Contestaţie la executare. Sentința nr. 7918/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7918/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 03-05-2012 în dosarul nr. 7918/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7918
Ședința publică din data de 03.05.2012
Instanța constituită din:
Președinte: G. D.
Grefier: M. I.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare privind pe contestatoarea A. H.-TECH SRL în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul, prin apărător, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată la data de 19.04.2012 contestatoarea a depus, la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, un set de înscrisuri, după care,
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru propunerea de probe.
Apărătorul contestatoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul art. 167 C.pr.civ., încuviințează în cauză proba cu înscrisuri, apreciind această probă ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea actelor de executare, cu restituirea taxei judiciare de timbru.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.02.2012 sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 04.04.2012, contestatoarea A. H.-TECH SRL în contradictoriu cu intimata I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI a solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. 1592/30.12.2011, respectiv a titlului executoriu nr. 1593 și a somației nr. 1593, ambele din data de 30.12.2011, emise de intimată.
În motivarea contestației se arată că suma solicitată de intimată, în cuantum de 4783 lei și penalitățile în cuantum de_ lei nu este reală, fiind calculată ca urmare a unei greșite interpretări a unui formular pe care contestatoarea l-a depus la ITM București, eroarea constând în faptul că în declarația inventar privind comisionul datorat și înregistrat sub nr._ din data de 19.04.2006, în loc să se treacă suma neachitată, a fost trecută suma achitată. Mai susține contestatoarea că din situația lunară a comisionului datorat pentru anii 2000 – 2005, rezultă că și-a achitat sumele datorate cu ordine de plată pentru fiecare lună calendaristică, iar în urma discuțiilor verbale cu reprezentanții intimatei a înțeles că această situație se va îndrepta și a întocmit o nouă declarație inventar înregistrată sub nr._/20.11.2007 solicitând a se efectua modificările necesare. A mai arătat contestatoarea că a înregistrat la ITM adresa nr._/2011 prin care a solicitat rectificarea declarației și, mai ales, ștergerea datoriei fictive, însă intimata, prin adresa nr. 5723/26.01.2012 i-a comunicat că legislația în vigoare nu prevede depunerea unei declarații inventar rectificative în acest domeniu, anularea acestui document putându-se efectua numai în baza unei hotărâri judecătorești.
Totodată, petenta a invocat excepția prescripției dreptului de a pune în executare silită, în baza art. 131 alin. 1 și 2 din Codul de procedură fiscală, arătând că declarația inventar este pentru perioada 2000-2005, fiind împlinit termenul de 5 ani.
În drept, petenta a invocat disp. art. 172-173 C.pr.fisc., art. 399 și urm și art. 403 C.pr.civ.
Atașat contestației, petenta a depus la dosar înscrisuri (f. 7-25).
Contestația a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 194 lei (chitanțele nr._/1 din 03.02.2012 în valoare de 20 lei și nr._/1 din 04.04.2012 în valoare de 174 lei) și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La data de 04.04.2012 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în baza declarațiilor fiscale lunare privind comisionul datorat ITM București pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă, înregistrate la ITM, pentru perioada ianuarie 2006-decembrie 2010, au fost emise deciziile nr._/30.09.2010, nr._/12.04.2011, nr._/27.09.2011 și nr._/20.12.2011 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente comisionului datorat. În urma verificărilor s-a constatat faptul că contestatoarea a depus declarația inventar conținând o obligație de plată de 4868 lei, constituită din 4765 lei (comision 0,75%), 41 lei (comision 0,25%) și 62 lei dobânzi și penalități, sumă care nu a fost achitată și care atrage calculul accesoriilor fiscale.
Față de susținerile contestatoarei, intimata precizează că în conformitate cu prevederile OMMSSF nr. 99/2006, declarația inventar constituie titlu de creanță și înștiințare de plată, devine titlu executoriu în condițiile legii, iar actul normativ indicat nu conține opțiunea rectificării acesteia, astfel că, în temeiul art. 88 lit. c și art. 119 din OG nr. 92/2003, au fost calculate, pentru perioada ianuarie 2006 – octombrie 2011, dobânzi și penalități în mod automat, în sistem informatic. Intimata a mai citat dispozițiile art. 21 alin. 2 lit. b, art. 28 alin. 4 și art. 110 din OG nr. 92/2003 și a arătat că împotriva debitoarei contestatoare a fost demarată procedura executării silite pentru neplata accesoriilor datorate ITM București, în cuantum de_ lei, prin transmiterea la sediul debitoarei a somației și a titlului executoriu nr. 1593/30.12.2011.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115-118 C.pr.civ., Legea nr. 108/1999, HG nr. 1377/2009, Legea nr. 130/1999, OMMSSF nr. 99/2006, OMMFPS nr. 100/2006.
În apărare a fost solicitată proba cu înscrisuri.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Atașat întâmpinării, intimata a depus la dosar înscrisuri (f. 37-112).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 19.04.2006, contestatoarea A. H.-TECH SRL a înregistrat la intimata ITM București declarația inventar nr._ privind comisionul datorat (f. 48 și f. 118), în cuprinsul căreia a menționat, la coloana „obligații datorate și neachitate în sold la 31.12.2005” totalul de 4868 lei, din care comision 0,75% de 4765 lei, comision 0,25% de 41 lei, dobânzi de 42 lei și penalități de 20 lei. În cuprinsul aceleiași declarații se menționează, în coloana „obligații neachitate la 31.01.2006” totalul de 62 lei, din care 42 lei dobânzi și 20 lei penalități.
Această declarație constituie titlu de creanță conform OMMSSF nr. 99/2006 pentru aprobarea modelului Declarației-inventar privind comisionul datorat coroborat cu art. 110 alin. 3 C.pr.fiscală, însă numai în ce privește creanța fiscală constatată în cuprinsul său.
Contestatoarea a învederat o eroare materială la întocmirea acestei declarații și a făcut dovada sesizării intimatei în această privință, respectiv prin adresa înregistrată la ITM București cu nr._/20.11.2007. Instanța reține că această eroare este evidentă, și rezultă, pe de o parte, din împrejurarea că obligațiile datorate și neachitate în sold la 31.12.2005 nu sunt egale în cuantum cu obligațiile neachitate la 31.01.2006, iar pe de altă parte, din centralizatorul obligațiilor datorate și achitate la 31.12.2005, a căror valoare este de 4810 lei, situație susținută și de ordinele de plată depuse la dosar de contestatoare.
Astfel, din tabelul privind obligațiile datorate pentru anii 2004 și 2005, în sumă de 9.000.233 lei ROL, respectiv 1.172 lei RON, coroborat cu ordinele de plată depuse la dosar, rezultă că contestatoarea achitat lunar și integral obligațiile de plată către ITM constând în comisionul datorat, astfel că la sfârșitul anului 2005 nu mai datora, cu titlu de comision nicio sumă intimatei, ci numai 62 lei reprezentând dobânzi și penalități, astfel cum rezultă și din coloana „obligații neachitate la 31.01.2006” a declarației inventar din 19.04.2006.
Prin urmare și calcularea accesoriilor față de suma de 4765 lei este nelegală, această obligație de plată fiind stinsă anterior emiterii deciziilor de calcul a acestor accesorii.
Totodată, instanța mai reține și poziția intimatei care, prin adresa nr. 5723/26.02.2012 (f. 10) nu a negat încasarea comisionului datorat anterior datei de 31.12.2005, ci s-a rezumat la a constata că debitoarea contestatoare a declarat pe propria răspundere, la acel moment, suma de 4765 lei și că anularea acestui document (declarația inventar din 19.04.2006) se poate efectua doar în baza unei hotărâri judecătorești, întrucât legislația în vigoare nu prevede depunerea unei declarații inventar rectificative.
În ce privește susținea contestatoarei, conform căreia obligația de plată s-a stins prin prescripția dreptului de a executa silit creanța, instanța reține netemeinicia acestei apărări. În conformitate cu art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Aceasta înseamnă că pentru o declarație din 19.04.2006 prin care s-ar stabili un drept de creanță fiscală, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data de 01.01.2007 și se împlinește, conform art. 101 alin. 3 C.pr.civ., la data de 01.01.2012. Prin urmare, punerea în executare a unei astfel de creanțe la data de 30.12.2011 este situată în cadrul termenului de prescripție.
Având în vedere că executarea silită a fost pornită pentru un debit principal în sumă de 4765 lei stins anterior declarației inventar din 19.04.2006, precum și pentru accesorii în sumă de_ lei calculate în mod nelegal pentru perioada ulterioară acestei declarații, instanța va admite contestația formulată de contestatoare și va anula actele de executare silită întocmite de intimată în dosarul de executare silită nr. 1596/30.12.2011.
În temeiul art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997, față de soluția de admitere a contestației la executare, instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în sumă de 194 lei, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația precizată formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul în sector 3, București, .. 14, ., . cu intimata I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI, cu sediul în sector 4, București, .. 26-26A
Anulează actele de executare silită întocmite de intimată în dosarul de executare silită nr. 1596/30.12.2011.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în sumă de 194 lei, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.05.2012.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefierul de ședință aflat în concediu medical
semnează grefierul șef al Secției Civile
Red. și tehnodact. G.D.
4 ex./07.06.2012
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7784/2012.... | Pretenţii. Sentința nr. 7967/2012. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
