Plângere contravenţională. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 10440/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
Sectia Civila
Sentința civilă nr._
Sedinta publica din data de 11.08.2015
Instanta constituita din:
P.: G. D.
Grefier: M. P.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de petentul I. V. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă martorul asistent, D. A. V., lipsind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitatea cu disp. art. 318 și urm. NCPC, instanța procedează la audierea martorului asistent, D. A. V., sub prestare de jurământ declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 C. proc. civ., instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, sub nr. _, petentul I. V. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL a formulat contestație împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/01.09.2014, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii sau înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment,
În motivare plângerii, petentul a arătat că în data de 01.09.2014 ora 1310 agentul constatator Raureanu C. A. din cadrul Primăriei Municipiului București - Direcția G. de Politie Locala si Control - Direcția Control i-a aplicat o amenda contravențională în sumă de 1000 lei pentru ca ar fi „efectuat transport public local în regim taxi cu auto_ în baza autorizației taxi nr. 18 eliberată de ., fiind depistat în stația taxi pe culoarea verde și aparatul pe poziția liber, iar la momentul legitimării se afla singur în autoturism.
Fapta a fost încadrată la disp. art.52/3/v din Legea nr.38/2003 și sancționată conform art.55 pct 3 lit.a.
Petentul a solicitat să se constate că fapta descrisă în procesul-verbal contestat nu exista întrucât la momentul controlului se afla în tranzit, așa cum a insistat să i se consemneze în procesul-verbal.
În plus dispeceratul unde este colantat deține numeroase contracte cu firme din București, Aeroport, Gara de Nord, Hotel Rin, Antena 3, Radio Zu, Kaufland, drept pentru care pentru articolul din procesul-verbal taximetristii colantati sub sigla Pelicanul au derogare, putând transporta ocazional clienți la comandă.
Contractele pe care dispeceratul le deține in București le aduc comenzi permanente drept pentru care consideră ca amenda este nejustificată.
Petentul a mai arătat că agentul consemnează ca ar fi desfășurat activitate taxi însă pentru a desfășura activitate în regim de taxi este necesar a avea în autoturism un client, ceea ce nu s-a întâmplat la momentul controlului, acesta fiind singur în autoturism.
Petentul precizează că în mod abuziv i-a fost încheiat acest proces-verbal prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, o suma prea mare în comparație cu veniturile sale modeste, pe motiv că ar fi efectuat activitate de transport cu autoturismul deținând autorizație taxi emisă de județul Ilfov și în același timp ar fi fost depistat staționând în stația taxi din București în vederea atragerii de clienți. Ori cele doua noțiuni se exclud una pe cealaltă, însuși agentul constatator contrazicându-se singur, petentul neputând fi și în mișcare prin efectuarea unei curse și staționat în același timp, așa cum se susține de acesta, iar efectuarea de transport presupune existența fizică a unui client în autoturism, lucru neconsemnat de agentul constatator.
Deși actul de constatare și sancționare se bucură de prezumția de veridicitate, însuși agentul constatator a consemnat lucruri care zdruncină aceasta prezumție.
În plus, petentul arată că a adus la cunoștința agentului de politie că și în situația în care ar fi staționat în vederea preluării de clienți, șoferii de taxi deținători în mod legal de autorizații de Ilfov au dreptul de a efectua activitatea de taxi și în București în baza Legii nr.38/2003 modificată prin Legea nr. 168/2010, lucru care nu s-a consemnat în procesul-verbal.
Mai mult, agentul nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare (obligație care în caz de neîndeplinire este sancționată de art.16 alin.7 din OG 2/2001 cu nulitatea absolută a procesului-verbal.
Conform art.18 lit.b din Legea nr.38/2003 cu modificările si completările ulterioare, petentul susține că are dreptul să efectueze ocazional curse între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes la cererea expresă a clientului (exemplu comanda prin dispecerat, iar dispozițiile art.3 alin.47 din OG 27/2011 definesc noțiunea de transport rutier interjudetean, facând excepție transportul dintre municipiul București si localitățile județului Ilfov care este considerat transport local.
De asemenea, Legea nr.38/2003 prevede la art. II introdus de Legea nr. 168/2010 (lege de modificare) exceptarea de la aplicarea amenzilor pentru depășirea localității de autorizare pentru transportatorii din județul Ilfov, pentru limitarea acestei excepții autoritățile locale având o obligație de îndeplinit în maxim 30 de zile de la data aplicării Legii nr. 168/2010, obligație care nu s-a îndeplinit nici în prezent, însa șoferii ca angajați ai transportatorilor nu pot fi sancționați pentru lipsa de diligenta a instituțiilor publice.
Petentul consideră că agentul constatator și-a depășit cu mult atribuțiile conferite de lege, conform articolului 37 din Legea nr.38/2003 cu modificările si completările ulterioare, controlul în ceea ce privește respectarea prevederilor legale din domeniul taximetriei făcându-se de către reprezentanții organelor de control autorizate, cu respectarea regulilor de competenta stabilite de reglementările specifice.
În subsidiar, petentul a precizat că s-a decis de către Convenția Europeana a Drepturilor Omului includerea contravențiilor ca regulă în materie penala și deci prezumția de nevinovăție este o garanție în acest domeniu.
Mai mult conform CEDO prezumția de nevinovăție se aplică și în materia civila astfel încât este evident ca ea acoperă și materia contravențiilor, sarcina probatoriului revenind ambelor părti și nu doar petentului.
Ținându-se cont și de jurisprudența CEDO în materia acestor masuri restrictive de drepturi, în atare situație petentul consideră că fapta nu prezintă gradul de pericol social care să justifice aplicarea unei asemenea sancțiuni.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 31 din OG nr. 2/2001 modificată și completată și celelalte temeiuri menționate în contestație.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În urma comunicării cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor însoțitoare, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal contestat.
În motivare, intimata a arătat că în fapt, la data de 01.09.2014 la ora 1310 în urma controalelor efectuate în P-ța Unirii (zona magazin UNIREA), stația taxi din fața magazinului UNIREA (stație aflată pe domeniul public), pentru verificarea respectării prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, s-a constatat că domnul I. V. G., conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu autorizație de taxi nr. 18, emisă de către Primăria Comunei Brănești, județul Ilfov, desfășura activitatea de transport persoane în regim de taxi și staționa în stația taxi situată în zona menționată mai sus, în vederea preluării de clienți cu lampa taxi aprinsă pe culoarea verde și aparatul de taxat pe poziția liber.
Pentru fapta constatată la momentul controlului din data de 01.09.2014, petentului i s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/01.09.2014 prin care i s-a aplicat sancțiunea prevăzută la art. 55 pct. (3) lit.a).
Prin fapta sa, petentul a încălcat prevederile art. 18 potrivit cărora „în raport cu localitatea de autorizare, transportatorul autorizat poate executa transportul în regim de taxi ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, având obligația revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei".
Intimata a solicitat instanței de judecată să constate că procesul-verbal de contravenție . nr._/01.09.2014 a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G.nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificărilor și completările ulterioare și nu conține inexactități de natură să atragă anularea acestuia.
De asemenea, susținerile petentului reprezintă simple afirmații nedovedite prin nici o probă utilă, pertinentă și concludentă, făcând și dovada erorii de drept prin necunoașterea legii, astfel că procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care este relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i. Simpla declarație a petentului nu poate avea relevanță probatorie, câtă vreme aceasta nu a administrat probe în spirjinul celor afirmate. Mai mult, se observă că agentul constatator a aplicat corect sancțiunea, deoarece petentul nu a vrut să se supună avertismentului verbal de a părăsi zona cu stație taxi.
Totodată, intimata a solicitat instanței să aibă în vedere că a conferi forță probantă unui înscris autentic, în lipsa producerii dovezii contrare de către petent nu poate echivala cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art.6 alin.(2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei și jurisprudenței C.E.D.O., s-a statuat că o interpretare contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor asemenea fapte antisociale.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile din întâmpinare pe disp. art. 205-208 NCPC, O.G. nr. 2/2001, Legii nr. 38/2003 și celelalte texte legale menționate.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și testimonială cu martorul asistent, D. A. V..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravențiilor . nr._ întocmit la data de 01.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, agentul constatator reținând că la data de 01.09.2014 orele 1300, petentul a efectuat transport public local în regim taxi cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în baza autorizației taxi nr. 18, eliberată de Primăria . în stația Taxi din Piața Unirii pe culoarea verde și aparatul pe poziția „liber”, încălcând prevederile art. 52 alin.3 lit.v din Legea nr. 38/2003.
Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Instanța apreciază neîntemeiat motivul de nulitate invocat de petent, referitor la încălcarea dreptului de a formula obiecțiuni la încheierea procesul verbal contestat. Astfel, potrivit Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 22/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, referitor la consecintele nerespectarii cerintelor inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nerespectarea acestor prevederi legale atrage sanctiunea nulitatii relative a actului de constatare.
F. de conditiile ce trebuie indeplinite pentru a deveni incidenta aceasta sanctiune, in conformitate cu disp. art. 175 alin.1 C.p.c., instanta apreciaza ca petentul nu a probat faptul că a suferit vreo vătămare prin neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni cu ocazia intocmirii procesului-verbal, precum și faptul ca vatamarea nu poate fi inlaturata altfel decat prin anularea actului. Instanta considera ca, prin formularea prezentei plangeri, petentul a avut posibilitatea de a invoca aceste obiecțiuni, eventuala vatamare fiind astfel inlaturata, instanta urmand a aprecia pertinenta acestor obiecțiuni vis-à-vis de temeinicia actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că la controlul efectuat de agentul de poliție rutieră, în data de 01.09.2014, autoturismul „taxi” cu nr. de înmatriculare_ era staționat într-un loc special de așteptare a clienților, astfel cum este definit la art. 1 ind. 1 lit. m din Legea nr. 38/2003, respectiv stația Taxi de la Piața Unirii din București.
Acest aspect rezultă din procesul verbal contestat coroborat cu declarația martorului asistent, D. A. V., care a declarat că în urmă cu un an, un agent al Poliției Locale i-a solicitat să semneze un proces verbal de contravenție, întrucât persoana amendată refuza să-l semneze, martorul precizând că persoana respectivă era cu un taxi cu număr de Ilfov, iar taxiul se afla în stația Taxi.
Potrivit art. 52 alin.3 lit.v din Legea nr. 38/2003, taximetriștii au obligația să nu execute curse în afara localității de autorizare decât în condițiile prevăzute la art. 18, respectiv: a) permanent, în interiorul localității de autorizare, la cererea clientului; b) ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități sau puncte de interes, numai la cererea expresă a clientului, cu acordul taximetristului, având obligația revenirii în localitatea de autorizare după executarea cursei; c) ocazional, între localitatea de autorizare și alte localități de peste frontieră, la cererea expresă a clientului și cu acordul taximetristului, cu obligația revenirii autovehiculului în localitatea de autorizare după executarea cursei.
Art. II din Legea nr. 168/2010, invocat de petent, prevede următoarele
„(1) Deoarece conform prevederilor art. 3 pct. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare, transportul rutier efectuat între municipiul București și localitățile județului Ilfov este definit ca transport local, prevederile art. 19, art. 20 alin. (7) și art. 52 alin. (3) lit. v) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul transportului în regim de taxi efectuat cu autovehiculele taxi prevăzute la alin. (2).
(2) Autovehiculele taxi care fac obiectul prevederilor alin. (1) vor fi stabilite prin protocol încheiat între Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu consultarea asociațiilor reprezentative, și vor avea atașat pe portieră, alături de ecusonul atribuit, un ecuson suplimentar, stabilit prin protocolul respectiv.”
În cauză, în baza autorizației emisă de Primăria Comunei Brănești, petentul avea dreptul de a presta activitatea de taximetrie exclusiv pe raza localității Brănești, dar și pe raza Municipiului București numai în situația în care transportul public de persoane se efectua la cererea unei persoane pe traseul localității de autorizare, Brănești – București, iar după efectuarea cursei, avea obligația revenirii în localitatea de autorizare, conform art. 18 lit. b din Legea nr. 38/2003.
Totodată, petentul nu a dovedit că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost exceptat de la aplicarea prevederilor art. 52 alin. 3 lit.v din aceeași lege ca urmare a încheierii vreunui protocol între Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Județean Ilfov, așa cum dispune alin. 2 al art. II din Legea nr. 168/2010, deși o astfel de dovadă se putea efectua cu ecusonul suplimentar menționat în acest din urmă act normativ.
Or, petentul nu a respectat această obligație și în calitate de profesionist, care desfășoară activitate de transport persoane în regim taxi, trebuia să cunoască și să respecte normele legale care reglementează domeniul său de activitate, iar plângerea contravențională nu poate fi întemeiată pe necunoașterea legii.
De asemenea, față de declarația martorului asistent coroborată cu procesul verbal de contravenție, se reține că prezumția de nevinovăție invocată de petent este răsturnată, motiv pentru care se constată că procesul verbal este temeinic întocmit.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța apreciază că agentul constatator, contrar celor susținute de petent, a aplicat textul de lege incident și a procedat în mod corect la individualizarea amenzii contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că pentru fapta săvârșită de petent, art. 55 pct.3 lit.a din Legea nr. 28/2003, dispune ca sancțiune amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei.
Având în vedere că agentul constatator a procedat la o individualizare corectă a sancțiunii, petentului fiindu-i aplicată amenda în cuantumul minim, raportat și la gradul de pericol social al faptei, instanța constată legalitatea sancțiunii aplicate și apreciază că nu sunt întrunite condițiile înlocuirii acesteia cu sancțiunea avertismentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. V. G. (CNP:_), domiciliat în București, ., sector 5 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ ȘI CONTROL, cu sediul în București, sector 5, ., ..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.08.2015.
P., Grefier,
G. D. M. P.
Red. și tehnodact. G.D./M.P.
5 ex./21.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
