Contestaţie la executare. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 10232/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILA Nr._
Ședința publica de la 29 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. C. L.
Grefier: E. Ș.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea M. N. și pe intimata K. SA P. K. ROMANIA SRL, având ca obiect „contestație la executare”
Dezbaterile au avut loc în ședința publica de la data de 23.07.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.07.2015 când în aceeași componență a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.02.2015 sub numărul_, contestatoarea M. N. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata K. SA prin K. ROMANIA SRL, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, a somației de executare și a dispozițiilor de poprire emise la data de 23.01.2015 de B. G. C. în dosarul de executare nr. 247/2014, anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 247/2014.
În motivare, contestatoarea a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului creditoarei de a începe executarea silită având în vedere că executarea silită a început la data de 23.01.2015, iar ultimul act pe care aceasta îl recunoaște este angajamentul de plată încheiat la data de 03.05.2010. Mai mult, luând în considerare plățile efectuate către creditoare, de la ultima plată până la începerea executării au trecut mai mult de 3 ani.
A mai arătat că în temeiul art. 696 C. procedura de executare silită este perimată întrucât a trecut mai mult de 6 luni de când presupusul creditor a formulat cererea de executare. Mai mult, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă întrucât conform angajamentului de plată încheiat la 03.05.2010 a achitat parțial suma stabilită în cuprinsul acestuia, iar după achitarea ultimei rate presupusul creditor nu a mai invocat și nu a mai solicitat efectuarea vreunei plăți. Astfel, prin executarea începută s-ar produce o dublă executare și o îmbogățire fără justă cauză a creditorului, cu atât mai mult cu cât această executare a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, lipsind încheierea executorului judecătoresc, a dovezilor comunicării acesteia.
Contestatoarea a invocat lipsa calității procesuale pasive a K. SA întrucât nu a încheiat niciun contract cu aceasta, subliniind că suma solicitată nu poate fi justificată, iar cheltuielile de executare sunt foarte mari și nu se face dovada acestora.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. C., art. 644, art. 696 și art. 705 C., solicitând judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 C..
În dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, înscrisuri (filele 6-12).
La data de 08.05.2015 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare formulată de intimata Secapital S.a.R.L prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii.
Cu privire la cererea debitorilor contestatori de anulare a actelor de executare și anume a somației, a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor și a tuturor actelor de executare începute în dosarul execuțional 247/2014 de către B. G. C., intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
P. însăși contractul de credit a cărui beneficiar a fost debitorul contestator, în calitate de împrumutat, acesta și-a dat acordul cu privire la cesiunea drepturilor și obligațiilor ce reies din contractul de credit nr.766/26.05.2006 declarând prin semnare că a citit, înțeles și i-au fost explicate clauzele acestuia, pe care și le însușește în întregime.
In ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită invocată de către contestatoare, intimata a învederat faptul că aceasta a efectuat o . plăți, ultima fiind efectuată la 14.03.2011.
Referitor la excepția inopozabilității contractului dintre BCR și K. invocată de către contestator, susținând drepturi asupra cărora au numai monopol băncile organizate legal sunt transmise unor entități neautorizate legal să efectueze operațiuni bancare, intimata a solicitat respingerea acestor cereri ca nefondate și nedovedite. Cesiunea de creanță a fost notificată astfel cum este prevăzut de art.1393, societatea intimată trimițând către contestatoare notificări privind încheierea contractului de cesiune între părți, folosind înscrisuri.
Mai mult decât atât cesiunea de creanțe a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în conformitate cu dispozițiile Titlului VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare din Legea nr.99/1999, cesiunea drepturilor fiind definitivă și irevocabilă.
De asemenea, din interpretarea sistematică și literală a prevederilor art.1, art.2 lit.a și art.29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în cauză, fiind realizată această formalitate.
In ceea ce privește sumele datorate de către debitor, intimata a învederat că acestea sunt în concordanță cu prevederile titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat la data de 26.05.2006.
Astfel, în cuprinsul contractului de credit bancar pentru persoane fizice încheiat la data de 26.05.2006 între părți au fost indicate în mod clar potrivit dispozițiilor legale în vigoare obligațiile și consecințele în cazul nerespectării de către împrumutați a clauzelor contractuale.
Mai mult decât atât, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței datorate societății a fost analizat deja de instanța de executare, de Tribunalul București, care prin încheierea din data de 15.12.2014 a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu menționat.
Suspendarea executării silite este o măsură vremelnică și excepțională care poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri grave a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor.
In probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul contestatoarei.
La solicitarea instanței, B. G. C. a comunicat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, actele dosarului de executare silită nr. 247/2014 (filele 31-109).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Analizând întreg probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Referitor la aspectele invocate de contestatoare în sensul că executarea silită s-a perimat, acestea nu pot fi reținute de instanță. Aceasta întrucât, conform art. 697 Cod procedură civilă, în cazul în care creditorul din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni, fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept. P. urmare, susținerile contestatoarei privind perimarea executării silite sunt neîntemeiate deoarece aceasta nu a făcut dovada că i s-ar fi solicitat intimatei în scris de către executorul judecătoresc îndeplinirea unui anumit act sau demers necesar executării silite iar aceasta nu s-ar fi conformat, în termen de 6 luni de la data solicitării.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoare, întrucât de la data ultimului angajament de plată, 03.05.2010 și până la data de 23.01.2014, când a fost înregistrată cererea de executare silită la executorul judecătoresc, au trecut mai mult de trei ani, instanța reține dispozițiile art. 706 Cod pr. civ care stabilesc că dreptul de a cere executarea silită în materia creanțelor este de 3 ani, termen care curge de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. De asemenea, instanța mai reține dispozițiile art. 709 alin.1 pct.1 Cod pr. civ. care stabilesc că prescripția se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul executării silite a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei, iar conform art. 709 alin.2 Cod pr. civ după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Totodată, același text de lege stabilește că prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Pentru a putea aprecia asupra incidenței prescripției dreptului de a cere executarea silită instanța constată că anterior începerii executării silite contestatoarea a efectuat mai multe plăți, ultima plată fiind efectuată la data de 14.03.2011 (conform chitanței – fila 6).
Așadar, la data efectuării acestei ultime plăți a fost întrerupt cursul termenului de prescripție și de la data de 14.03.2011 a început să curgă un nou termen de prescripție de trei ani pentru a solicita executarea silită în favoarea creditoarei intimate.
Instanța reține că în cadrul acestui nou termen de prescripție de trei ani, creditoarea intimată a formulat cerere de executare silită, cerere ce a fost înregistrată la B. G. C. la data de 23.01.2014.
P. urmare, instanța apreciază că prin plățile efectuate voluntar de către contestatoare au intervenit mai multe întreruperi ale cursului termenului de prescripție de trei ani referitor la dreptul de a cere executarea silită, astfel încât nu pot fi reținute susținerile contestatoarei că acest termen ar fi fost împlinit, anterior demarării procedurii executării silite în dosar de executare nr.247/2014.
De asemenea, instanța constată că, potrivit art.663 Cod procedură civilă, executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, o creanta are caracter lichid nu doar in cazul in care câtimea ei este determinata prin însusi actul de creanta, ci si in cazul in care aceasta este determinabila cu ajutorul actului de creanta. Or, in cauza de fata, instanta apreciaza ca creanta intimatei este determinabila cu ajutorul actului de creanta, care constituie si titlul executoriu, reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.766/26.05.2006, astfel incât creanta are caracter lichid, executarea silita fiind legala sub acest aspect.
Totodată, instanța constată că au fost avute în vedere plățile efectuate de către contestatoare conform angajamentului de plată încheiat la data de 03.05.2010 iar prin continuarea executării nu se realizează o dublă executare și o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Instanța constată că executorul judecătoresc a emis la data de 07.02.2014 încheierea prin care a dispus înregistrarea cererii de executare silită precum și deschiderea dosarului de executare silită nr.247/2014, iar la data de 27.01.2015 contestatoarei i s-a comunicat o înștiințare a deschiderii procedurii (fila 102).
Instanța constată că cesiunea de creanță a fost notificată contestatoarei, conform confirmării de primire din 08.03.2010 (fila 38 din dosar). Mai mult decât atât, această cesiune de creanță a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în conformitate cu dispozițiile Titlului VI din Legea nr.99/1999.
Efectul principal al cesiunii de creanță îl constituie transferarea creanței în patrimoniul cesionarului, cu toate drepturile pe care i le conferă cedentul. Cesionarul devine creditor în locul cedentului, preluându-i toate drepturile, creanța rămânând neschimbată, cu privire la natura sa și la garanțiile care o însoțesc. Astfel, în temeiul cesiunii de creanță din 23.02.2010, intimata a devenit creditoarea contestatoarei pentru suma de 33.998.17 lei, ce a făcut obiectul contractului de cesiune de creanțe.
In ceea ce privește cheltuielile de executare, sunt aplicabile dispozițiile art. 669 alin. 4 C. pr.civ. care stipulează că sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor furnizate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În completare, în temeiul dispozițiilor art. 669 alin.4 C. pr.civ. sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de aceștia și ținând seama de circumstanțele cauzei.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art.39 alin.1 lit. a din Legea nr.188/2000, executorii judecătorești au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. In cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maximale sunt pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Instanța reține că prin încheierea din 23.01.2015 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 4537.86 lei, din care suma de 3.861.36 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, suma incluzând și TVA.
Astfel, ca urmare a neexecutării voluntare a creanței la care a fost obligat, contestatorul are obligația de suporta toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, în cf. cu prev. art. 669 alin.2 teza a doua Cod procedură civilă, debitorul având obligația de a suporta cheltuielile efectuate după înregistrarea cererii de executare până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu.
Cu privire la celelalte cheltuieli de executare silită contestate, instanța reține că potrivit art.669 alin.4 Cod procedură civilă, sumele datorate de debitor se stabilesc de executorul judecătoresc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată. Or, cu privire la stabilirea sumei de 676,5 lei drept cheltuieli de executare, executorul judecătoresc a menționat detaliat destinația fiecărei sume de bani, astfel că instanța poate verifica legalitatea punerii acestei sume în sarcina debitoarei.
Astfel, instanța că aceste cheltuieli au fost stabilite în mod legal și nu sunt nici disproporționate față de complexitatea urmăririi silite.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.719 Cod procedură civilă, instanța va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
Constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanța va respinge și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. N. cu domiciliul in sector 2, București, .-216, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata K. SA prin K. ROMÂNIA SRL, cu sediul in sector 4, București, ., ..
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
R. C. L. E. Ș.
| ← Succesiune. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... → |
|---|
