenta neîndoielnica, constatata printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila ce constituie titlu executoriu si este anterioara introducerii acțiunii cu care a fost investită instanța de judecata.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1562 si următoarele din Codul civil.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul paraților, martori.
La data de 07.07.2014 pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată .
În motivare, pârâta a arătat că la data de 19.09.2008 a contractat la RAIFFEISEN BANK un credit ipotecar in suma de 160.000 CHF (valoare echivalenta de cca 100 000 EURO ) garantat cu o ipoteca de rang II asupra apartamentului nr.3, situata in București, . L112B, sc1, et1, sector 3, denumit continuare"apartamentul". La data contractării creditului, cursul de schimb BNR, stabilit pentru CHF a fost de 2,28lei/CHF(Anexa 1).
Creditul a fost acordat pe o perioada de 13 ani ( 156 rate) pana la data de 1.10.2021 având în vedere ca la 29.12.2021 va împlini vârsta limita de creditare de 70 ani; Rata lunara pe care urma sa o plătească a fost de 1157 CHF echivalent lei la data acordării de aproximativ 2638 RON. Pârâta a mai menționat ca la data contractării era salariata la Raiffeisen cu un venit net care îi –asigura rambursarea, însă pensionarea sa din anul 2009, luna septembrie a determinat reducerea veniturilor cu 50% (fiind stabilită o pensie lunara bruta de 2784 lei RON/luna (Anexa 2)", ceea ce insemna net cca 2350 RON pe luna.
Pe de alta parte criza economica globala a avut efecte asupra cursului de schimb RON/CHF acesta majorandu-se constant de la 2,28 lei/ CHF la data contractării creditului pana la chiar pana aproape de 4 RON/CHF, precum si a cursului de schimb EUR/CHF(Anexa 3)"". In consecința rata lunara a creditului angajat, in echivalent lei, pe care trebuia sa o plătească a crescut permanent de la 2638 lei pana la 4300-4400 lei lunar, iar creditul de_ CHF, raportat la EURO sau RON, in loc sa scadă ca urmare a rambursării lunare, a crescut constant in valoare absoluta.
Astfel daca la data contractării, septembrie 2008, creditul de_ CHF reprezenta in EURO o valoare echivalenta de_ EURO (1CHF =0,6259 EURO) la finele anului 2009 creditul a crescut in echivalent EURO la_ EURO(1 CHF= 0,7684 EURO) si a continuat să crească in echivalent EURO la finele lui 2010 la_ EURO(1 CHF=0,7984 EURO) ,la finele anului 2011 la_ EURO(1CHF= 0,8225 EURO), la finele lui 2012 a crescut la_ EURO(1CHF= 0,8283 EURO) la care se adaugă si dobânda care s-a majorat corespunzător. Asemenea, dobânda aferenta care reprezenta la data contractării in echivalent EURO cca 6600, a ajuns in valoare absoluta la finele anului 2012 la_ EURO echivalent (1CHF=0,8283), practic dublandu-se (Anexa4).
Cu alte cuvinte, fata de datoria contractata inițial in suma de cea_ EURO echivalent, pârâta a menționat că s-a aflat in situația in care datoria sa la banca s-a majorat cu aproape 40%. la_ EURO .
In aceste condiții, pârâta a precizat că fiica sa a preluat efectiv plata ratelor de credit respectiv 1157 CHF lunar titlu de imprumut, urmând ca dupa vânzarea apartamentului sa-i restituie sumele platite de ea. De asemenea, s-a mai arătat că fiica pârâtei a acoperit si contravaloarea a 5 rate de credit scadente in anul 2010pe care le-a plătit cu bani imprumutati de la doua persoane cu care pârâta se afla in relații de prietenie in valoare de 7034,64 CHF(_ RON);
Întrucat pârâta s-a aflat . de a-i mai putea achita ratele lunare, chiar cu imprumutul fiicei mele, banca urmând sa procedeze la executarea garanției, respectiv a "apartamentului" a solicitat băncii la data 1.11.2011 găsirea unei soluții de restructurare a creditului convenabile ambele părți. In consecința banca, la data de 29.11.2011 a acceptat restructurarea creditului, intrucat pârâta a adus o garanție suplimentară, respectiv un codebitor în condițiile Actului adițional semnat la 29.11.2011, la contractul de credit prin care banca i-a acordat un credit de_ CHF. Prin actul aditional, incepand cu data de 29.11.2011, Dl. S. B. M., ginerele pârâtei, a devenit Codebitor, obligat solidar si indivizibil cu pârâta in calitate de împrumutat. S-a prelungit perioada de creditare cu 4 ani, pana la data de 29.10.2025; Valoarea ratelor de plata lunare s-au redus de la 1157 CHF la 850,59 CHF.
De asemenea, pârâta a mai menționat că dl.S. a consimțit sa devină codebitor, cu conditia de a-i ofer o garanție, respectiv sa-i vândă "apartamentul”, pentru ca la rândul său sa aiba o garanție pentru situația în care pârâta nu ar mai dori să participe la rambursarea creditului din suma obținută din vânzarea apartamentului si pentru participarea efectiva la plata lunara a ratelor scadente la credit.
Astfel, în momentul în care toate criteriile impuse de bancă au fost îndeplinite, la data de 08.02.2013 s-a procedat la vânzarea „apartamentului” către cumpărătorul S. B. M., în condițiile impuse de bancă, acesta achitând integral prețul tranzacției. De asemenea, s-a mai arătat că după vânzarea apartamentului, acesta a continuat sa fie grevat de o ipoteca de rang I, in favoarea băncii, in valoare de_ CHF(_ EURO echivalent), achitata parțial, ramanand de plata efectiv_ CHF (_ EURO), din care credit_ CHF(_ EURO) si_ CHF(_ EURO ) dobânzi.
La data de 08.02.2013 ginerele pârâtei a achitat contravaloarea apartamentului de 57 000 euro, datoria rămasă la bancă fiind de 108 457 euro, echivalent, cu mult mai mare decât banii primiti.
De asemenea, pârâta a mai arătat că în luna martie 2013, după vânzarea apartamentului, fiica sa i-a solicitat restituirea sumei de 180 000 lei, reprezentând contravaloarea în lei a ratelor de credit suportate de ea la acea dată precum și alte sume cu caracter personal. În consecința la data de 21.03.2013 pârâta a formalizat împrumutul primit efectiv de la fiica sa pana la acea data printr-un act notarial, Contractul de imprumut autentificat sub nr. 574 de N. Public M. G. O., termenul final de rambursare fiind 21.03.2013 pentru nerestituirea împrumutului, fiica sa a pus in executare silita contractul de imprumut, dupa implinirea termenului de rambursare, prin infiintarea popririi asupra pensiei sale(1/3 din pensie, respectiv 917 lei/lună.)
In concluzie urmare demarării executării silite de către fiica pârâtei, reclamantul primește lunar, 825 RON, mai puțin cu 92 RON, fata de 917 RON, gradul de realizare al creanței fiind de 90% .
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția perimării, potrivit art. 1564 NCC și excepția lipsei de interes, conform art. 33 NCPC.
În susținerea întâmpinării pârâta a mai adăugat faptul că prin încheierea contractului de împrumut cu fiica sa nu s-a dus la crearea unei stări de insolvabilitate, gradul de realizare al creanței din poprirea pensiei sale fiind de 90% (825 lei fata de 917 lei).
De asemenea, pârâta a învederat că prin extrasele de cont depuse la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă că fiica sa i-a imprumutat începând cu anul 2009, prin virarea lunară directă în contul pârâtei deschis la Raiffeisen Bank a ratelor de credit scadente sau prin virarea directă a unor sume în euro, contractul de împrumut fiind unul real.
În motivare pârâta a mai arătat că reclamantul este un creditor posterior și nu putea fi prejudiciat, contractul de împrumut fiind încheiat la data de 21.03.2013.
Pârâta a mai precizat că, asa cum se poate observa din Decizia Civila nr. 715R/2.04.2013, la data incheierii contractului de imprumut 21.03.2013, desi litigiul evocat de reclamant ,cu privire la restituirea sumei de_ EURO,exista, deținea trei hotărâri judecătorești favorabile, la fond si apel, precum si o decizie de respingere a înființării popririi asigurătorii astfel:
•încheiere de ședință din 6.10.2009 in dosarul_/301/2009 prin care s-a respins ca neîntemeiata cererea privind infiintarea popririi asigurătorii;
•Sentința civila nr._/2.11.2010 pronunțata de Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul_/301/2009 prin care a fost respinsa ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul I. E. D., cu privire la restituirea sumei de_ EURO;
•Decizia Civila nr. 560A/29.05.2012, pronunțata de Tribunalul București - Secția a lila civila in dosarul_/301/2009 prin carea fost respinsa ca neîntemeiata cererea formulata de apelantul reclamant I. E. D.;
De asemenea, s-a mai arătat că la data de 03.09.2012, prin adresa 4165/03.09.2012 reclamantul a notificat pârâta de a se prezenta la data de 07.09.2012 la sediul B. Gont și P. pentru a i se înmâna suma de 4129.20 lei, reprezentând cheltuieli de judecată conform Deciziei civile nr. 560A/29.05.2012, pronunțată de Tribunalul București.
Totodată, pârâta a mai învederat că in urma incheierii contractului de imprumut, reclamantul nu a fost prejudiciat, întrucât chiar si fara incheierea contractului gradul de realizare al creanței, potrivit legii nu putea depasi 1/3 din venitul pârâtei, 33% din pensia sa. Urmare incheierii acestui contract gradul de realizare al creanței de către reclamant este de 90%, respectiv 30 % din pensie, in cifre absolute incasand lunar cca 825 RON in loc de 917 RON(825:917).
În drept cererea a fost întemeiată pe disp.art. 1562 si următoarele din Codul civil; art.33 ncpc; art 728 ncpc .
În apărare pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul reclamantului.
La data de 30.09.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondate a excepțiilor si apărărilor invocate de pârâtă și admiterea cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
Reclamantul a învederat că potrivit propriilor susțineri, la nivelul anului 2009, parata B. E. dispunea de următoarele sume de bani:
- 47.068 Lei la Raiffeisen Bank, conform extrasului de cont din data de 04.09.2009;
- La data de 27.10.2008 a constituit un depozit la Raiffesien Bank in suma de 240.000 Lei - conform contractului de constituire depozit nr._/27.10.2008 ;
- Conform Notei de probatorii depusa in_/301/2009, se arata de către parata B. E. ca, in data de 01.09.2009 a beneficiat de salarii compensatorii pentru pensionarea anticipata, in suma de 47.068 Lei. Conform aceluiași inscris, susține parata ca venituri suficiente intrucat pensia sa are un cuantum ridicat, ca a beneficiat de condiții preferențiale la acordarea creditului, precum si faptul ca avea in conturi suma de 15.000 Euro;
- Conform extrasului de cont emis de RBS pentru perioada 18.07._09 (Anexa nr. 5), parata B. E. avea in cont suma de 50.000 euro.
Totodată, parata avea si suma de 50.000 Euro primita de la reclamant cu titlu de imprumut, suma ce a făcut obiectul dosarului nr._/301/2009 soluționat irevocabil de către Curtea de Apel București. Starea de solvabilitate a paratei B. E. este susținuta chiar de către aceasta in cuprinsul Concluziilor scrise depuse in dosarul nr._/301/2009.
De asemenea, reclamantul a menționat că pensia pârâtei a crescut constant, astfel încât, potrivit înscrisurilor eliberate de executorul judecătoresc, la acest moment veniturile acesteia se ridică la aproximativ 4400 lei. La acest moment, impotriva paratei B. E. a fost pornita executarea silita prin poprire, atat de către reclamant, cat si de către fiica acesteia, parata S. D.. Având in vedere ca distribuirea lunara către fiecare dintre cei doi creditori este de 740 lei, iar totalul de 1480 lei reprezintă 1/3 din veniturile debitoarei B. E., rezulta ca veniturile totale ale acestei parate sunt in realitate de aproximativ 4.400 Lei si nu 2.784 Lei astfel cum in mod neadevarat se susține.
La data de 20.09.2014, reclamantul a depus raspuns la intampinare. (f. 3-7 vol II).
La termenul de judecată din data de 03.02.2015, instanta a respins ca neintemeiată excepția perimării calificată ca fiind in realitate excepția prescripției dreptului la acțiune și a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei de interes și in baza art. 258 raportat la art. 255 NCPC a incuviintat proba cu inscrisuri precum șiproba cu interogatoriile reciproce apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente si utile pentru soluționarea cauzei. Raspunsurile la interogatorii au fost anexate la filele 80-92 vol II.
La data de 26.05.2015 pârâtele au depus concluzii scrise. (f. 10-24 vol III).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii iar potrivit alin. 2 în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de solutionare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
În prezenta cauză, a fost invocată de către pârâtă excepția lipsei de interes care este o excepție de fond, întrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea acesteia conduce automat la respingerea cererii și absolută, putând fi invocată de părți și de către instanță din oficiu.
In continuare, instanța reține că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care a pus in mișcare acțiunea civilă respectiv oricare dintre formele procedurale care intră în conținutul acesteia. Potrivit art. 33 NCPC interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie determinat, adică avantajul sau folosul practic trebuie să fie unul concret ; legitim in sensul de a nu contraveni legii sau regulilor de conviețuire socială; personal respectiv acesta să îl vizeze pe cel care recurge la forma procedurală iar nu pe altcineva și să fie născut si actual adică să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă.
În cauză, instanța reține că toate condițiile menționate anterior referitoare la interesul juridic al reclamantului in declanșarea prezentei actiuni sunt intrunite iar susținerea pârâtei in sensul că nu i s-a produs nici un prejudiciu reclamantului prin începerea executării silite de către pârâta S. D. vizează o condiție de fond a acțiunii pauliene aceea a producerii unui prejudiciu creditorului prin actul atacat motiv pentru care va fi analizată de instanță la momentul soluționării fondului pretentiilor deduse judecății. Prin urmare, instanța va respinge excepția invocată ca neîntemeiată.
Referitor la solicitarea reclamantei de respingere a cererii ca rămasă fără obiect intrucât executarea silită demarată in temeiul actului a cărui inopozabilitate se solicită a incetat, instanta reține că aceasta este neîntemeiată intrucât simplul fapt că un contract atacat cu actiune pauliana a fost executat de părți nu impiedică instanta in analizarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 1562 si următ NCPC.
Pe fondul cauzei, instanta reține că in fapt, la data de 21.03.2013, a fost incheiat intre pârâta B. E. și fiica acesteia S. D. contractul de imprumut autentificat sub numărul 574/21.03.2013 de BNP M. G. O., A. A. Jean și Asociații având ca obiect suma de_ lei cu obligatia de restituire până la data de 31.03.2013. (f. 12-13)
Prin Decizia civilă nr. 715 R pronuntată la data de 02.04.2013 de Curtea de Apel Bucuresti –Secția a IV-a civilă in dosarul nr._/301/2009 (f. 19-39 vol I) a fost admis recursul promovat de reclamantul I. D. E., a fost modificată in tot decizia recurată, a fost admis apelul declarat de reclamant impotriva Sentintei civile nr._/02.11.2010 iar pe fondul cauzei a fost admisa in parte actiunea formulată iar pârâta B. E. a fost obligată la plata următoarelor sume:_ euro contravaloare imprumut nerestituit, 5866 lei cheltuieli de judecată in fata primei instante și 9398 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Ulterior, in vederea punerii in executare a titlului executoriu reprezentat de hotărârea menționată anterior, reclamantul a demarat executarea silită impotriva pârâtei B. Egenia, formându-se astfel dosarul de executare nr. 2427/2013 pe rolul B. D. Gont, L. Gont si M. P., în cadrul căruia a fost infiintată poprirea asupra tuturor conturilor pârâtei precum si asupra a 1/3 din veniturile din pensie obținute de aceasta. Prin adresele emise (f. 165-166 vol 1) Raiffeisen Bank a confirmat instituirea popririi asupra conturilor pârâtei B. E. pana la concurenta sumei de_,68 lei (_ euro) iar Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti a comunicat infiintarea popririi asupra pensiei pârâtei.
Intrucât pârâta nu a restituit suma de_ lei ce a făcut obiectul contractului de imprumut autentificat sub numărul 574/21.03.2013, creditoarea S. D. a formulat cerere de executare silită prin poprire impotriva debitoarei, formându-se astfel dosarul de executare silită nr. 505/2013 al B. M. C., in cadrul căruia a fost emisă adresa de infiintare a popririi asupra veniturilor din pensie in limita sumei de 1/3 pe lună. In acest dosar de executare, reclamantul a formulat cerere de interventie. (f. 167 vol 1). In urma instituirii popririlor in favoarea celor doi creditori, reținerile din pensia debitoarei au fost in cuantum de ½, aspect care rezultă din taloanele de pensie depuse la filele 254-255 vol.1.
Prin incheierea din data de 21.01.2015 din dosarul de executare nr. 505/2013 al B. M. C. (f.68 vol II) s-a dispus incetarea executării silite pornite de creditoarea S. D. iar prin adresa emisă in același dosar, executorul judecătoresc a solicitat Casei de Pensii a Municipiului Bucuresti ridicarea popririi instituite pe cota de 1/3 din venitul lunar net al debitoarei. (f.79 vol II).
Prin cererea de chemare in judecată formulată de reclamantul I. D. E. in cadrul prezentului dosar, acesta a solicitat revocarea contractului de imprumut autentificat sub numărul 574/21.03.2013, incheiat intre pârâtele B. E. si S. D., invocându-se prevderile art. 1562 si următ NCC.
In conformitate cu dispozițiile art. 1562 NCC dacă dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau mărește o stare de insolvabilitate. De asemenea, alineatul 2 al aceluiasi articol mai prevede că un contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când tertul contractant cunoștea faptul că debitorul își creează sau mărește starea de insolvabilitate iar potrivit art. 1563 NCC creanta trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
Din textele normative enunțate anterior, rezultă că acțiunea revocatorie (pauliană) este un instrument juridic prevăzut de lege pentru protecția intereselor creditorilor împotriva fraudei debitorului, reușita unei astfel de acțiuni depinzând de îndeplinirea următoarelor condiții: creanța creditorului trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă și de regulă anterioară actului atacat; actul încheiat de către debitor cu terțul trebuie să fi cauzat un prejudiciu creditorului reclamant; să existe frauda debitorului și complicitatea terțului la frauda debitorului.
In ceea ce priveste prima condiție, instanta reține că deși art. 1563 NCC se referă numai la caracterul cert al creanței la data introducerii acțiunii, la data pronunțării hotărârii de declarare a inopozabilității actului atacat trebuie să fie indeplinite si cerințele referitoare la lichiditatea si exigibilitatea creanței. De asemenea, creanta creditorului trebuie să fie de regulă anterioară actului a cărui inopozabilitate se solicită intrucât doar creditorii anteriori pot fi prejudiciati de actele ulterioare ale debitorului lor. Cu toate acestea, creditorii posteriori pot introduce actiunea pauliană in două situații: când creanta lor există in principiu la momentul incheierii actului fraudulos sau dacă la momentul perfectării actului fraudulos exista perspectiva certă de a intra . cu debitorul.
Aplicând aceste reguli la prezentul litigiu, instanța reține că deși creanta reclamantului este una certă, lichidă si exigibilă conform art. 663 NCPC aceasta nu este anterioară contractului de împrumut a cărui revocare se solicită intrucât data incheierii contractului este 21.03.2013 iar Decizia civilă nr. 715 R prin care debitoarea B. E. a fost obligată la plata sumei de_ euro reprezentând împrumut nerestituit a fost pronuntată in 02.04.2013.
In continuare, instanța constată că nu sunt incidente nici cele două cazuri in care este posibilă exercitarea acțiunii pauliene pentru a obține inopozabilitatea actului posterior. Pentru a decide astfel, instanta are in vedere faptul că la data incheierii contractului de imprumut creanta reclamantului nu exista in principiu si nici perspectiva certă de a intra . cu debitoarea câtă vreme prin Sentința civilă nr._/02.11.2010 pronuntată de Judecătoria Sectorului 3 București in dosarul nr._/301/2009 (f. 152-157 vol II) a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant. In considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul nu a produs vreun inscris care să constate acordul de voință al părților cu privire la imprumutul sumei de_ euro și nici nu a dovedit prin alte mijloace de probă incheierea unui contract de imprumut. De asemenea, prin Decizia civilă pronuntată de Tribunalul Bucuresti-sectia a III-a civilă la data de 22.05.2012 (extras portal f. 158-159 vol II) a fost respins ca nefondat apelul exercitat de reclamant impotriva hotărârii menționate mai sus.
Prin urmare, câtă vreme instantele de fond (prima instanta si apel) au apreciat că nu exista nici un raport contractual intre părți care să genereze obligatia pârâtei B. E. la plata vreunei sume de bani, nu se poate susține faptul că inainte de data de 02.04.2013, când a fost soluționat recursul prin Decizia civilă nr. 715 R, reclamantul era titularul vreunui drept de creanță impotriva pârâtei B. E. iar acesta nu poate pretinde nici că ar fi existat perspectiva certă de a intra . cu aceasta.
In ceea ce priveste natura fictivă a contractului de imprumut invocată de reclamant prin cererea de chemare in judecată, instanța reține că aceasta susținere este neintemeiată, fiind o simplă afirmatie nedovedită, neproducătoare de consecinte juridice. Astfel, in primul rând trebuie reținut faptul că prin intermediul acțiunii pauliene se urmăreste asigurarea față de reclamant a inopozabilității unui act fraudulos incheiat de către debitor, insă acest act juridic există in realitate, frauda debitorului constând in cunostinta consecintei incheierii unui asemenea act pentru patrimoniul său respectiv mărirea sau crearea unei stări de insolvabilitate. Simpla imprejurare că un act a fost incheiat cu scopul de a-l prejudicia pe creditor nu il transformă ., adică disimulat.
In al doilea rând, simulatia reprezintă o operatiune juridică realizată prin disimularea vointei reale a părților constând în incheierea si existenta simultană a două intelegeri: una aparentă prin care se creează o situatie juridică contrară realității și alta secretă care dă nastere situatiei reale. Instanta reține că reclamantul nu a exercitat o actiune in declararea simulatiei cu privire la contractul de imprumut in cadrul căreia să facă dovada faptului că actul public incheiat intre pârâte nu există in realitate, suma de_ lei nefiind niciodată remisă pârâtei B. E..
Mai mult, instanta constată că susținerea pârâtei din intampinare in sensul că prin contractul de imprumut incheiat cu pârâta S. D. au fost concretizate toate sumele de bani remise de aceasta din urmă de la sfârșitul anului 2009 până la data de 21.03.2013 este susținută de mijloacele de probă administrate in cauză. Astfel, potrivit extraselor de cont din perioada 31.12._13 (f. 206-238 vol I) in care se menționează in mod expres faptul că plata a fost efectuată de numita S. D., aceasta a achitat la Raiffeisen Bank, cu titlu de rate de credit in contul pârâtei B. E. suma de_,64 CHF, echivalent in lei aproximativ_ lei. În continuare, din extrasele de cont emise pentru intervalul 02.02._10 (f. 239-243 vol I) reiese că diverse persoane au virat sume de bani in cuantum total de 7034,64 CHF, echivalent in lei de_,63 lei, in contul pârâtei B. E. din care aceasta a achitat ratele aferente creditului. Totodată, potrivit extraselor aflate la filele 248-252 vol I, pârâta S. D. a achitat in contul pârâtei B. E. suma de 6185 euro (_ lei) in perioada 02.12._10. Din insumarea sumelor menționate mai sus rezultă că valoarea totală aproximativ egală cu suma pentru care a fost incheiat contractul de imprumut a cărui inopozabilitate față de reclamant se solicită.
Aceste inscrisuri se coroborează cu raspunsurile pârâtei S. D. la interogatoriul formulat de reclamant (intrebarea nr. 3, 6 și 9) conform cărora aceasta a remis pârâtei B. E. sume pentru plata ratelor la bancă potrivit extraselor de cont de la dosar iar prin incheierea contractului de imprumut in care să fie cuprinse toate aceste sume a inteles să recupereze toti banii investiti.
In ceea ce priveste referirile făcute de reclamant la declaratiile pârâtei din dosarul nr._/301/2009, finalizat prin pronuntarea Deciziei nr. 715 R și la concluziile scrise ale acesteia din același dosar, de natură a contura ideea că reclamanta dispunea de venituri suficiente astfel că nu necesita acordarea unui imprumut de_ lei, instanta apreciază că acestea nu prezintă relevanță in soluționarea prezentului litigiu câtă vreme ambele părți au avut atitudini procesuale complet diferite in cele două dosare, in funcție de interesul acestora respectiv reclamantul a susținut in dosarul nr._/301/2009 că pârâta nu avea resurse financiare motiv pentru care i-a acordat acesteia suma de_ euro cu titlu de imprumut in timp ce pârâta B. E. a incercat să dovedească contrariul iar in prezenta cauză reclamantul a invocat faptul că pârâta deținea in conturi diverse sume de bani astfel că nu necesita un imprumut de la fiica sa pe când pârâta B. E. a depus la dosar inscrisuri in probarea faptului contrar.
In ceea ce priveste cea de-a doua condiție a actiunii pauliene, respectiv producerea unui prejudiciu reclamantului prin incheierea contractului de imprumut, instanta reține că nici aceasta nu este întrunită în cauză pentru următoarele considerente:
In conformitate cu prevederile art. 1562 alin. 1 NCC, instanța constată că nu doar actele prin care debitorul își provoacă sau își accentuează o stare de insolvabilitate pot fi atacate pe cale pauliană, acestea fiind enumerate doar exemplificativ ci si alte acte cu condiția ca ele să fi cauzat un prejudiciu reclamantului. Acesta fiind cel care declanșează acțiunea judiciară, el are obligația procesuală de a face dovada unui astfel de prejudiciu in temeiul art. 249 NCPC potrivit căruia cel care face o susținere in cursul procesului trebuie să o dovedească.
In speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a susținut faptul că in urma incheierii contractului de imprumut in temeiul căruia pârâta S. D. a demarat executarea silită împotriva pârâtei B. E., se află in imposibilitatea de a-și mai recupera creanta in valoare de_ euro si_ lei intrucât sumele obtinute din executarea Deciziei civile nr. 715 R/02.04.2013 au fost in mod considerabil micsorate.
Analizând inscrisurile depuse la dosar, instanta reține că in cadrul dosarului de executare nr. 2427/2013 al B. D. Gont, L. Gont si M. P., format ca urmare a cererii de executare silită a reclamantului, a fost instituită poprirea asupra a 1/3 din veniturile obtinute de pârâta cu titlu de pensie de la Casa de pensii a Municipiului Bucuresti (f. 115 vol I), fiind retinută initial suma de 917 lei astfel cum rezultă din talonul de pensie aferent lunii noiembrie 2013 (f. 254 vol I).
Ulterior, in urma deschiderii dosarului de executare nr. 505/2013 al B. M. C. de către pârâta S. D. și infiintării popririi asupra pensiei debitoarei si in acest dosar, sumele care puteau fi poprite cu acest titlu au fost de ½ din venitul net obținut din pensie, acesta fiind maximul prevăzut de lege conform art. 729 alin. 2 NCPC. Astfel cum reiese din Incheierea de eliberare sume din data de 12.03.2014 in dosarul de executare nr. 505/2013 (f. 36 vol II) suma eliberată creditoarei S. D. a fost de 600 lei iar potrivit Incheierii executorului judecătoresc din data de 24.03.2014 din dosarul nr. 2427/2013 (f. 40 vol II), suma obținută de reclamant a fost de 770 lei. Raportat la faptul că suma poprită in cele două dosare a fost de 1370 lei in luna martie 2014 iar retinerile din pensie au fost in realitate de 1421 lei, acestea fiind identice cu cele din talonul aferent lunii iunie 2014 ( f.255 vol II) potrivit susținerilor pârâtei B. E., necontestate de reclamant, diferenta de 51 lei a fost poprită tot in favoarea reclamantului ca urmare a cererii de interventie din dosarul nr. 505/2013. Prin urmare, pe tot parcursul existentei dosarului de executare nr. 505/2013, suma obținută de reclamant lunar a fost de 821 lei.
Conform Incheierii aflată la fila 68 vol II, executarea silită in dosarul nr. 505/2013 a incetat la data de 21.01.2015 astfel că la data de 28.01.2015 a fost intocmit procesul-verbal de predare a titlului executoriu către pârâta S. D.. (f. 69 vol II) si a fost ridicată măsura infiintării popririi asupra pensiei pârâtei B. E.. Ca urmare a acestui fapt, reclamantul obține lunar prin poprire cuantumul maxim admis de prevederile art. 729 alin. 1 NCPC respectiv 1/3 din pensia netă cuvenită debitoarei (994 lei), aspect care rezultă din talonul de pensie aferent lunilor martie si aprilie 2015 (f.119-120 vol II). Aceste inscrisuri se coroborează cu raspunsul reclamantului la intrebarea nr. 9 la interogatoriu (f. 80-81 vol II) conform căruia nu a realizat până in prezent suma maximă admisă deoarece exista si poprirea înființată in temeiul contractului de împrumut.
Prin urmare, susținerile reclamantului din cererea de chemare in judecată și din raspunsul la interogatoriu (intrebarea nr. 3 și 5 f. 80-81 vol II) in sensul că nu iși poate recupera creanta pentru care există o hotărâre definitivă și că beneficiul concret urmărit este posiblitatea de a-si valorifica creanta, nu sunt confirmate prin mijloacele de probă administrate in cauză in condițiile in care din inscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamantul își realizează incă din anul 2013 creanta prin poprire asupra pensiei debitoarei in cuantumurile maxime admise de prevederile art. 729 alin. 1 si 2 NCPC. Faptul că ulterior infiintării popririi si in dosarul nr. 505/2013 a fost diminuată suma cuvenită reclamantului nu inseamnă că acesta a fost in imposibilitatea de a-și realiza creanța.
În privința celei de-a treia condiții, frauda debitorului, instanța reține că noțiunea de fraudă trebuie interpretată in mod extinctiv în sensul că aceasta desemnează simpla cunoaștere de către debitor a faptului că prin perfectarea actului contestat pe cale pauliană ii cauzează creditorului un prejudiciu. Proba fraudei cade in sarcina reclamantului creditor și fiind vorba despre un fapt juridic, dovada fraudei putea fi realizată prin orice mijloc de probă.
In speță, din coroborarea mijloacelor de probă administrate nu rezultă că prin incheierea contractului de imprumut de către pârâte, debitoarea B. E. a urmărit prejudicierea intereselor reclamantului câtă vreme astfel cum s-a subliniat si la analiza celei de a doua condiții, aceasta nu a pus creditorul in imposibilitatea de realizare a creantei atât timp cât poprirea asupra veniturilor debitoarei din pensie continuă până la recuperarea integrală a sumelor la care pârâta a fost obligată prin titlul executoriu.
. fi dovedită și prin prezumții simple conform art. 329 NCPC, insă in spetă recurgerea la prezumtiile simple nu este posibila, intrucat, prezumtia simpla, spre deosebire de cea legala, nu duce la rasturnarea sarcinii probei, astfel incat, pentru ca judecatorul sa poata face rationamentul pe care se fundamenteaza prezumtia simpla, partea care face propunerea inaintea judecatii trebuie sa-si dovedeasca pretentiile.
Astfel, simplul fapt că pârâta B. E. avea cunoștință de existenta litigiului dintre părți la data incheierii contractului de imprumut precum și de bunurile si veniturile acesteia nu este suficient pentru a da nastere unei prezumtii in sensul fraudei debitorului câtă vreme la acea dată pârâta se afla in posesia a două hotărâri judecătoresti prin care se constata inexistenta unui contract de împrumut intre părți și prin urmare inexistenta unei creante a reclamantului. Mai mult, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar, suma la care face referire contractul de imprumut a fost remisă pârâtei B. E. de către fiica sa in mai multe etape, astfel incât prin incheierea contractului părțile nu au urmărit altceva decât materializarea sumelor achitate de pârâta S. D. in numele debitoarei din prezenta cauză și recuperarea acestora de către pârâta S. D..
Întrucât imprejurarea susținută de reclamant nu are greutatea si puterea de a naste probabilitatea, nefiind suficientă prin ea însăși in dovedirea faptului vecin si conex, instanța nu poate uza de prezumția simplă în dovedirea fraudei debitorului.
Referitor la complicitatea la fraudă a terțului, instanța reține că aceasta există atunci când el a cunoscut că prin actul atacat se cauzează un prejudiciu creditorului. Art. 1562 alin. 2 NCC se referă explicit la această condiție când stabileste că declararea inopozabilității actului atacat pe cale pauliană nu poate avea loc decât dacă tertul cunoaste faptul că prin încheierea acestuia se cauzează sau se mărește starea de insolvabilitate a debitorului.
În cauză, simpla împrejurare că terțul are calitatea de fiică a debitoarei nu este suficientă pentru a conduce la concluzia unei astfel de complicități dat fiind faptul că aceasta a dovedit sumele de bani pe care le-a achitat in contul debitoarei pentru rambursarea creditului sau pentru plata unor datorii personale. Mai mult, starea de insolvabilitate presupune situația unui debitor de a fi în incapacitate de plată a datoriilor scadente. Atât timp cât pârâta B. E. avea la data incheierii contractului de imprumut venituri din pensie considerabile (susceptibile de a fi supuse executării pentru realizarea unei eventuale creante) iar reclamantul nu era titularul vreunui drept de creantă (luând in considerare că până la acel moment nu era recunoscută existenta unui contract de imprumut), instanta apreciază că nu se poate vorbi in cazul pârâtei S. D. despre complicitate la fraudă.
Față de cele expuse, instanta reține că reclamantul nu a făcut dovada intrunirii cumulative a celor patru condiții ale actiunii pauliene in conformitate cu prevederile art. 249 NCPC, motiv pentru care va respinge prezenta cerere ca neîntemeiată.
In temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având in vedere cererea expresă a pârâtelor in acest sens, instanta reține culpa procesuală a reclamantului motiv pentru care il va obliga la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 1000 lei onorariu de avocat. (f. 7-8 vol III).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Respinge cererea ca neîntemeiată, formulată reclamantul I. E. D., CNP_, cu domiciliul procesual ales la SCA D. si Asociatii, în sector 1, București, ., . în contradictoriu cu pârâtele S. D., CNP_, cu domiciliul în Mogosoaia, .-52, jud. Ilfov și B. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Mogosoaia, .-52, jud. Ilfov.
Admite cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 1000 lei taxa de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. D. E. A.
Red.AMD /Tehnored.EA/23.09.2015/5 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 11/2015.... → |
|---|
