Uzucapiune. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 10179/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 23.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: A. M. U.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. A. în contradictoriu cu pârâta B. L., având ca obiect uzucapiune .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 02.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședința de la acea data, parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 09.07.2015, 16.07.2015, 23.07.2015 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 la data de 14.05.2012 reclamanta D. A. a solicita instanței ,în contradictoriu cu pârâta Brătănescu L., să constate că a dobândit prin uzucapiunea de lungă durată dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 320 mp, situat în București, .. M., nr. 6, sector 3, precum și că a dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcției edificată pe acest teren.
În motivarea cererii de chemare în judecată, s-a arătat, în esență, că autoarea reclamantei, D. I., născută T., a dobândit de la tatăl său I. T. - bunicul matern al reclamantei – un teren în suprafață de 250 mp, având vecinătățile menționate în contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr._/1937 de Tribunalul Ilfov – Secția notariat, act transcris sub nr. 7241/1937. Potrivit contractului de vânzare cumpărare menționat terenul avea următoarele vecinătăți: la răsărit – P. M., la nord – I. Negrutzi, la apus - - M. I. T., iar la sud – Parcul B..
Conform extrasului din „ Tabloul cu oameni împroprietăriți cu locuri de casă” din 21.07.1931, eliberat de Arhivele Naționale, I. T. ( bunicul matern al reclamantei ) și M. I. T. ( fratele mamei reclamantei, deci unchiul reclamantei ) apar menționați cu lotul nr. 325 și cu o suprafață totală de 515 m.p.
Încă de la început, cele două parcele de teren învecinate ( aspect care rezultă din actul autentic de dobândire a suprafeței de 250 mp, unde se menționează să se învecinează la apus cu M. I. T.) s-au considerat o singură proprietate, fiind împrejmuit întregul teren de 570 m.p. care apare la adresa din .. M. nr. 6.
În plus, și în actele de dobândire a terenurilor învecinate ( acte autentice de vânzare – cumpărare ) acestea apar învecinate la răsărit pe 31 m. cu proprietatea D. G., incluzând, deci, în lungime cele două parcele învecinate.
După cumpărarea și preluarea terenului, autoarea reclamantei și soțul acesteia ( adică părinții reclamantei ) au edificat pe acest teren cu mijloace proprii un corp de casă cu trei camere și dependințe, posesia și folosința asupra terenului în suprafață e 570 m.p. și a construcțiilor edificate pe acestea au continuat neîntrerupt. După decesul părinților reclamantei posesia și folosința asupra terenului si construcțiilor au fost continuate de către reclamantă în calitate de unic moștenitor al acestora, calitate atestată de certificatul de moștenitor nr. 984/1990 eliberat de fostul Notariat de Stat Sector 3.
Calitate procesuală a pârâtei este dată de împrejurarea că aceasta este moștenitoarea lui T. M., astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 85/19.09.2001 eliberat de BNP I. V. .
În drept au fost invocate prevederile art. 111 C.p.civ., cele ale art. 1847 și următoarele din C.civ., art. 1860 C.civ., art. 1890 C.civ., art. 488 C.civ. și art. 492 C. Civ.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială și expertiza.
Pârâte, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și expertiza.
La data de 02.07.2015 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că, date fiind concluziile raportului de expertiză în cuprinsul căruia s-a menționat că suprafața măsurată este mai mare decât cea din Tabloul cu oameni împroprietăriți ( f. 8 ), solicită constatarea faptului că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 348,2 m.p. precum și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul respectiv.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform extrasului din Tabloul cu oameni împroprietăriți ( f. 8 ) numiților I. T. ( tatăl reclamantei ) și M. I. T. ( fratele mamei reclamantei, deci unchiul acesteia din urmă ) au primit lotul nr. 325 în suprafață de 515 m.p.
Prin contractul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 01.04.1937 I. T. i-a vândut fiicei sale I. D. ( mama reclamantei ) suprafața de 250 m.p. din lotul nr. 325, terenul înstrăinat având următoarele vecinătăți: răsărit – P. M., nord – I. Negrutzi, apus – M. I. T., iar la sud – Parcul B..
Prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta urmărește să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 348,2 m.p. prin efectul uzucapiunii de lungă durată, precum și dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate asupra acestuia ca urmare a accesiunii imobiliare artificiale.
Instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Astfel, conform extrasului din „Tabloul cu oameni împroprietăriți cu locuri de casă” din 21.07.1931, eliberat de Arhivele Naționale, lui I. T. ( bunicul matern al reclamantei ) și lui M. I. T. ( fratele mamei reclamantei, deci unchiul reclamantei ) le-a fost atribuit lotul nr. 325. Întrucât nu se menționează cât din terenul respectiv revine fiecăruia dintre împroprietăriți, instanța apreciază că în speță suntem în prezența unui drept de proprietate devălmașă. Așadar, dreptul de proprietate al celor doi proprietari poartă asupra fiecărei particule din bun, nefiind fracționat nici bunul și nici dreptul de proprietate ( privit în chip abstract desprins de bun).
Cu alte cuvinte, moștenitorii celor doi împroprietăriți ( care în prezenta cauză sunt reclamanta și pârâta ) au un drept de proprietate devălmașă asupra terenului în integralitatea lui.
În aceste condiții ( situația fiind distinctă de stăpânirea exercitată de către un coproprietar a cărui cotă ideală este determinată și când este posibilă intervertirea posesiei), instanța apreciază că posesia exercitată de către codevălmaș asupra terenului are un caracter precar, neputându-se stabili dacă stăpânirea a fost exercitată cu sau fără animus sibi habendi.
De altfel, situația de fapt care rezultă din piesele probatorii aflate la dosar, nu se încadrează în situațiile de intervertire a posesiei reglementate de art. 1.858 C.civ.
Concluzionând, instanța opinează că niciodată un proprietar devălmaș nu poate uzucapa terenul cu privire la care are un drept de proprietate devălmașă.
Dată fiind soluția pronunțată cu privire șa a,cest capăt de cerere, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat și capătul de cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune asupra construcțiilor edificate pe terenul în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta D. A. cu domiciliul în sector 3, București, SOLDAT S. N M., nr. 6 în contradictoriu cu pârâta B. L. cu domiciliul în sector 3, București, CAMPIA LIBERTATII, nr. 33, ., . ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.07.2015.
PREȘEDINTE | GREFIER |
A. M. M. | A. M. U. |
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
