Pretenţii. Sentința nr. 4227/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Dezbaterile au avut loc în ședința din publica din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015, în aceeași compunere dispunând următoarele:

INSTANTA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 16.06.2014 sub nr de dosar_, reclamanta A. DE P. . în contradictoriu cu pârâta G. V. obligarea acesteia la plata sumelor de 4504,26 lei, cu titlu de cote de întreținere aferente perioadei iunie 2011 – aprilie 2014; 253,40 lei, cu titlu de restanțe la fondul de rulment, precum și 2964,79 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

în motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este proprietara apartamentului nr. 123 situat în București, sector 3, ., nr. 14, ., . luna iunie 2011 nu a mai achitat cheltuielile de întreținere.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 49 și 50 din Legea 230/2007.

În dovedirea susținerilor a depus înscrisuri în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

La data de 17.07.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, arătând că nu datorează sumele pretinse prin acțiune, contestând modalitatea de stabilire a cotelor de întreținere. În probațiune, pârâta a depus înscrisuri și a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile, pentru determinarea calculului întreținerii pe ultimii 3 ani. În drept, pârâta a invocat prevederile art. 205-208 C.proc.civ.

La data de 16.09.2014, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza în specialitatea contabilitate, raportul de expertiza contabilă, efectuat de expertul judiciar B. N. fiind depus la f. 182-190 din dosar, părțile neformulând obiecțiuni cu privire la acesta.

Analizând cauza prin prisma probatoriului administrat, reține:

În fapt, pârâta G. V. este proprietara apartamentului nr. 123 situat în București, sector 3, ., nr. 14, ., . înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă și necontestate de pârâtă, potrivit art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1588/2008 de punere în aplicare a Legii 230/2007, ținând cont și de concluziile raportului de expertiza contabilă, acesta nu a achitat cotele de întreținere restante pe perioada iunie 2011 – aprilie 2014, în cuantum de 4504,26 lei, suma aferentă fondului de rulment, pentru aceiași perioadă, în cuantum de 253,35 lei, nici penalitățile de întârziere aferente perioadei iunie 2011 – aprilie 2014.

Instanța, referitor la cotele de întreținere și contribuția la fondul de rulment, solicitate de reclamantă pentru perioada iunie 2011 – aprilie 2014, în cuantum de 4504,26 lei, respectiv 253,35 lei, constată că potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor asociației de proprietari, iar conform art. 49 alin.2 din același act normativ termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. În măsura în care unul dintre proprietari este nemulțumit de suma fixată ca și cotă de contribuție, este în drept să o conteste, potrivit art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1588/2008 de punere în aplicare a Legii 230/2007.

Instanța va reține concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, care coroborat cu fișa apartamentului (f. 6-8, 158-162) și cu listele de plată pentru perioada iunie 2011 – aprilie 2014 (f. 21-140), precum și cu concluziile formulate de pârâtă, prin apărător ales, în cadrul ședinței publice, din data de 24.03.2015, privind recunoașterea debitului, conduc la concluzia că pârâta datorează suma de 4504,26 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere pentru perioada iunie 2011 – aprilie 2014, precum și suma de 253,35 lei, cu titlu de contribuție aferentă fondului de rulment.

Pârâta nu a susținut și nu a făcut dovada contestării sumelor, potrivit art. 12 din Hotărârea nr. 1588/2007, deși avea această obligație, în cazul în care ar fi existat contestație asupra sumei.

Cu privire la penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, instanța constată că acestea au fost legal percepute, conform dispozițiilor normative prevăzute de art. 30 din Legea nr. 230/2007 – Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții: j) stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale; Art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 permite asociației să aplice penalități de întârziere în cuantum de maxim 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce pot fi aplicate numai după o perioadă de 30 de zile după termenul stabilit pentru plată, fără a putea depăși suma pentru care au fost aplicate. Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că termenul de plată a cotelor de contribuție, afișate pe lista lunară de plată, este de maxim 20 zile calendaristice.

Interpretând aceste dispoziții legale prin raportare la modul de calcul aplicat de către reclamantă, instanța consideră că penalitățile au fost legal percepute, din listele privind cotele de contribuție la întreținere reieșind un cuantum al penalităților de 0,2 % / zi.

În ceea ce privește cuantumul acestor penalități instanța constată că față de suma pretinsă prin cererea de chemare în judecată, respectiv 2964,79 lei, din concluziile raportului de expertiză contabilă, reiese că valoarea penalităților de întârziere aferente sumelor restante este de 2802,94 lei, instanța urmând a reține aceste din urmă concluzii.

Pe cale de consecință instanța va admite în parte acțiunea și în baza art. 45, art. 46 și art. 49 din Legea nr. 230/2007 va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 7560,55 lei, compusă din suma de 4504,26 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, pentru perioada iunie 2011 – aprilie 2014, suma de 253,35 lei, reprezentând contribuție fond de rulment și suma de 2802,94 lei, cu titlu de penalități de întârziere.

În ceea ce privește cererea pârâtei de acordare a unui termen de grație, formulată în cadrul ședinței publice din data de 24.03.2015, instanța urmează a o încuviința reținând că în temeiul art. 397 alin. 3 C.pr.civ., în cazurile în care instanța poate da un termen pentru executarea hotărârii, acesta va fi acordat chiar prin hotărâre.

Instanța apreciază întemeiată cererea pârâtei având în vedere că este pensionară, având o pensie lunară de 495 lei (f. 268), de asemenea, este angajată, însă din ianuarie 2015 aceasta este în concediu fără plată față de lipsa de activitate a societății angajatoare (f. 269, f. 271-273), reținând, totodată, că pârâta este încadrată în grad de handicap, beneficiind de o indemnizație de 166 + 68 lei (f. 151). Astfel, instanța apreciază că solicitarea pârâtei de stabilire a unor rate lunare de 200 lei, ar întârzia achitarea integrală a debitului cu 3 ani, iar cererea reclamantei de stabilire a unor rate lunare de 400 lei, ar conduce la lipsirea pârâtei de mijloacele necesare întreținerii sale.

Pentru aceste considerente, instanța urmează a acorda pârâtei un termen de grație sub forma eșalonării plății datoriei în 25 rate lunare a câte 300 lei fiecare, ultima rată fiind în cuantum de 360,55 lei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, apreciind acest cuantum proporțional cu veniturile pârâtei și situația sa familială și personală.

În ceea ce privește cererea de majorare a onorariului de expert, formulată de expertul judiciar B. N. (f. 181), instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată, apreciind că față de activitatea desfășurată de expert, de complexitatea cauzei și de durata de timp necesară efectării expertizei contabile, nu se impune majorarea onorariului stabilit de instanță cu titlu provizoriu.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța constată că reclamanta nu a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta A. DE P. . sediul în sector 3, București, ., nr. 14, C._, in contradictoriu cu pârâta G. V., cu domiciliul în sector 3, București, ., nr. 14, ., ap. 123, CNP_.