Succesiune. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 13144/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 06.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile având obiect succesiune, privind pe reclamanta D. C., în contradictoriu cu pârâta D. M..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 22.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, a amânat pronunțarea la data de 06.10.2015, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față, constată urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2014, sub nr._, reclamanta D. C., în contradictoriu cu pârâta D. M., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să:
Constate deschisă succesiunea după defunctul D. A.;
Stabilească cotele de moștenitor;
Constate că masa succesorală se compune din apt.nr. 170 situat în București, .. 4, .;
Dispună ieșirea părților din indiviziune.
În motivare reclamanta a arătat că este fiica defunctului D. A., de pe urma acestuia rămânând apartamentul nr. 170, bunurile din acesta și terenul intravilan situat în București, .. 4, ., ..
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1100 și urm. Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiză și interogatoriu.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 3631 lei, fila 27.
La data de 16.06.2014 pârâta a depus întâmpinare la dosarul cauzei, prin care, pe cale de excepție au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că aceasta nu a acceptat succesiunea în termenul prevăzu de lege, nefiind astfel îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii civile prevăzută de art. 32 alin. 1 lit. d Cod de procedură civilă. Totodată a invocat și excepția inexistenței dreptului la acțiune prin raportare la inexistența dreptului material dedus judecății, făcând astfel inadmisibilă acțiunea
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că imobilul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune a fost cumpărat în totalitate din banii săi, chiar dacă a fost achiziționat în timpul căsătoriei cu defunctul său soț. Mai mult, a învederat că în masa partajabilă sunt cuprinse atât activul cât și pasivul succesoral, astfel încât reclamanta, potrivit cotei sale succesorale, este obligată și la suportarea pasivului succesoral, sarcinile moștenirii fiind reprezentate de cheltuieli de înmormântare și pomenire în suma totală de 15.000 lei, iar datoriile moștenirii sunt reprezentate de contract de credit în suma de 15.000 lei.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 205 Cod de procedură civilă.
În apărare pârâta a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu martorii N. N. E. și M. V..
La data de 25.07.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă ca neîntemeiate și admiterea acțiunii. În motivare reclamanta a arătat că este fiica defunctului D. A. și că a acceptat succesiunea după tatăl său.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, instanța, în baza art. 258 raportat la art. 255 C.p.c., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce, fila 73-80 și proba testimonială cu câte 2 martori pentru fiecare, M. Vasilia și C. I. pentru reclamantă și N. N. E., M. V. pentru pârâtă, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, filele 67-72, apreciind că acestea sunt admisibile, ducând la soluționarea cauzei.
La același termen de judecată instanța a calificat cererea pârâtei privind includerea in pasivul succesoral a sarcinilor moștenirii reprezentate de cheltuieli de înmormântare și pomenire în suma totală de 15.000 lei, și a datoriilor moștenirii reprezentate de contract de credit în suma de 15.000 lei, ca fiind cerere reconvențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 91 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii. Or, în cauză, data deschiderii mostenirii defunctului D. A. este reprezentată de data decesului acestuia, respectiv 01.06.2009. Având în vedere cele menționate anterior, instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
În fapt, instanța reține că astfel cum reiese din mențiunile certificatului de deces . nr._ eliberat de Consiliul Local Sector 3 București la data de 02.06.2009 (fila 12 dosar), numitul D. A., cu ultimul domiciliu în București, .. 4 Sector 3, a decedat la data de 01.09.2009.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
Excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 16.06.2014 pârâta D. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei D. C., excepție care prin Incheierea din data de 02.12.2014 a fost unită cu fondul cauzei.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor este o excepție de fond întrucât se referă la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, peremptorie deoarece admiterea excepției are drept rezultat respingerea acțiunii formulate împotriva acestuia și absolută pentru că poate fi invocată de către instanță din oficiu, de oricare dintre părți sau de procuror, în orice stare a pricinii.
Instanța reține că prin calitate procesuală activă se înțelege existenta unei identități între persoana reclamantului și titularul drepturilor din cadrul raportului juridic iar prin calitatea procesuală pasivă se intelege existenta unei identități intre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 lit.c și d NCPC, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
În cadrul unei acțiuni prin care se solicită constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calității de moștenitor și partajarea bunurilor care fac parte din masa succesorală, calitatea procesuală (activă și pasivă) aparține persoanelor care au calitatea de moștenitori ai defunctului a cărui succesiune se dezbate și care au acceptat în termenul legal moștenirea sau succesorii în drepturi ai acestora.
Instanța constată că numita D. C. este succesibil al defunctului D. A. în virtutea calității acesteia de fiică (certificat de naștere f. 88), potrivit art. 669 din Codul civil, ce consacră vocația succesorală legală și generală pentru descendenții defunctului.
În sistemul nostru de drept succesoral civil, calitatea de moștenitor nu se dobândește însă ope legis, în contra voinței succesibilului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 686 cod civil din 1864 conform căruia ”nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine”. Consolidarea calității de moștenitor reclamă manifestarea neechivocă de voință a celui în drept s-o dobândească, în temeiul art. 700 alin. 1 Cod civil din 1864 potrivit căruia ”dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă ca numita D. C. să-și fi manifestat în mod expres voința în sensul acceptării succesiunii defunctului.
Conform art. 689 Cod civil din 1864, este tacită acceptarea atunci când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Prin urmare, pentru a fi în prezenta unei acceptări tacite a succesiunii trebuie întrunite două cerințe: voința succesibilului de a accepta moștenirea și conduita lui din care să rezulte indirect intenția de a accepta pur și simplu moștenirea. Astfel, actul săvârsit trebuie să implice cu puterea necesității intentia de a accepta moștenirea si sa nu poată primi o altă interpretare întrucât actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacită a voinței de a accepta.
Legea nu stabilește in mod concret care acte constituie manifestarea intenției de a accepta tacit succesiunea ci se precizează doar că actele de conservare și de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare dacă cel care le-a facut nu și-a însușit, în altă modalitate, calitatea de moștenitor (art. 690 Cod civil din 1864) și că actele de dispoziție având ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar dacă aparent îmbracă forma renunțării la moștenire. (art. 691 Cod civil 1864).
Din interpretarea per a contrario a prevederilor menționate rezultă că numai actele de administrare care nu au caracter provizoriu și urgent și care angajează viitorul reprezintă acte de acceptare tacită pură și simplă a moștenirii.
Analizând mijloacele de probă administrate in prezentul litigiu, instanța reține că nu s-a făcut dovada de către reclamantă a efectuării unor acte de acceptare tacită a moștenirii în termenul legal de opțiune succesorală.
În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că nu a fost anunțată cu privire la decesul tatălui ei, instanța reține că ceea ce interesează din punct de vedere al începutului prescripției dreptului opțiune succesorală este data decesului, indiferent de momentul înscrierii lui în registrele de stare civilă și chiar dacă succesibilul a luat la cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea. Nu prezintă importanță nici faptul că succesibilul locuiește în altă localitate decât locul deschiderii moștenirii și nici cunoașterea de către acesta a componenței patrimoniului succesoral. Mai mult, prescripția începe să curgă de la data deschiderii succesiunii față de toți succesibilii indiferent că vocația lor la moștenire este concretă, utilă sau numai generală, eventuală. Această soluție se justifică prin aceea ca, în împrejurari obisnuite, există între rudele în grad succesibil asemenea legaturi încât, multumita lor, aceste rude, în mod normal, trebuie sa cunoasca în termen util atât moartea defunctului, cât si partile active ale mostenirii pe care acesta a lasat-o.
Termenul de prescripție de 6 luni începe să curgă pentru toți succesibilii de la data deschiderii succesiunii, indiferent de data la care au luat cunoștință de această împrejurare sau de faptul că moștenesc în nume propriu sau prin reprezentare. Astfel, și în privința reclamantei, termenul în care aceasta iși putea consolida calitatea de moștenitor prin efectuarea unor acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii a inceput să curgă la data decesului tatălui său respectiv la data de 01.06.2009 și s-a implinit pe data de 01.06.2010, reclamanta nefăcând insă dovada că in acest interval de timp a acceptat succesiunea defunctului.
Cu toate acestea, instanța reține că în situația în care termenul de prescriptie a dreptului de opțiune succesorală a fost depășit, succesibilul are posibilitatea de a solicita aplicarea dispozițiilor art. 19 Decretul nr. 167/1958 respectiv pentru cauze temeinic justificate și numai dacă a cerut repunerea in termen în decurs de o lună de la încetarea cauzelor care au justificat depășirea termenului. Prin cauze temeinic justificate in sensul art. 19 se înțelege acele împrejurări care nu pot fi imputate unei culpe a titularului dreptului de opțiune dar care nu întrunesc nici caracterele forței majore, un exemplu în acest sens fiind ascunderea cu rea-credință a morții lui de cuius de către comoștenitori.
În privința ascunderii decesului defunctului, instanța reține că declarațiile martorilor sunt contradictorii atât din perspectiva momentului la care reclamanta a aflat de moartea tatălui cât și a atitudinii pârâtei-sotia supravietuitoare a acestuia (buna sau reaua-credință a acesteia), fiecare martor susținând poziția procesuală a părții care l-a propus. Astfel, martora M. V. ( declaratia f.67), propusă de reclamantă, a declarat că după divorțul defunctului de prima soție relațiile dintre acesta și fiica lui s-au răcit din cauza celei de a doua soții-pârâta din prezenta cauză- iar reclamanta nu a cunoscut momentul la care a murit tatăl ei pentru că nu a fost anunțată decât după ce a trecut un an, de către fratele defunctului. Această situație de fapt este confirmată și de către martorul C. I. (declaratia f. 68) conform căruia deși reclamanta a încercat să vorbească cu tatăl ei actuala soție a refuzat să îi facă legătura cu acesta, invocând diverse motive iar reclamanta nu a știut că tatăl ei a murit și a aflat acest lucru după mai mult timp de la o rudă.
Pe de altă parte, martora N. N. E., propusă de pârâtă (declaratia f. 70) a învederat instanței faptul că relațiile dintre reclamantă și tatăl acesteia s-au degradat datorită faptului că aceasta din urmă nu l-a mai căutat pe defunct. Când a murit defunctul nici ea nici pârâta nu au putut să o anunțe pe reclamantă întrucât nu știau cum să ia legătura cu aceasta dar crede că a anunțat-o o rudă din partea defunctului insă reclamanta nu a venit nici la înmormântare și nici la pomenile ulterioare. Aceeași ipoteză este susținută și de martora M. V. (declaratia f. 71) potrivit căreia din momentul in care reclamanta a inceput să urmeze cursurile unei facultăți din Franța, aceasta nu a mai ținut legătura cu tatăl ei, pe care nu l-a mai vizitat deși acesta a fost grav bolnav suferind de cancer. Martora a mai declarat că atunci când a decedat defunctul l-a anuntat telefonic pe un nepot al acestuia din Călugăreni respectiv D. C. și știe că o cumnată a defunctului a anunțat-o pe reclamantă dar aceasta nu a venit nici la înmormântare nici la pomană. Potrivit acestei martore, pârâta i-a cumpărat diverse lucruri reclamantei și i le dădea defunctului ca să i le ducă acesteia, pârâta și-a indemnat soțul să o caute și să o ajute pe fiica sa și niciodată nu i-a interzis defunctului să păstreze legăturile cu reclamanta.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că singurul moment la care se poate aprecia că reclamanta a aflat de moartea defunctului este cel la care face referire martora M. V. respectiv după un an de la data de 01.06.2009, acesta fiind cel mai precis determinat.
Totodată, trebuie observat că desi reclamanta a fost citată cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, aceasta nu și-a indeplinit obligația procesuală stabilită de instanță în sarcina sa astfel incât administrarea acestei probe nu a fost posibilă. In aceste condiții, instanța, în temeiul art. 358 NCPC, va aprecia acest fapt ca pe un început de dovadă scrisă impotriva reclamantei.
Chiar și în această ipoteză, în care depășirea termenului de opțiune succesorală se datorează unei cauze justificate respectiv necunoașterea decesului de către reclamantă, pentru a fi incidente prevederile art. 19 Decretul nr. 167/1958, reclamanta trebuia să formuleze o cerere de repunere in termen în decurs de o lună de la încetarea împrejurării care a determinat nerespectarea termenului de 6 luni.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, nu rezultă ca reclamanta să fi indeplinit această cerință iar prezenta cerere de chemare in judecată prin care aceasta a solicitat deschiderea succesiunii, stabilirea calității de moștenitor și ieșirea din indiviziune nu poate fi asimilată unei astfel de cereri, pentru ca nu a fost formulată cu respectarea termenului de o lună prevazut de art. 19 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen curgea de la data când reclamanta a luat cunostinta de deces (in cursul anului 2010 astfel cum rezultă din declarația martorei M. V.) în timp ce acțiunea a fost introdusă la data de 28.02.2014, după aproximativ 4 ani. Mai mult, cererile anterioare formulate de reclamantă au fost fie perimate fie anulate și prin urmare nu pot produce nici un fel de efecte juridice in acest sens.
În condițiile în care reclamanta nu a fost în măsură să dovedească efectuarea de acte de acceptare expresă sau de acceptare tacită din care să rezulte intenția de insusire a moștenirii, în intervalul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil din 1864 și nici nu a formulat o cerere de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, instanța reține că s-a stins dreptul acesteia de a accepta moștenirea și o dată cu acest drept s-a stins și titlul său de moștenitor astfel incât a devenit străină de moștenire. Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare și va respinge cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâta-reclamantă D. M. a solicitat includerea în pasivul succesoral a sarcinilor moștenirii reprezentate de cheltuieli de înmormântare si pomenire și datorii ale moștenirii, instanța reține că atât din cuprinsul acesteia cât și din concluziile părții de la termenul din data de 22.09.2015, această cerere a fost formulată cu caracter subsidiar numai in ipoteza in care instanta ar respinge excepția invocată și ar constata calitatea de moștenitor al reclamantei.
Față de acest aspect, luând în considerare că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu consecința respingerii cererii principale, instanța va respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. 1 NCPC, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat procesul, să plătească cheltuielile de judecată. Instanța reține că în prezenta cauză culpa procesuală pentru declanșarea litigiului aparține reclamantei care a introdus o cerere de deschidere a succesiunii și partaj fără să fi acceptat succesiunea și fără a avea așadar calitate procesuală activă, determinând-o pe pârâtă să formuleze o cerere reconvențională rămasă fără obiect, motiv pentru care trebuie să suporte cheltuielile efectuate de pârâtă cu o astfel de cerere.
Potrivit chitantelor de plată depuse la dosar (f. 128,134-135) pârâta a achitat o taxă judiciară de timbru de 1575 lei. Având în vedere insă că prin Incheierea din data de 02.12.2014 i s-a pus in vedere de către instanță să achite o taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale de 1505 lei, aceasta are dreptul numai la recuperarea acestei sume de la reclamantă astfel că instanța va admite in parte cererea privind cheltuielile de judecată formulată de către pârâtă și va obliga reclamantă la plata sumei de 1505 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea privind pe reclamanta D. C., CNP_, cu domiciliul ales în sector 5, București, ., . în contradictoriu cu pârâta D. M., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 4, ., ., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Respinge cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.
Admite în parte cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1505 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./04.12.2015/ 4 ex.
Comunicări:
Grefier.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
