Plângere contravenţională. Sentința nr. 664/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 664/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 22-01-2016 în dosarul nr. 664/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 664
Ședința publică din data de 22.01.2016
Instanța constituită din:
Președinte: S. A. S.
Grefier: D. V. O.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind petentul C. R. M. și intimata D. - B. RUTIERA, având ca obiect plângere contravențională PV . NR._/18.08.2015.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.09.2015, sub nr._, petentul C. R.-M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/18.08.2015 încheiat de către intimata D. - BRIGA RUTIERĂ, precum și anularea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat.
În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat, în esență, cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, faptul că în procesul-verbal de contravenție s-a reținut în mod nelegal că a săvârșit contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001, învederând că această mențiune a agentului constatator este eronată deoarece actul normativ menționat privește repartizarea profitului Companiei Naționale „Loteria Română” - S.A., iar nu circulația pe drumurile publice. A concluzionat petentul că pentru motivul indicat procesul-verbal este nul absolut deoarece potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001 menționarea greșită a faptei comise este sancționată cu nulitatea procesului-verbal.
Petentul a mai arătat că ora încheierii actului, respectiv 10:50, este menționată în mod eronat având în vedere faptul că a fost oprit de către brigada mobilă de poliție rutieră după 2 intersecții semaforizate, distanță ce, în condițiile de trafic aglomerat de la acel moment, a fost parcursă în cel puțin 15 minute. Sub acest aspect, petentul a precizat că și în ipoteza în care s-ar presupune că la rubrica „descrierea faptei ” ar fi menționată ora 10:45 - deși în procesul-verbal de contravenție este menționată ora 12:45 sau 13:45 - diferența de 5 minute dintre orele menționate nu este reală pentru considerentele expuse deja. A mai menționat petentul faptul că între cele două momente nu a fost avertizat sonor, verbal sau luminos de către echipajul mobil de poliție ceea ce conduce la concluzia că fapta nu a avut loc în realitate. A susținut petentul că pentru motivele invocate, procesul-verbal contestat este nul conform art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, petentul a precizat că agentul constatator nu a indicat toate împrejurările de fapt ce pot servi la aprecierea gravității presupusei fapte pentru care, a menționat petentul, că a fost oprit după circa 1000 m.
Petentul a învederat faptul că în zona respectivei treceri de pietoni, artera de circulație are 3 benzi pe fiecare sens de deplasare, despărțite de două căi de rulare pentru tramvai, inclusiv stație de tramvai prevăzută cu refugiu și garduri de protecție, traficul desfășurându-se pe toate benzile.
Petentul a menționa faptul că Șoseaua M. B. nu se intersectează cu . cu . pentru care a apreciat că îi este imputată o faptă petrecută într-un loc inexistent.
A mai arătat petentul că, astfel cum a consemnat și în cuprinsul procesului-verbal contestat, pe trecerea de pietoni aferentă sensului său de deplasare nu era angajat în traversare niciun pieton. Totodată, petentul a susținut că circula pe banda 2 astfel încât între vehiculul pe care îl conducea și presupusul pieton care abia începuse traversarea ar fi fost o distanță de aproximativ 20 metri, situație care nu conduce la crearea unei stări de real pericol pentru persoana angajată în trecere.
Petentul a învederat faptul că, în ipoteza în care pietonul se afla pe celălalt sens de mers, fapta nu constituia contravenție, tocmai pentru lipsa pericolului, conform art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002.
În continuare, petentul a arătat că esențial pentru situația descrisă este faptul că intersecția menționată și, implicit trecerea de pietoni în cauză, este semaforizată, astfel încât dacă se acceptă faptul că presupusul pieton s-ar fi angajat în traversarea străzii, ar fi făcut-o pe culoarea roșie a semaforului pentru pietoni sau petentul și ceilalți participanți la trafic ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului pentru mașini, ceea ce ar fi determinat agenții constatator să ia măsuri de sancționare pentru această din urmă contravenție.
Petentul a mai învederat faptul că agentul constatator a încheiat procesul-verbal în lipsa unui martor asistent, cel mai indicat putând fi chiar presupusul pieton angajat în traversarea străzii, motiv pentru care a apreciat că este demonstrat faptul că respectiva contravenție nu este reală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 118 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și obligarea intimatei să depună la dosar fotografiile sau înregistrările de la fața locului și documentele prevăzute de normele metrologice legale pentru funcționarea aparatelor cu care s-au realizat eventualele înregistrări.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f. 8), conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimata a formulat întâmpinare (f. 23-24), înregistrată la dosarul cauzei în data de 29.10.2015, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că prin fapta reținută de agentul constatator în sarcina petentului, acesta din urmă a încălcat dispozițiile art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Intimata a arătat că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, fiind indicate mențiunile obligatorii prevăzute de actul normativ.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a menționat că fapta a fost constatată în mod personal de către agentul de poliție, în cauză nefiind întocmite alte acte de constatare. A susținut intimata că procesul-verbal contestat se bucură de prezumție de legalitate și temeinicie deoarece a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, ce determină încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau penală.
A mai arătat intimata că potrivit Deciziei nr. XXII/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nerespectarea altor cerințe legale, în afara celor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 pot conduce la anularea actului doar dacă prin acestea s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată prin alt mod.
Intimata a învederat faptul că prin Decizia nr. 183/08.05.2003, publicată în M.Of. nr. 425/17.06.2003, s-a statuat că prevederile O.G. nr. 2/2001 sunt constituționale și în deplin acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO deoarece permit persoanei interesate să se adreseze justiției, cât și să îi fie respectate garanțiile procesuale, generale și speciale, prevăzute în textul menționat.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, intimata a menționat că aceasta a fost stabilită în limite legale și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
A concluzionat intimata că simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
Intimata a susținut că manevrele neregulamentare și încălcarea voită a regulilor de circulație a conducătorilor auto generează în fiecare an sute de accidente cu victime omenești, iar nesacționarea acestor fapte, considerate minore de contravenienți, le insuflă acestora sentimentul de a fi mai presus de lege, generând agresivitate în trafic și accidente rutiere grave.
Intimata a mai arătat că agentul constatator are calitatea de polițist rutier, în conformitate cu prevederile art. 177 din H.G. nr. 1391/2006 coroborat cu Dispoziția IGPR nr. 50/2008, având competența materială în depistarea contravențiilor la regimul circulației pe toată raza Municipiului București, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002, exercitând serviciul conform Buletinului posturilor. Totodată, intimata a învederat faptul că polițiștii rutieri își desfășoară activitatea conform prevederilor Legii nr. 360/2002, prin care s-a realizat demilitarizarea poliției, gradele militare fiind înlocuite cu grade profesionale, nefiind necesar ca un agent de poliție să primească ordin de serviciu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 15 și 16 din O.G. nr. 2/2001, art. 135 lit. h din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând cererii, în original, istoricul sancțiunilor aplicate petentului.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză s-a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. La termenul din data de 18.01.2016, instanța a respins cererea petentului privind obligarea intimatei la depunerea fotografiile sau înregistrările de la fața locului și documentele prevăzute de normele metrologice legale pentru funcționarea aparatelor cu care s-au realizat eventualele înregistrări, cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat în data de 18.08.2015 de către intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - B. RUTIERĂ, petentul C. R.-M. a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 420 lei, respectiv 4 puncte-amendă, fiindu-i totodată aplicată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere ca urmare a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2001 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se faptul că în ziua de 18.08.2015, ora 12:45, a condus auto cu nr._ pe . direcția B. N. către Pasaj Piața Muncii, iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii pe sensul său de mers pe trecerea de pietoni semnalizată și marcată corespunzător (f. 17).
În drept, analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la susținerile petentului în sensul că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută deoarece, în mod eronat, agentul constatator a încadrat fapta reținută în dispozițiile Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind repartizarea profitului Companiei Naționale „Loteria Română” - S.A., trebuie precizat în prealabil faptul că o eventuală indicare eronată a actului normativ ce prevede fapta contravențională poate atrage nulitatea procesului-verbal doar dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, vătămare ce trebuie dovedită de persoana ce o invocă potrivit art. 249 Cod procedură civilă.
Concluzia menționată rezultă din faptul că cerința legală privind indicarea actului normativ nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute exprese de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce indică în mod imperativ și limitativ cazurile în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, astfel încât orice altă cerință legală este prevăzută sub sancțiunea nulității virtuale, condiționate de producerea unei vătămări, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. XXII din 19.03.2007 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M.Of., Partea I nr. 833/05.12.2007.
Astfel, contrar susținerilor petentului, descrierea faptei contravenționale și indicarea actului normativ în care este prevăzută drept contravenție fapta sunt două cerințe legale distincte conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu, pe de o parte, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, iar pe de altă parte indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Or, numai mențiunile privind fapta săvârșită și data comiterii sunt prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Prin urmare, deși este adevărat că din cuprinsul procesului-verbal contestat nu rezultă în mod clar dacă agentul a indicat drept act normativ ce prevede fapta Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 sau a O.U.G. nr. 195/2001, petentul nu a indicat care este vătămarea ce i s-a produs.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că eventuala eroare materială a agentului constatator cu privire la actul normativ indicat nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal contestat câtă vreme fapta contravențională săvârșită a fost descrisă fără echivoc în procesul-verbal, iar fapta concretă coincide cu conținutul normei legale, permițându-i astfel petentului să își exercite dreptul la apărare. Mai mult, actul normativ ce sancționează fapta a fost în mod corect indicat, sancțiunea fiind aplicată conform normelor legale ale O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 100 alin. 3 lit. b și art. 111 alin. 1 lit. c.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent privind greșita indicare a orei încheierii actului ca fiind 10:50, se reține că potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat (f. 17), agentul constatator a indicat drept ora a săvârșirii faptei - 12:45, iar drept oră a încheierii procesului-verbal de contravenție - 12:50, iar nu 10:50 astfel cum a precizat petentul.
Susținerile petentului în sensul că procesul-verbal a fost încheiat de către agenții de poliție după aproximativ 15 minute de la ora săvârșirii pretinsei fapte contravenționale deoarece a fost oprit de către brigada mobilă de poliție la o distanță de două intersecții față de locul faptei, nu pot fi primite având în vedere că nu rezultă din niciun mijloc de probă administrat în cauză.
Mai mult, și această cerință legală este prevăzută sub sancțiunea nulității virtuale, pentru aceleași considerente mai sus expuse, fiind condiționată de producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ contestat. Or, petentul nu a precizat care ar fi vătămarea ce i s-a produs, astfel încât instanța apreciază că motivul de nulitate invocat este neîntemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține următoarele:
Procedura ce face obiectul prezentei cauze se circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform celor trei criterii alternative rezultând din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită petentului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor, impunându-se un anumit comportament și însoțind această obligație cu o sancțiune care încearcă în același timp să descurajeze și să pedepsească, respectiv amenda contravențională și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere (Hotărârea din 16 feb. 2010, în Cauza A. împotriva României, pct. 30; Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 25).
Prin urmare, petentul beneficiază de garanțiile procesuale prevăzute de art. 6 din Convenție, latura penală, printre care și principiul prezumției de nevinovăție consacrat prin paragraful 2 al textului legal menționat.
Cu toate acestea, sub aspectul probatoriului admisibil într-o cauză penală, în sensul Convenției, Curtea Europeană a statuat că în orice sistem de drept există prezumții de fapt și de drept și că, în principiu, convenția nu se opune acestora, însă în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, în special, art. 6 parag. 2 impunând statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Hotărârea din 3 apr. 2012, în Cauza N. G. împotriva României, pct. 30).
Din interpretarea acestor principii, rezultă că procesele-verbale de contravenție au forță probantă prin ele însele și pot constitui o dovadă suficientă a comiterii faptei și a vinovăției contravenientului în măsura în care cuprind constatările personale ale agentului constatator.
În cauză, procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului de poliție cu privire la comiterea de către petent a faptei reținute, astfel încât sarcina probei revine petentului care contestată situația de fapt, susținând că pe trecerea de pietoni din intersecția Șoseaua M. B. cu . se afla niciun pieton care intenționa să traverseze sau care să se afle în traversare pe sensul său de mers.
Or, petentul nu a propus și nu a administrat nicio probă în susținerea nevinovăției sale. Astfel, petentul arată că a fost oprit de către brigada mobilă de poliție la aproximativ 1000 m față de intersecția menționată, fără însă a dovedi acest fapt. De altfel, acest aspect nu este de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat deoarece oprirea contravenientului poate avea loc ulterior constatării faptei de către agenții de poliție raportat la condițiile de trafic.
Susținerile petentului în sensul că locul săvârșirii faptei a fost în mod greșit indicat deoarece . intersectează cu . nu cu . pot fi primite în cauză având în vedere că . intersectează cu . aceasta din urmă se intersectează cu . ce putea fi cu ușurință observat de către petent cu ocazia folosii aplicației Google Maps din cuprinsul căreia a depus la dosarul cauzei o captură ecran (f. 9).
Petentul a mai invocat faptul că intersecția menționată este semaforizată, atât pentru autovehicule, cât și pentru pietoni, depunând în susținere captură ecran efectuată în aplicația Google Maps (f. 9). Or, din cuprinsul planșei foto depuse la dosar rezultă că imaginile au fost preluate în luna august 2014 astfel încât acestea atestă starea locului faptei de la acea dată fără a face însă dovada cu privire la starea de funcționarea a semafoarelor din data faptei, respectiv 18.08.2015, astfel încât raționamentul petentului întemeiat pe existența semafoarelor și timpii de funcționare ai acestora nu sunt relevante în cauză. Mai mult, raționamentul petentului se bazează pe ipoteze fictive ce nu au suport probator în cauză astfel încât nici aceste apărări nu fac dovada inexistenței faptei reținut prin procesul-verbal contestat.
Nici susținerile petentului în sensul că agentul constatator a încheiat actul administrativ în lipsa unui martor asistent nu pot conduce la concluzia că fapta nu a fost săvârșită în realitate deoarece conform art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. Prin urmare, semnarea procesului-verbal de către un martor este necesară doar în ipotezele în care contravenientul nu se află de față la încheierea acestuia, refuză sau nu poate să îl semneze, rolul martorului fiind acela de a confirma aceste din urmă împrejurări, iar nu realitatea faptei. Or, în cauză, procesul-verbal de contravenție a fost semnat de către petentul-contravenient (f. 17), astfel încât nu era necesară semnarea actului administrativ și de către un martor asistent.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că în mod temeinic agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea faptei contravenționale constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a trecerii pe sensul să de mers la intersecția dintre . .>
Referitor la încadrarea juridică a faptei, instanța reține că potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002, aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
Or, fapta reținută în sarcina petentului, astfel cum a fost mai sus indicată, întrunește elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 și art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța reține că potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Fapta reținută în sarcina petentului este sancționată, conform art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Potrivit art. 98 alin. 2 și 4 din același act normativ, clasa a II-a de sancțiuni are limitele cuprinse între 4 sau 5 puncte amendă, valoarea unui punct amendă fiind de 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului, care, la data de 18.08.2015 era în sumă de 1050 lei conform art. 1 alin. 2 din H.G. nr. 1091/2014.
Prin procesul-verbal de contravenție contestat agentul constatator a aplicat petentului sancțiunea principală a amenzii în valoarea de 420 lei, respectiv 4 puncte amendă înmulțit cu 105 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o durată de 30 de zile, ce a determinat reținerea permisului de conducere conform art. 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, cu respectarea limitelor legale mai sus menționate.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, potrivit art. 7 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, putând fi aplicat și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Cu toate acestea, instanța constată că fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social concret ce rezultă din faptul prin neacordarea priorității de trecerea pietonului aflat în traversarea regulamentară a străzii a periclitat siguranța acestuia din urmă.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat . PBX nr._/18.08.2015 este legal și temeinic, sancțiunea aplicată fiind legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și, pe cale de consecință, va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul C. R. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat L. P., în sector 2, București, .. 25, . cu intimata D. - B. RUTIERĂ, cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel urmează a se depune la Judecătoria Sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.01.2016.
Președinte, Grefier,
S. A. S. D. V. O.
Red. Tehnored./S.A.S./D.V.O.
4 ex./16.02.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 573/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 469/2016.... → |
|---|
