Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 17615/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 08 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. I.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cauzei civile privind de contestatoarea F. Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii S.A. I.F.N., în contradictoriu cu intimata U. Ț. Bank S.A. având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 23 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 02.12.2015 și pentru astăzi, 08.12.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 18 mai 2015 sub nr._, contestatoarea F. Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii S.A. I.F.N. (F.N.G.C.I.M.M.), în contradictoriu cu intimata U. Ț. Bank S.A., a formulat contestație la executare prin care a invocat prematuritatea introducerii cererii de executare silită și prin care a solicitat anularea încheierii din 16.12.2014 pronunțată în dosar nr._/301/2014 de Tribunalul București, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 381/2014 aflat pe rolul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., respectiv popririle înființate, întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, cu privire la prematuritatea cererii de executare silită, contestatoarea a arătat că între F.N.G.C.I.M.M. și U. Ț. Bank S.A. a intervenit Convenția cadru Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008, așa cum a fost modificată prin actele adiționale ulterioare. În conformitate cu prevederile art. 10.3 din Convenția nr. 81/29.08.2008 „orice litigiu apărut între părțile semnatare în legătură cu încheierea, interpretarea sau executarea prezentei Convenții se soluționează pe cale amiabilă, prin conciliere, în condițiile art. 720 Cod procedura civilă. În cazul în care concilierea rămâne fără rezultat, părțile vor supune litigiul spre soluționare instanțelor judecătorești competente de la sediul social al Fondului". Astfel, înainte de formularea unei acțiuni în instanță, voința părților exprimată în cuprinsul convenției a fost aceea de a încerca soluționarea amiabilă a litigiului pe calea unei concilieri.
Pe fond, contestatoarea a arătat că, la cererea creditorului U. Ț. Bank SA, în baza titlului executoriu reprezentat de Notificarea de includere în plafonul de garantare nr._/20.11.2009 și Confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. a dispus, în dosarul de executare nr. 381/2014, înființarea popririi asupra conturilor sale deschise la Banca Comercială Feroviară SA, până la concurența sumei de 43.682,43 euro, la care se adaugă cheltuieli de executare în valoare de 9.239,15 lei. Contestatoarea a aflat despre Adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 381/2014 prin mail-ul din data de 04.05.2015, transmis de Banca Comercială Feroviară SA.
Contestatoarea a învederat că Încheierea din 16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 de Tribunalul București, nu i-a fost comunicată.
A mai arătat contestatoarea că indisponibilizarea și plata sumelor susmenționate in contul executorului judecătoresc este reflectată în ordinul de plată nr. 1/08.05.2015 pentru suma de 203.604,13 lei aferentă dosarului de executare nr. 381/2014.
Prin adresa nr._/11.05.2015 i-a fost comunicată prin poștă, de către B. D. și D. Adresa de înființare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 381/2014 al B. D. și D. împreună cu încheierea privind cheltuielile de executare silită stabilite în raport cu data de 27 aprilie 2015 emisă în dosarul de executare nr. 381/2014.
Contestatoarea a susținut că Încheierea din 16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2014 de Tribunalul București, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale, întrucât creanța nu este exigibilă.
În cuprinsul Convenției cadru se prevede la Cap. 7 Art. 7.2, lit. a), că cererea de plată va fi însoțită de următoarele documente: declarația privind încadrarea în categoria IMM, respectiv anexele nr. 6 si 7, completate de beneficiarul de finanțare la data acordării finanțării. Banca a formulat cererea de plata nr._/03.11.2010, care a fost însă respinsă de Fond conform notificării nr._/22.07.2013, întrucât aceasta nu a prezentat în original declarația pe propria răspundere privind încadrarea . în categoria IMM, conform prevederilor exprese din Convenția cadru.
Contestatoarea, prin notificarea nr._/22.07.2013, a arătat că Banca nu a prezentat în original Fondului declarația pe propria răspundere privind încadrarea . în categoria IMM, pe formularul prevăzut în Anexa nr. 1 la Ordonanța nr. 27/2006, pentru modificarea si completarea Legii nr. 346/2004, privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, respectiv anexa nr. 6 la Convenție.
Banca a transmis în copie, odată cu cererea de plată nr._/03.11.2010, Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM, semnată de reprezentantul Euro. din data de 18.12.2009 în care se declara că „datele menționate sunt estimări ale exercițiului financiar 2008". Având în vedere acestea, contestatoarea a solicitat Băncii atât prin adresa nr._/04.11.2011, cât și prin adresa ulterioară, nr._/14.05.2012, transmiterea Declarației pe propria răspundere, în original, completată de reprezentantul legal al ., conform prevederilor legale în vigoare și cerințelor formularului stabilite prin Anexa nr. I la Ordonanța nr. 27/2006 pentru modificarea și completarea Legii 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
Intimata a transmis odată cu adresa nr._/15.02.2012, o Declarație rectificativă privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM, care nu are completată data întocmirii, iar indicatorii utilizați pentru încadrarea . sunt aferenți exercițiului financiar de referința 2007, si nu ultimului exercițiu financiar raportat în situațiile financiare anuale.
F. de cele de mai sus, contestatoarea a arătat că rezulta faptul că documentul transmis de bancă nu îndeplinea condițiile prevăzute în cuprinsul Convenției cadru Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile Legii 346/2004.
Concluzionând, contestatoarea a arătat că Banca nu și-a îndeplinit obligațiile, iar creanța din Notificarea de includere în plafonul de garantare nr._/20.11.2009 și Confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009 emisă în baza Convenției cadru Plafon de Garantare nr. 81/29.08.2008 nu era exigibilă, având în vedere dispozițiile art.665 alin 4 Cod procedură civilă, motiv pentru care se impune anularea Încheierii din 16.12.2014 pronunțată în dosarul_/301/2014 de Tribunalul București.
Contestatoarea a susținut că Notificarea de includere în plafonul de garantare și Confirmarea de garantare reprezintă un titlu executoriu care devenea exigibil, deci putea fi pus in executare, numai după îndeplinirea de către Bancă a condițiilor stipulate în mod imperativ în cuprinsul acestuia și în dispozițiile Convenției nr. 81/2008. Astfel, arată contestatoarea, U. T. Bank SA a exercitat abuziv dreptul de a începe demersurile de executare silită, încălcând în acest fel dispozițiile art.15 din Codul civil.
A precizat contestatoarea că, în considerarea mențiunilor de la art. 7.2 din Convenție, creanța deținută de Bancă este afectata de o condiție suspensivă, respectiv de prezentare a tuturor documentelor menționate, îndeplinire de care este responsabilă chiar creditoarea. Efectul acestei situații de fapt este cel prevăzut de art. 662 alin. (5) din Noul Cod de procedura Civila, încheierea de încuviințare a executării silite fiind dată fără îndeplinirea condițiilor legale în sensul art. 711. alin. (3) Cod procedură civilă. În concluzie, urmare a conduitei abuzive și a relei-credințe a intimatei-creditoare, instanța s-a pronunțat in necunoștință de cauză.
Contestatoarea a arătat că, urmare a anulării actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. 381/2014 se impune întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul restituirii de către U. Ț. Bank SA a sumei de 203.604,13 lei, la care se adaugă dobânda legală.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă, Codul civil, precum și pe orice alte norme de drept material sau procedural incidente în speță.
În dovedire, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 15-54, dosarul Tribunalului București).
La data de 25.06.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant, solicitând, pe fond, respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată (filele 60-71, dosarul Tribunalului București.
Intimata a arătat că, potrivit art. 715 alin. 1 coroborat cu art. 194 lit. b și art. 151 Cod procedură civilă, contestatoarea trebuia să facă dovada calității de reprezentant printr-un extras de la Oficiul Registrului Comerțului. Contestatoarea nu doar că nu a depus un astfel de extras, dar, din consultarea unui atare document rezultă că niciuna dintre persoanele semnatare ale cererii de chemare în judecată nu are puterea de a reprezenta F., neavând calitatea de împuternicit.
Cu privire la prematuritatea cererii de executare silită, intimata a arătat că nu există nicio procedură prealabilă care ar trebui urmată în cazul executării silite, care nu este fază a procesului civil și că, la acest moment, nu există o procedură prealabilă obligatorie, prevăzută de lege, care să poată avea incidență în speță.
Cu privire la necomunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, intimata a arătat că, independent de temeinicia sau netemeinicia acestor afirmații, argumentul invocat de către Fond nu poate constitui o cauză de ineficacitate care să atragă desființarea unor acte de executare, din moment ce executorul judecătoresc nu are obligația legală de a comunica încheierea de încuviințare a executării silite. Executorul judecătoresc care desfășoară operațiunea de executare silită prin poprire trebuie să îl informeze și pe debitor cu privire la aceasta, prin comunicarea adresei de înființare a popririi și a titlului executoriu, după caz, precum și, alternativ, a încheierii de încuviințare a executării silite sau a certificatului de grefă conținând soluția pronunțată în dosarul respectiv. Întrucât B. D. și D. a transmis debitorului adresa de înființare a popririi, titlul executoriu și certificatul de grefă cu soluția pronunțată de Tribunalul București în dosarul_/301/2014, intimata a arătat că susținerile contestatoarei sunt nefondate.
Intimata a arătat că, deși contestatorul reclamantă caracterul neexigibil al creanței, aceste susțineri nu pot fi avute în vedere. Intimata nu avea obligația de a trimite originalul declarației pe proprie răspundere completate de către client. Daca s-ar considera că intimata avea totuși obligația de a transmite un atare înscris în original, sancțiunea conduitei contrare este pe tărâm probatoriu și nu afectează creanța ca atare.
Intimata a mai susținut că originalul declarației referitoare la apartenența la categoria IMM-urilor a fost, în fapt, remisă Fondului și, dacă F.N.G.C.I.M.M. contestă faptul transmiterii originalului, îi incumbă acestuia să facă dovada contrară. De vreme ce i-a trimis deja originalul către Fond, intimata a arătat că nu se mai află în posesia lui, deci nu poate face dovada comunicării decât printr-o copie a acestuia care, prin ipoteză, nu poate include niciun original. În acest context, întrucât FNGCIMM nu a făcut proba faptului că ceea ce a transmis intimata împreună cu cererea de plată nu este originalul declarației de încadrare a Euro.. în sfera IMM-urilor.
În consecință, a arătat intimata, toate cerințele legale erau întrunite pentru ca Euro. să se încadreze în categoria IMM-urilor.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 715 alin. (3) coroborat cu art. 205 și urm., art. 715 alin. (1), art. 194 lit. b), art. 151 alin. (4), art. 193, art. 622 alin. (2), art. 782 alin. (1) teza finală, art. 249 Cod procedură civilă; art. 52 alin. (1) din Legea 93/2009, art. 120 din OUG 99/2006; art. 2 alin. (2) din Legea 304/2004.
În apărare, intimata a depus la dosar înscrisuri (filele 72-93, dosarul Tribunalului București).
La data de 17 iulie 2015 contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 98-105, dosarul Tribunalului București).
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant, contestatorul a arătat că în baza art. l al Ordinului nr. 146/17.07.2014 emis de președintele F.N.G.C.I.M.M., d-na Director coordonator al Departamentului Juridic si Resurse Umane I. R. și dl. Director executiv al Direcției Juridice P. I. Fifea, sunt împuterniciți în calitate de reprezentanți să semneze toate documentele necesare apărării drepturilor și intereselor legitime ale contestatorului.
Contestatorul a susținut că executarea silită a fost demarată prematur, întrucât, părțile au convenit ca orice litigiu cu privire la încheierea, interpretarea sau executarea convenției să se soluționeze pe cale amiabilă. Cu privire la abrogarea dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, a arătat că este în prezența unui caz de ultraactivitate a legii vechi (art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă) care se găsește încorporată, prin voința părților, într-un act încheiat sub imperiul ei (art. 10.3. din Convenția cadru 81). Astfel, a solicitat să se constate că dispozițiile art. 10.3. trebuie interpretate astfel încât să se poată aplica și nicidecum într-un sens care le-ar lipsi de efecte juridice: părțile au înțeles că banca nu se va putea prevala de calitatea de titlu executoriu a garanției asumate de FNGCIMM, pe care să-l pună direct în executare, ci dimpotrivă, că neînțelegerile dintre părți urmează a fi soluționate pe cale amiabilă. Abrogarea art. 720 ind. 1 nu echivalează cu suprimarea efectelor pregătite de părți. Dimpotrivă, norma urmează a supraviețui, însă nu ca act cu existență de sine stătătoare, ci doar prin voința părților, care au ales să soluționeze litigiile viitoare în condițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește necomunicarea Încheierii de încuviințare a executării silite, contestatoarea a arătat că sunt eronate apărările intimatei de la punctele 20-25 din întâmpinare potrivit cărora actului procedural al comunicării către debitor a adresei de înființare a popririi i-ar fi aplicabilă legea în vigoare la momentul sesizării, de către U., a executorului judecătoresc (24.03.2014). Raportat la dispozițiile art. 24 Cod procedură civilă, față de momentul sesizării executorului judecătoresc, legea de procedură aplicabilă este noul cod de procedură civilă. Legalitatea fiecărui act de procedură îndeplinit în dosarul de executare trebuie raportată la legea în vigoare la data efectuării respectivului act de procedură, conform principiului de drept tempus regit actum. Prin urmare, în ceea ce privește actul procedural al comunicării către debitor a adresei de comunicare a popririi, legea aplicabilă este cea de la data înștiințării contestatoarei, respectiv 11.05.2015, executorul judecătoresc încălcând, la data înștiințării contestatorului, obligația legală de a comunica încheierea de încuviințare a executării silite.
Cu privire la caracterul neexigibil al creanței, contestatorul a arătat că Banca nu și-a îndeplinit obligațiile, iar creanța din Notificarea de includere în plafonul de garantare nr._/20.11.2009 și Confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009 nu era exigibilă, având în vedere dispozițiile art. 665 alin 4 Cod procedură civilă.
Contestatorul a depus la dosar Ordinul nr. 146/17.07.2014 (fila 106).
Prin Sentința civilă nr. 1017 pronunțată la data de 10 septembrie 2015 de către Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București la data de 30 septembrie 2015.
La solicitarea instanței, la data de 04 noiembrie 2015, au fost depuse actele din dosarul de executare silită nr. 381/2014 de către B. D. și D. (filele 10 – 111, dosarul Judecătoriei Sector 3).
În ședința publică din 23.11.2015 instanța a luat act de renunțarea intimatei la invocarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant pentru semnatarul contestației la executare. La același termen, instanța a calificat excepția prematurității executării silite ca fiind apărare de fond, dat fiind că aceasta este îndreptată împotriva executării silite și nu reprezintă o excepție procesuală propriu-zisă care să vizeze contestația la executare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată de intimată și înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. la data de 24.03.2014 (filele 12-14 dosar Judecătoria Sectorului 3 București), fiind format dosarul de executare nr. 381/2014. S-a solicitat executarea silită împotriva contestatoarei în temeiul titlului executoriu reprezentat de Notificarea de includere în plafonul de garantare nr._/20.11.2009 și Confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009 (filele 16-18 același dosar).
Prin Decizia civilă nr. 2071A pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosar nr._/301/2014, la data de 16.12.2014, s-a admis apelul creditoarei, s-a schimbat în tot încheierea apelată, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu menționat anterior (filele 93-96 același dosar). Prin încheierea din 27.04.2015, executorul judecătoresc a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare. Prin adresa din 27.04.2015 a dispus înființarea popririi pentru suma de_,43 euro debit principal și 9239,15 lei cheltuieli de executare (fila 99). Banca Comercială Feroviară a confirmat înființarea popririi și a virat în contul executorului judecătoresc suma de 203.604,13 lei (fila 103), motiv pentru care executorul judecătoresc a dispus ridicarea popririi (fila 108).
Potrivit art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data înregistrării pe rolul biroului executorului judecătoresc a cererii de executare silită, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
În cauza de față, instanța constată că se solicită de către contestatoare anularea executării silite din dosarul de executare nr. 381/2014, invocându-se în principal prematuritatea executării, având în vedere că nu s-a urmat procedura prealabilă stabilită de părți prin contract (potrivit căruia orice litigiu se soluționează pe cale amiabilă și în măsura în care nu este posibilă soluționarea amiabilă, de acesta se soluționează de instanțele competente de la sediul său), precum și prin art. 193 din Codul de procedură civilă. A susținut că intimata a pornit direct executarea în mod nelegal, fără să urmeze această procedură prealabilă. Invocată ca excepție, întrucât vizează executarea și nu contestația la executare, instanța a calificat această excepție ca apărare de fond.
Un alt motiv de contestație este reprezentat de necomunicarea încheierii de încuviințare a executării silite.
Cel de-al treilea motiv este reprezentat de faptul că s-a pus în executare o creanță care nu este exigibilă, întrucât banca creditoare nu și-a îndeplinit propriile obligații, nu a comunicat că societatea garantată este IMM și a trecut direct la executarea silită.
În ceea ce privește primul motiv al contestației, respectiv neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii, instanța reține, astfel cum corect a susținut și intimata că nici dispozițiile art. 193 din codul de procedură civilă și nici clauzele contractuale referitoare la soluționarea litigiilor nu sunt aplicabile în speță.
Instanța reține că intimata-creditoare deține un titlu executoriu, reprezentat de Notificarea de includere în plafonul de garantare nr._/20.11.2009 și Confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009 care reprezintă un veritabil contract de garanție bancară și este titlu executoriu potrivit art. 632 alin. 1 coroborat de art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă în forma în vigoare la data formulării cererii de executare. Așa fiind, în măsura în care debitorul . nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de credit, creditoarea are dreptul să-și îndestuleze creanța, direct pe calea executării silite îndreptată împotriva garantului. Potrivit art. 622 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
În consecință în speța de față nu se pune problema unui eventual litigiu ce trebuia soluționat pe cale amiabilă ori pe cale judecătorească în vederea obținerii unui titlu executoriu, întrucât creditoarea deține deja un titlu executoriu și orice acțiune în justiție ar fi fost lipsită de interes, din moment ce, în temeiul textelor invocate, creditoarea avea dreptul să ceară direct executarea silită. De asemenea, se reține că art. 193 din Codul de procedură civilă reglementează parcurgerea unei proceduri prealabile introducerii unei acțiuni civile în justiție și nu se aplică în faza de executare silită când cererea se adresează direct executorului judecătoresc.
Față de cele reținute instanța va respinge primul motiv de contestație la executare, ca neîntemeiat, având în vedere că procedura executării silite a început în mod legal, fără a fi necesar să introducă anterior o acțiune civilă în justiție ori să parcurgă o altă procedură prealabilă.
În ceea ce privește al doilea motiv, respectiv necomunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, instanța reține că potrivit art. 666 alin. 2 din Codul de procedură civilă în forma anterioară Legii nr. 138/2014, dacă legea prevede executarea fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu, nu este necesară comunicarea acestora, sancțiunea nulității în lipsa comunicării acestora intervenind doar dacă este necesară comunicarea somației și a titlului executoriu, iar potrivit art. 782 din Codul de procedură civilă poprirea se înființează fără somație. Despre măsura luată se va înștiința debitorul căruia i se va comunica în copie adresa de înființare a popririi și copii certificate de pe încheierea de încuviințare sau certificatul de grefă și titlul executoriu.
În speță executarea silită s-a efectuat exclusiv sub forma popririi, iar la data de 11.05.2015, contestatoarei i-au fost comunicate toate actele prevăzute de art. 782 din Codul de procedură civilă, respectiv adresa de înființare a popririi, titlul executoriu, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, certificatul de grefă cu privire la soluția de admitere a cererii de încuviințare a executării silite, astfel cum rezultă din dovada de comunicare semnată și ștampilată de contestatoare (fila 107).
Față de cele reținute instanța va respinge și cel de-al doilea motiv al contestației, constatând că, la data de 11.05.2015, odată cu adresa de înființare a popririi, contestatoarei i s-au comunicat atât titlurile executorii cât și certificatul de grefă la care se referă art. 782 din Codul de procedură civilă.
Cel de-al treilea motiv vizează exigibilitatea creanței.
Contestatoarea a susținut că instanța a încuviințat executarea în mod nelegal, iar executorul a procedat la executare silită nelegal, creanța nefiind exigibilă. În aceste condiții a solicitat anularea hotărârii de încuviințare a executării silite și a tuturor actelor de executare. Contestatoarea a susținut că creanța pusă în executare nu a ajuns la scadență întrucât intimata nu i-a prezentat contestatoarei, în original, declarația de încadrare a . în categoria IMM, ci a trimis doar o copie, astfel că documentul trimit de banca intimată nu îndeplinea condițiile prevăzute în cuprinsul Convenției cadru Plafon de Garantare nr. 81/2008 cu modificările ulterioare.
A arătat că, în aceste condiții, contestatoarea și-a exercitat abuziv dreptul de a începe demersurile de executare silită.
Instanța reține că obligația de a transmite o asemenea declarație a fost convenită de părți prin Actul adițional nr. 9/04.11.2010, stabilindu-se că la cererea de pleată se anexează între altele și declarația de încadrare în categoria IMM, în original. Prin adresa_/04.08.2011, înregistrată la contestatoare sub nr._/05.08.2011 și necontestată de aceasta din urmă, se menționează expres că o asemenea declarație i-a fost transmisă contestatoarei, în original (fila 92).
De altfel, chiar dacă i s-ar fi transmis doar o copie și nu originalul, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă nulitatea absolută pentru nerespectarea acestei obligații, precum și faptul că această dispoziție contractuală protejează, în mod evident, un interes privat, singura sancțiune ce poate fi acceptată în speță este nulitatea relativă a cererii de plată, care, pentru a opera, trebuie să fie justificată de o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or contestatoarea nu a precizat care este vătămarea care i s-a produs prin faptul că i s-a prezentat copia declarației și nu declarația în original.
Mai mult instanța reține faptul că nici în prezent contestatoarea nu a contestat faptul că ., al cărei credit a fost garantat, este IMM, astfel cum corect a susținut și intimata. Numai în măsura în care acest debitor nu ar fi făcut parte din sfera IMM, convenția de garanție nu producea efecte astfel că nici nu putea fi executată silit contestatoarea pentru creditul acordat acestei societăți comerciale.
Prezentarea declarației în original nu reprezintă o condiție suspensivă a executării silite, contrar susținerilor contestatoarei. Instanța reține că, urmare a neîndeplinirii obligațiilor de către debitoarea ., intimata a solicitat contestatoarei să execute obligația, astfel cum a fost garantată de aceasta, însă contestatoarea a refuzat, aspect susținut de ambele părți.
Prin confirmarea de garantare nr. R81405/25.11.2009 contestatoarea s-a obligat față de bancă, în mod expres, necondiționat și irevocabil, ca în termen de 90 de zile calendaristice de la data primirii cererii de plată, să plătească suma. Or contestatoarea, primind cererea de plată, a refuzat plata.
Or, în aceste condiții, deținând un titlu executoriu, fiind constatată neîndeplinirea obligației de către debitorul principal, creditoarea-intimată avea dreptul să-și recupereze creanța prin executarea garanțiilor, în virtutea art. 120 din OUG nr. 99/2006 una dintre acestea fiind cea în temeiul căreia s-a făcut executarea silită în dosarul de executare menționat anterior.
Având în vedere că în speță creanța pentru care s-a efectuat executarea silită este certă, lichidă și exigibilă, instanța va respinge și acest motiv al contestației, ca neîntemeiat.
Având în vedere că potrivit art. 722 din Codul de procedură civilă se dispune întoarcerea executării numai în situația desființării titlului executoriu ori a executării silite, precum și faptul că în speță nu există temei pentru desființarea titlului ori a executării silite, instanța respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării ca neîntemeiat.
Pentru toate motivele expuse instanța va respinge în tot contestația la executare ca neîntemeiată.
În temeiul art. 451-453 coroborat de art. 9 din Codul de procedură civilă instanța va lua act că intimata a înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare și cererea de întoarcere a executării, formulată de contestatoarea F. Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii S.A. I.F.N., J40/_/2001, CUI_, cu sediul în sector 1, București, .. 38, în contradictoriu cu intimata U. Ț. Bank S.A., J_, CUI_, cu sediul în sector 1, București, ., ca neîntemeiate.
Ia act că intimata a înțeles să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 decembrie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. I. M. N.
Red./Tehnored. jud. I.V.I.
4 ex/28.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 771/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
