Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 4443/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4443/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4443/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 4443
Ședința publică din 02.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. A.
GREFIER: C. N.
Pe rol judecarea cererii formulată de contestatorii V. M. C. și V. M. G., în contradictoriu cu intimata V. G. L., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, au răspuns contestatorii, prin apărător și intimata, personal, legitimată cu CI . nr._ și prin avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, la data de 26.03.2015 s-a depus dosarul de executare, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Contestatorii, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Intimata, prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În condițiile C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Contestatorii, prin avocat învederează instanței că acest dosar este, de fapt, o continuare a unui dosar de executare în care există deja o contestație la executare și cu autoritate de lucru judecat s-au stabilit niște lucruri. Practic contestația din prezentul dosar este în continuarea celeilalte, deci nu se poate face abstracție de cele două dosare. Prin sentința civilă nr. 5487/05.04.2013 pe care Judecătoria sector 3 București a pronunțat-o în dosarul nr._ s-a hotărât, cu autoritate de lucru judecat, ce trebuie să se întâmple, ce trebuie să facă fiecare și a stabilit: 1) că executarea a fost începută fără formele legale, adică fără somație, deci din start era nulă în acest dosar și 2) că cheltuielile de executare ale executorului sunt cele minime, e adevărat că nu au și fost stabilite exact, se ia procentul de 2% conform ordinului Ministrului Justiției și să se stabilească exact cât poate să fie acel onorariu. Consideră că așa cum este dispozitivul acelei sentințe care a rămas definitivă și irevocabilă, în recurs s-a modificat numai dacă B. are sau nu are calitate procesuală, dar toate celelalte prevederi ale sentinței care au fost invocate au rămas exact la fel și sunt definitive și irevocabile. Ori, din dispozitivul acelei sentințe nu-i spune executorului să-și stabilească din nou cheltuieli de executare, le stabilește, îi dă repere, în procedura de executare avem menționat că, dacă sunt repere după care se poate calcula debitul, el poate fi executat. Deci executorul în această cauză și-a depășit atribuțiile și, în loc să execute dispozitivul hotărârii pe care-l avea, l-a interpretat ca să-și refacă alte procese verbale de cheltuieli, prin care nu a respectat dispozitivul acestei sentințe, nici în litera, nici în spirit, a venit cu totul și cu totul cu alte sume. Consideră că toată executarea care face obiectul acestei contestații la executare este nulă. Nu contestă debitul creditoarei care era o hotărâre judecătorească, nu au ce să conteste la ea, contestă doar onorariul. Și instanța când a cenzurat actele de executare prima dată, strict la acest aspect s-a referit. Au spus că sunt de acord să plătească, în mod normal trebuia să se înceapă cu o simplă notificare. Mai arată că s-a făcut o îndreptare de eroare materială, în trei zile s-a făcut executarea și executorul a cerut un procent de 10% reprezentând cheltuieli de executare, maximul posibil. Ttitlul executoriu pentru onorariu așa cum a fost stabilit era această sentință care trebuia să și-o pună în executare. Faptul că a venit și și-a făcut alte procese verbale de executare peste celelalte vechi care deja erau cenzurate și erau cuantificate în această sentință, consideră că și-a depășit atribuțiile legale și că trebuie tratate ca atare în sensul anulării tuturor. Executorul trebuia să-și ia această sentință, să și-o legalizeze și să-și execute onorariul minim cum este stabilit el, că are repere. Aceste dispoziții au autoritate de lucru judecat. Executorul a calculat niște sume cum a dorit, s-a ajuns la suma de 1600 lei fără nicio logică. Doamna executor adună 450 cu 460, 450 fiind onorariul minim care i-a fost stabilit și 460 spune că sunt cheltuielile de executare din primul ciclu de executare diminuate conform hotărârii. Restul de la 900 de lei și până la 1.600 de lei chiar nu are niciun fel de justificare, nu există niciun fel de indicație. Au văzut că ulterior a mai venit și și-a mai completat într-un fel sau altul aceste calcule. La un moment dat doamna executor a susținut că s-a achitat debitul, dar nu s-a plătit onorariul, dar de fapt onorariul s-a dedus întâi în debit și debitul a rămas descoperit și la descoperirea de debit s-au calculat penalități. Tot cu autoritate de lucru judecat, chiar la sfârșitul hotărârii, înainte de dispozitiv, se spune foarte clar: cu privire la actualizarea debitului nu există cererea creditoarei în acest sens, astfel încât majorarea creanței s-a făcut de către un executor cu depășirea mandatului. Deci și-a depășit mandatul, iar acum vine și face același lucru împotriva unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat. S-a făcut o executare, deja suma așa cum o cere doamna executor este acoperită, dar se ajunge într-o situație și mai disperată pentru că se face poprire pe pensie și pe salariu, pe toată suma. Probabil că se vor depăși aceste sume și vor trebui să vină în instanță să facă o întoarcere a executării. Au văzut în întâmpinare, că intimata – creditoare spune că s-a dus la executor și a cerut o consultație și o să-i mai coste încă 460 de lei acest lucru. Dar, au fost de bună credință și au spus că vor să plătească, au și plătit; ajung să nu mai scape de această plată niciodată. Contestatorii, prin avocat solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Intimata, prin avocat precizează faptul că Sentința civilă nr. 5487 la final decide „Stabilește cheltuieli de executare în cauză ca fiind onorariul executorului (cuantum minim + TVA) plus cheltuieli de executare propriu-zise, fără executarea imobiliară”, iar ei se află exact în logica asta, nu depășesc cu nimic ceea ce a dispus instanța în această hotărâre. Referitor la problema actualizării creanței, că a fost făcută fără mandat ș.a.m.d., arată că, în 14.01.2014, a fost făcută o cerere de actualizare a creanței, deci executorul era în posesia unei cereri de actualizare, nici nu se pune problema că executorul a făcut actualizarea de la sine putere și fără să aibă vreun mandat în sensul asta, este o inexactitate. Problema debitului - au mai învederat-o foarte clar în întâmpinare și o mai reia și în concluziile scrise pe care o să le depună, este destul de simplă. Executorul se află în posesia unui dosar de executare valid, în care are niște debite de executat. Se știe foarte bine că prevederile Vechiului Cod de procedură civilă cu care sunt circumscriși cu această acțiune și cu această procedură de executare nu prevedea neapărat o obligativitate asumatică. Cheltuielile de executare sunt primele care trebuie rezolvate, în sensul de a fi recuperate. Sumele invocate de contestatori sunt de fapt urmarea aplicării de TVA. A existat consultanță și sunt absolut cheltuieli justificate. Deci din punctul acesta de vedere contestația este o șicanare pentru că nu apar sume exorbitante (ex. adrese, consultanță, TVA-ul). Ele cresc valoarea executării, dar nu atât de mult încât să creeze o problemă. Modul în care li se explică aici că se continuă executarea cu majorarea extraordinară, că se va pune poprire pe pensie și salariu, se încadrează în logica hotărârii care au menționat-o mai devreme. S-au dus la Ordinul ministrului la care se face referire, executorul a respectat Ordinul ministrului, există un calcul depus care este preluat în mare parte de cel făcut de executor, nu se depășește cu nimic, sunt pure exagerări pentru că se vorbește de sume care nu au dimensiunea unei contestații și a opri un demers de executare absolut firesc. Au un debit care nu a fost recuperat, acest debit nici pe departe nu este un debit atât de mare încât contestatorii să creeze atâta problemă pe seama lui. Cu privire la buna intenție a contestatarilor, că au vrut de fiecare dată să plătească, menționează că nu e adevărat. În primul rând nu au făcut un demers în dorința lor de plată a acestui debit. Atâta timp cât era o hotărâre definitivă era opțiunea lor dacă vor recura hotărârea sau o vor executa. Ba mai mult, contestatorii aveau un debit prin care aveau să recupereze dintr-un proces anterior către contestatoare, la fel le-au propus să compenseze sumele și să se rezolve și problema acestui debit. Nici aici nu a fost o bună intenție și o dorință atât de arzătoare cum li s-a exprimat astăzi aici. Deci calculele sunt foarte ușor evidențiate în întâmpinare și în notele scrise pe care o să le depună. Ba mai mult, executorul este elocvent în ceea ce înseamnă calculul făcut în condițiile în care a avut odată probleme pe eroarea strecurată în prima fază de executare, nu avea niciun motiv să exagereze sau să suplimenteze sume care inevitabil puteau ajunge în procedura de contestare. Intimata, prin avocat solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și depune note scrise.
În replică, apărătorul contestatorilor arată cu privire la actualizare faptul că, cererea de actualizare trebuie să o ai de la început, nu poți să faci o cerere de actualizare așa pe parcurs că altfel ar însemna să faci cerere de actualizare, din actualizare în actualizare, și nu sfârșești niciodată. Logica pentru care prima instanță s-a pronunțat că nu există cerere de actualizare în sensul că nu s-a făcut odată cu cererea de executare, pentru că orice executare durează un timp și ar însemna că de la momentul cererii poți să ceri să actualizezi doar suma cu titlul executoriu.
În replică, apărătorul intimatei arată că cererea actualizării este făcută imediat ulterior hotărârii.
Instanța socotindu-se lămurită, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.12.2014, contestatorii V. M. C. și V. M. G. au formulat, în contradictoriu cu intimata V. G. L., contestație la executare împotriva somației din 19.12.2014 (pentru suma de 1.618 lei) si împotriva procesului verbal de cheltuieli tot din 19.12.2014 (pentru suma de 928 lei), comunicate la 22.12.2014, întocmite de B. V. P. în dosarul de executare 879/2012 și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că, prin sentința civila nr. 8442 din 14.05.2012 pronunțata de Judecătoria sector 3 București în dosarul civil nr._/301/2010, au fost obligați să-i plătească intimatei V. G. L. suma de 14.139 de lei plus 940 de lei cheltuieli de judecata. La cererea intempestiva a creditoarei V. G. L., către B. P. V., s-a format dosarul de executare 879/2012, înainte de judecarea recursului in dosarul civil_/301/2010.
Având în vedere ca au aflat de executare încă din faza incuviintarii executării silite, și-au arătat in scris disponibilitatea plații sumelor din titlul executoriu, pe care de altfel le-au si platit, dar au formulat contestație la executare având in vedere onorariul maxim (si chiar peste) pe care executoarea si l-a pus, precum si faptul ca a făcut demersuri de executare imobiliara (cu cheltuieli) înainte de a le trimite somație de executare.
Prin sentința civila 5487 din 05.04.2013 pronunțata de Judecătoria sector 3 București in dosarul civil_, s-a admis contestația la executare, s-a anulat somația imobiliara si toate actele de executare ulterioare, inclusiv procesele verbale de cheltuieli de executare de la 10.01.2013 si 14.02.2013. S-au stabilit cheltuieli de executare, onorariu de executor in cuantum minim + TVA si cheltuielile de executare propriu-zise, exclusiv cele făcute in vederea executării imobiliare, începute in mod ilegal si abuziv. De asemenea, B. P. V. a fost obligata la cheltuieli de judecata de 1.197 lei către ei.
Având în vedere ca titlul executoriu, sentința 8442 din 14.05.2012, cu sumele de_ de lei + 940 de lei = 15.079 lei a fost plătit integral prin cele 2 plați pe care le-au efectuat in suma de 8.882 de lei + 6.197 de lei = 15.079 de lei (confirmate de B. P. V.), rezulta ca singurele sume pe care le mai au de plata, erau doar către B. P. V., si anume cele menționate de titlul executoriu - sentința civila 5487 din 05.04.2013 pronunțata de Judecătoria sector 3 București in dosarul 4._ prin care s-a admis contestația la executare. Mai concret, aceasta sentința i-a obligat la onorariul minim plus TVA raportat la titlul executoriu sentința 8442 din 14.05.2012 plus cheltuieli de executare exclusiv executare imobiliara, respectiv conform Ordinului Ministrului Justiției 2561/2012, un total onorariu cu TVA de 375 lei.
Prin urmare, noul Proces verbal de cheltuieli de executare din 19.12.2014 este ilegal, deoarece se suprapune sentinței 5487/05.04.2013 (înlocuind-o) care este singurul titlu executoriu ce putea fi invocat, dar care trebuie si respectat.
Procesul verbal de cheltuieli invoca niște sume haotice, fără un calcul din care sa rezulte de unde provin aceste sume, se arunca suma de 459 lei ca fiind onorariul executorului (pe care l-au calculat la 375 lei conform sentinței), la care se adaugă 407 lei fără niciun calcul, la care se adaugă noile cheltuieli de executare care nu pot exista in condițiile in care titlul executoriu este o sentința judecătoreasca, care nu poate fi înlocuita de un proces verbal de stabilire de noi cheltuieli de executare.
Contestatorii au precizat că nu sunt in situația unor răi platnici, atâta vreme cât sentința 5487/05.04.2013 era titlu executoriu atât pentru B. P. V. cât si pentru ei, pentru B. suma cuvenita fiind 375 lei iar pentru ei, 1197 lei.
La data de 09.01.2015 contestatorii au „completat contestația la executare” (f. 17) cu actele de executare primite după comunicarea actelor de executare contestate deja, dar care sunt făcute in cadrul aceluiași dosar de executare 879/2012 de către B. P. V., și anume: - Înștiințare poprire conturi/venituri, emisa la 05.01.2015, către V. M. G., comunicata la 06.01.2015; - Proces verbal de stabilire cheltuieli de executare emis în 16.12.2014 si comunicat în 06.01.2015, care este de fapt același cu procesul verbal deja contestat, comunicat la 22.12.2014; - Proces verbal (de actualizare a sumei din titlul executoriu) din 14.01.2014, comunicat tot la 06.01.2015.
Cu privire la înștiințarea de poprire conturi/venituri, au considerat ca este un act fără finalitate concreta câtă vreme nu sunt indicate concret conturile sau veniturile poprite. În mod normal ar fi trebuit sa le fie comunicate si adresele de poprire către terții popriți. Cu privire la procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare din 16.12.2014, fiind același cu cel deja contestat, și-au păstrat argumentele inițiale.
Intimata V. G.-L. a formulat întâmpinare (f. 25).
În fapt, a arătat că reclamanții V. doresc să inducă în eroare voit, cu rea-credință instanța de judecată. Dosarul civil nr._/301/2010 care a emis titlul executoriu ce face obiectul prezentei executări silite, sentința nr. 8442 din 14.05.2012, nu a avut cale de atac recursul deoarece nici contestatorii și nici intimata nu au apelat la aceasta. Conform procedurilor legale a așteptat să treacă cele 15 zile de la comunicarea sentinței pentru a o investi cu titlu executoriu și pentru a demara procedurile legale pentru recuperarea creanței câștigate în instanță. A apelat la B. P. V. care a deschis dosarul de executare nr. 879/2012 deoarece încă de la judecarea pe fond contestatorii și-au manifestat clar intenția de a nu plăti creanța pe care o aveau față de ea.
Deși contestatorii declară în cererea de contestație la executare ce face obiectul prezentului dosar că și-au arătat disponibilitatea de a plăti creanța, realitatea este cu totul alta și asta se poate observa clar în primele file ale dosarului de executare nr. 879/2012 unde debitorii și-au exprimat încă din faza de încuviințare a executării silite dezacordul lor privind plata întregii sume datorate. Astfel, din adresele depuse de către debitorul V. M. C. la dosarul de executare, acesta nu și-a manifestat intenția de a achita debitul, ci din contră, deși a aflat despre încuviințarea executării silite încă din data de 29.11.2012, data la care a depus întâmpinare în dosarul privind încuviințarea executării silite, a procedat la achitarea parțială a debitului în data de 31.01.2013 și în data de 06.02.2013, apreciind că poate face imputația plății conform propriei voințe, cu ignorarea dispozițiilor legale în materie.
Pe parcursul executării silite doar creditorul își poate exprima acordul în vederea eșalonării plății, executorul judecătoresc neavând posibilitatea decât de a lua act de acest acord. În condițiile în care nu și-a manifestat acordul în vederea acceptării propunerii debitorului de plată parțială a debitului in bani, parțial în natură, însușirea acestei modalități de plată de către executor ar fi reprezentat o încălcare a dispozițiilor art. 1101 cod civil și o îngrădire a drepturilor. De asemenea, având în vedere faptul că plățile au fost efectuate treptat, sunt aplicabile și dispozițiile art. 1509 Cod civil, (dispoziții aplicabile cazului de față cf. dispoz. art. 113 din Legea nr. 71/2011) care în ultimul alineat precizează: "În toate cazurile, plata se va imputa mai întâi asupra cheltuielilor de judecată și executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor și penalităților, în ordinea cronologică a scadenței acestora, și, în final, asupra capitalului, dacă părțile nu convin altfel. "
Mai mult, contestatorii au informat eronat și cu rea credință prezenta instanță și în legătură cu prevederile Ordinului Ministrului Justiției 2561/2012 cum că "onorariile executorilor pot fi între 2%-10%". În realitate, Ordinului Ministrului Justiției 2561/2012 art. I pct. 3 lit. a) prevede că pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Conform titlului executoriu, sentința 8442 din 14.05.2012, creanța inițială a fost de 15.079 lei care a fost actualizată în conformitate cu dispozițiile art. 371" alin.3 C.proc.civ. prin procesul Verbal din data de 14.01.2014, după cum urmează: "_ x 4,58%(indicele de inflație pentru mai 2012-ianuarie 2013, comunicat de INSSE conform adresei aflate la dosar) = 690,62 lei". Rezultă astfel un debit total actualizat până în ianuarie 2013 de_,62 lei.
Onorariul minim calculat corect si legal conform Ordinului MJ nr. 2561/2012 este: 75 + 2% (15.769,62-1.000) = 75+2% x 14.769,62= 75+295,39= 370,39 la care se adaugă TVA 24% rezultând în final suma de 459,29 lei conform procesului verbal din data de 16.12.2014.
La onorariul minim calculat se adaugă și cheltuielile pentru acțiunile întreprinse înaintea oricărei executări silite fie ea imobiliară sau nu (adrese la diferite instituții ale statului pentru a afla informații despre patrimoniul debitorilor, verificări ale situațiilor financiare, etc).
Cheltuielile premergătoare demarării executării silite, așa cum se întâmplă în orice dosar de executare silită au fost: înregistrare dosar, formare dosar, redactare adresă, arhivare dosar, cheltuieli de transmitere prin poștă, proces verbal de constatare, emitere somație, proces verbal de distribuire sume, proces verbal de îndeplinire a procedurii, timbre judiciare, taxă judiciară de timbru încuviințare silită. Total cheltuieli "exclus executarea imobiliară" = 407,74 lei (descrise în detaliu mai sus) conform procesului verbal din data de 16.12.2014. Nu poate exista o executare silită fără aceste cheltuieli premergătoare și acte întreprinse din momentul demarării unei executări silite așa cum doresc contestatorii și s-au exprimat și în scris în prezenta contestație.
Aceste cheltuieli au fost stabilite anterior și sentința nr. 5487/05.04.2013 semnată și depusă ca anexă la cererea de contestație la executare de către contestatorul V. M. C. la fila 5 paragraful 7 precizează clar următoarele: "Stabilește cheltuieli de executare în cauză, ca fiind onorariu executor (cuantum minim+TVA) plus cheltuieli de executare propriu-zise fără executare imobiliară”. Instanța de executare care a soluționat pe fond contestația la executare, nu a înțeles să le cenzureze, aceasta dispunând menținerea cheltuielilor, mai puțin a celor privind „executarea imobiliară".
În condițiile în care instanța de fond a menținut aceste cheltuieli, contestatorul nu mai poate să solicite pe această cale anularea lor, deoarece s-ar încălca, autoritatea de lucru judecat. Cuantumul acestor cheltuieli a fost stabilit conform normelor legale existente în materie la data înregistrării dosarului execuțional și care guvernează întreaga executare silită, nefiind aplicabile eventualele acte normative intrate în vigoare ulterior înregistrării dosarului.
De asemenea, în acest dosar au mai fost avansate de către intimată și alte sume, care nu au fost reținute de către executorul judecătoresc în procesele-verbale contestate. Astfel, înainte de declanșarea urmăririi imobiliare, s-au emis adrese de informare către cartea funciara, în vederea verificării situației patrimoniale a celor doi debitori(acte premergătoare în orice tip de executare silită), informații care au fost taxate de către OCPI cu câte 100 lei, respectiv a avansat și suma de 200 lei. (fiind vorba de 2 debitori V. M. G. și V. M. C.).
Din debitul principal actualizat până la 1.01.2013 de_,62 lei s-a achitat de către contestatori în rate și după cum au dorit suma de 8.882 lei la data de 31.01.2013 și suma de 6.197 lei la data de 06.02.2013. Astfel:_,62 - 8882 - 6197= 690,62 lei rest debit principal.
Datorită faptului că debitorii, din decembrie 2012 și până în prezent nu au dorit să achite toată creanța au mai apărut cheltuieli în dosarul de executare și anume: - Taxă INEP (conform HG 1309/2012): 2 lei; - Adrese de informare ANAF, INEP, CASMB, DITL prin poștă (TVA inclus): 49 lei - Taxă INEP timbru fiscal 2x5: 10 lei; Total cheltuieli 02._14 = 61 lei. Toate cheltuielile privind executarea silită au fost devansate conform procedurilor legale din domeniu. Astfel se explică toate sumele enunțate în procesul verbal din 16.12.2014 care a fost întocmit conform prevederilor legale din domeniu. Total debit pe care contestatorii nu doresc să-l achite nici până în acest moment este: 690,62(rest debit principal) + 459,29( onorariu executor judecătoresc corect calculat) + 407,74 (cheltuieli executare exclus executarea imobiliară) + 61 (cheltuieli 02._14)= 1618,65 lei
Contestatorii doresc, prin tot felul de artificii ilegale să nu mai plătească creanța rămasă ba mai mult se văd îndreptățiți să primească de la B. P. V. sau de la intimată suma de 1197 lei, sumă enunțată într-o sentință de fond (5487/05.04.2013) care nu a fost legalizată (se poate vedea clar lipsa ștampilei pe exemplarul depus chiar de contestatori la cererea de contestație la executare) ba mai mult, a fost desființată de sentința nr. 3446R/11.11.2014 a Tribunalului București ce a fost redactată înainte de data de 9.12.2014 când contestatorii au dorit să li se accepte o "completare de dispozitiv" prin care cereau cheltuieli de judecată când au observat că au pierdut în fața lui B.. "Completarea de dispozitiv" a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința nr. 4041/2014 din 09.12.2014 a Tribunalului București. Fiind o sentință dată în faza de recurs este obligația părților din dosar, conform procedurilor legale, de a lua la cunoștință de sentință, comunicarea sentinței nemaifăcându-se ca în faza de fond.
După redactarea procesului verbal din 16.12.2014 și a somației de executare din data de 19.12.2014, a fost nevoită să mai devanseze și suma de 40 lei în data de 07.01.2015 reprezentând timbru judiciar, contravaloare poprire pe conturi a debitorilor deoarece aceștia s-au arătat de rea credință și nu au plătit debitul restant conform art. 411 C.. Neconformându-se procedurilor legale și neexistând un act oficial prin care s-ar suspenda executarea silită, au apărut noi cheltuieli determinate de continuarea executării silite.
Mai mult, în urma citării în acest dosar, a fost nevoită să se adreseze executorului judecătoresc pentru a cunoaște în detaliu toate aspectele privind executarea silită cu scopul de a putea să elaboreze prezenta întâmpinare, să poată arăta realitatea din dosarul de executare nr. 879/2012. Executorul judecătoresc a consiliat-o în ceea ce privește executarea silită din acest dosar execuțional, activitate prevăzută de legea 188/2000 și care este remunerată, sens in care a achitat de asemenea suma de 186 lei.
Deci, pe lângă debitul restant de 1618,65 lei se mai adaugă și suma de 426 lei (186 lei consiliere executor judecătoresc + 40 lei timbru judiciar poprire conturi + 200 lei verificare situație patrimonială OCPI) ce urmează a fi incluse într-un nou proces verbal conform actelor justificative ce se regăsesc în dosarul de executare 879/2012.
Din cele enunțate în prezenta întâmpinare se vede clar ca debitorii V. M. G. și V. M. C. doresc să inducă în eroare instanța investită cu acest dosar, aceștia dorind prin artificii ilegale să nu mai plătească debitul restant, că sunt de rea credință și vor continua să conteste fără temei legal orice proces verbal care se va întocmi doar ca să tergiverseze cauza până la infinit și să nu plătească.
În concluzie, intimata a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și a solicitat cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar.
În drept, a invocat disp. art. 3171 alin. 3, art. 3712, art. 3715 lit. a, art. 3717 alin. 2, art.3732 C.proc.civ, art. 1509 C.c, Ordin MJ 2561/2012 art. I, pct. 3, lit. a.
La solicitarea părților, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri. La solicitarea instanței, a fost comunicat dosarul de executare.
Analizând prezenta contestație la executare, instanța reține în primul rând că în cauză sunt incidente dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă 1864 față de data deschiderii dosarului de executare (13.11.2012 – f. 41) și față de prevederile art. 3 din Legea 76/2012 conform cărora executarea este supusă dispozițiilor legale în vigoare la data declanșării ei.
Analizând mai întâi contestația formulată împotriva încheierii de actualizare debit (de aceasta depinzând și soluția pe capătul de cerere privind contestația la cheltuielile de executare, cum vom arăta mai jos), instanța constată că, contrar susținerilor contestatorilor, în mod legal prin procesul verbal din 14.01.2014 (f. 139) B. P. a luat act de cererea intimatei din 14.01.2014 de actualizare a debitului (f. 138) și a procedat la actualizarea debitului din mai 2012 (data când hotărârea judecătorească a devenit executorie) până în ianuarie 2013 (data plății debitului principal făcută de contestatorii debitori).
Sentința civilă nr 8442/14.05.2012 (f. 6), titlul care a stat la baza dosarului 879/2012 este o sentință definitivă, fiind atacabilă doar cu recurs și, pe cale de consecință, executorie de la data pronunțării. Prin urmare, data redactării sau data comunicării acestei sentințe către debitori nu are nicio relevanță. De asemenea, buna sau reaua credință a debitorilor nu are nicio relevanță. Nici faptul că debitorii sau creditoarea aveau dreptul să promoveze recurs împotriva sentinței nu are nicio relevanță. Odată pronunțată sentința, aceasta era definitivă, executorie, iar debitorii contestatori aveau obligația de a efectua plata imediat sub sancțiunea actualizării debitului conform dispozițiilor art. 3712 Cod procedură civilă care prevăd că " în cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie (…) și până la data plății efective a obligației."
Pretinsul caracter nelegal al întregii executări, faptul că intimata creditoare ar fi fost obligată să emită doar o notificare de plată, nu să demareze executarea silită, că au fost de bună credință, că și-au manifestat disponibilitatea de a achita debitul puteau fi invocate doar în termenul de 15 zile de la data primirii primei înștiințări de executare în 2012, nu la acest moment din procedura de executare. Mai mult, o parte din aceste susțineri au și fost invocate în contestația la executare care a făcut obiectul dosarului_ (f. 8 verso) și nu au fost reținute de instanța pe rolul căreia s-a aflat dosarul_, astfel că acestea nu mai pot face obiectul unei noi judecăți în prezentul dosar.
De asemenea, chiar și sentința 5487/05.04.2013 invocată chiar de contestatori (f. 10) face dovada legalității procesului verbal de actualizare a debitului - prin sentința menționată s-a dispus anularea executării cu privire la actualizare pe motiv că nu exista cererea creditoarei în acest sens și că s-a depășit de către B. mandatul acordat de creditoarea-intimată din prezenta cauză, nu pentru că intimata creditoare nu ar fi avut dreptul la actualizare. Or, odată ce a fost formulată cerere de actualizare a debitului de către intimata-creditoare în data de 14.01.2014, tocmai în considerarea motivării instanței din sentința 5487/05.04.2013 (f. 138), B. era obligat să procedeze la această actualizare.
Contrar susținerilor contestatorilor, cererea de actualizare nu trebuie obligatoriu să fie formulată odată cu cererea de demarare a executării silite. Acest aspect nu a fost reținut nici prin sentința 5487/05.04.2013 și niciun text de lege nu stabilește un termen limită până la care creditorul poate solicita actualizarea debitului său. Dimpotrivă, este legal și logic ca un creditor să aibă dreptul să solicite actualizarea debitului odată cu cererea de executare silită sau să solicite actualizare pe parcursul executării silite sau să solicite noi actualizări pe parcursul executării (aceasta fiind și rațiunea „actualizării cu rata inflației” - stabilirea prejudiciului real în funcție de durata de timp trecută de la data scadenței) sau chiar după efectuarea integrală a plății, tocmai în funcție de această dată putând și să fie stabilit exact cuantumul actualizării.
Pentru aceste motive, nu se poate reține pretinsul caracter nelegal al actualizării debitului principal.
În aceste condiții, și onorariul B. care putea fi stabilit in sarcina debitorilor – contestatori trebuia calculat raportat la debitul actualizat în mod legal, respectiv 15.769,62 de lei, nu 15.079 de lei cât au indicat contestatorii în prezenta contestație.
Din maniera de calcul a onorariului de executor indicată de contestatori în propria cerere rezultă și că aceștia au omis în mod nejustificat luarea în considerare și a sumei fixe de 75 de lei la care se adaugă procentul de 2% din debit conform Ordinului MJ. Astfel că, raportat la debitul real, la sentința 5487/05.04.2013 invocată chiar de contestatori și la prevederile OMJ nr. 2561/2012, onorariul minim plus TVA care putea fi stabilit in sarcina debitorilor – contestatori era de 459,29 de lei, așa cum s-a stabilit și prin procesul verbal de cheltuieli din data de 16.12.2014 (f. 169).
În condițiile neachitării integrale și a actualizării și a cheltuielilor de executare neanulate, în mod legal intimata a continuat executarea silită și are dreptul la recuperarea cheltuielilor făcute după anularea parțială a executării, respectiv taxele și plățile făcute pentru obținerea și transmiterea solicitărilor de relații de la INEP, ANF; CASMB; DITL (f. 5 rp. la f. 145, 146, 149, 154, 157, 163, 180) cheltuieli de care intră în noțiunea de „cheltuieli de executare propriu-zise fără executare imobiliară” la care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat și prin sentința 5487/05.04.2013, că intimata-creditoare avea dreptul.
În ceea ce privește însă suma de 407,74 de lei indicată de B. în procesul verbal de cheltuieli ca reprezentând „cheltuieli stabilite anterior din care au fost excluse, conform sentinței civile nr . 5487/05.04.2013, cheltuielile privind executarea imobiliară” (f. 5), instanța constată că acestea nu au un caracter cert, clar de natură să permită o minimă verificare a legalității și temeiniciei lor, B. neindicând ce cuprinde de fapt și de drept, în concret această sumă.
In procesul verbal inițial de cheltuieli de executare din 10.01.2013 (f. 76) și în procesul verbal de diminuare a cheltuielilor de executare din 14.02.2013 (f. 99), analizate și prin sentința 5487/05.04.2013 (f. 9 verso), B. a indicat ca și cheltuieli clare în legătură cu executarea imobiliară 124 de lei – proces verbal de constatare, 62 de lei notare somație în cartea funciară, 12,40 de lei – emitere somație, 320 de lei – taxă cartea funciară, 500 de lei – onorariu expert. Deducând aceste sume (1.018,40 de lei) din cheltuielile de executare totale de 1909,74 de lei, ar rezulta un cuantum al cheltuielilor de 891,34 de lei. Deducând din această sumă onorariul de executor de 620 de lei așa cum a fost diminuat la data de 14.02.2013 (f. 99) dată fiind anularea lui parțială prin sentința 5487/05.04.2013, ar rezulta cheltuieli efective de executare de 271,34 de lei sumă evident diferită de cea reținută prin procesul verbal din 16.12.2014.
Mai mult, în procesele verbale anterioare menționate mai sus fusese deja reținută suma de 49 de lei (10*4,9 lei cheltuieli transmitere prin poștă). Prin urmare cel puțin această sumă era deja cuprinsă în „cheltuieli stabilite anterior din care au fost excluse cheltuielile privind executarea imobiliară”, astfel că eventuala lor includere și în suma de 407,74 de lei și luarea lor în considerare și separat cum s-a menționat în procesul verbal din 16.12.2014 este ilegală.
Pentru aceste motive, având în vedere lipsa oricărei explicații cu privire la conținutul sumei de 407,74 de lei, cheltuieli de executare în contra prevederilor Codului de procedură și ale Legii și Statului executorilor, neconcordanțele dintre acte, imposibilitatea deducerii cel puțin a conținutului și a justificării acestei sume, instanța va admite contestația în parte și va anula în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din 16.12.2014, somația din 19.12.2014 și înștiințarea poprire conturi din 05.01.2015 din dosar de executare 879/2012 al B. P. V. pentru această sumă de 407,74 de lei, B. având obligația întocmirii ulterioare a unui proces verbal de cheltuieli de executare din care să rezulte clar componenta debitului pretins care să permită și creditoarei recuperarea cheltuielilor efectiv făcute pentru recuperarea integrală a creanței sale.
Contrar susținerilor vădit neîntemeiate ale contestatorilor, executarea silită vizează și toate cheltuielile de executare, art. 371/4 lit. a) C.pr.cv stabilind clar că executarea încetează atunci când s-a realizat integral obligația din titlu, dar și cheltuielile de executare, întregul capitol privind executarea silită cuprinzând și numeroase alte dispoziții care vizează tocmai executarea cheltuielilor de executare.
De asemenea, susținerile contestatorilor din concluziile scrise conform cărora executarea cu prioritate a cheltuielilor de executare față de executarea debitului ar fi ilegală, este lipsită și de temei și de sens raportata la situația de fapt din cauză. Pe de o parte, art. 563 C.pr.cv. stabilește clar că, la distribuirea sumelor obținute din executarea silită, cheltuielile de executare au rang de preferință față de debitul principal (lit. a art. 563 C.pr.cv.). Pe de altă parte, contestatorii debitori au făcut imputația plăților parțiale în sensul că acestea acoperă debitul principal, iar intimata creditoare le-a și acceptat această imputație, prin urmare creditoarea nici nu a procedat la executarea cu prioritate a cheltuielilor de executare, deși legea îi dădea acest drept.
Contrar susținerilor vădit neîntemeiate ale contestatorilor nu se poare reține nulitatea totală a înștiințării poprire conturi pe motiv că nu ar fi indicate conturile sau veniturile poprite în concret sau pe motiv că nu le-ar fi fost comunicate adresele de poprire către terții popriți.
B. nu are obligația să comunice unui debitor adresele de poprire către terții popriți, ci, așa cum se prevede clar în Cod, aceste adrese de poprire se comunică numai terților popriți vizați de aceste adrese. B. are obligația să comunice unui debitor doar înștiințare cu privire la măsura popririi, obligație pe care B. P. a respectat-o în prezenta cauză. Legea nu impune indicarea exactă a tuturor conturilor sau a veniturilor supuse popririi în înștiințare, lucru care ar fi și imposibil, nici creditorul, nici B. neputând cunoaște aceste elemente a priori. Popririle se înființează generic, se comunică băncilor sau angajatorilor, urmând ca aceștia să comunice B. dacă debitorii în cauză au sau nu conturi la ei, dacă au sau nu obligații de plată față de ei și să procedeze la poprire/plată în mod corespunzător.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite contestația la executare numai în parte, în limitele arătate mai sus.
Având în vedere dispozițiile C.pr.cv. conform cărora instanța competentă poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, față de faptul că prin prezenta va fi soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
În condițiile art. 274, 276 NCPC, instanța va obliga intimata să plătească contestatorilor sumele de 32,62 de lei, 125,95 de lei, parte din cheltuielile de judecată, reprezentând taxa de timbru aferentă valorii în care contestația va fi admisă, respectiv parte din onorariul de avocat de 500 de lei stabilit prin regula de trei simple raportat la valoarea debitului contestat de 1.618,65 de lei și la valoarea la care contestația s-a dovedit a fi întemeiată de 407,74 de lei
Reținând și culpa contestatorilor în promovarea prezentei acțiuni, instanța îi va obliga pe aceștia să plătească intimatei suma de 454,84 de lei, parte din cheltuielile de judecată, aplicând aceeași regulă de trei simple la onorariul de avocat și cheltuieli transmitere acte în total de 608 lei, respectiv la suma 1.210,91 de lei pentru care apărările intimatei s-au dovedit a fi întemeiate (1.618,65 de lei sumă contestată – 407,74 sumă anulată).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte contestația formulată de contestatorii V. M. C. (CNP_), cu domiciliul în București, ., ., . și V. M. G. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 5, ., sector 3, în contradictoriu cu intimata V. G. L. (CNP_), cu domiciliul în București, .. 16, ., ..
Anulează în parte procesul verbal de cheltuieli de executare din 16.12.2014, somația din 19.12.2014 și înștiințare poprire conturi din 05.01.2015 din dosar de executare 879/2012 al B. P. V. pentru suma de 407,74 de lei.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatorilor sumele de 32,62 de lei, 125,95 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Obligă contestatorii să plătească intimatei suma de 454,84 de lei, parte din cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. A. C. N.
DA/GI/5ex/02.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4442/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria... → |
|---|
