Plângere contravenţională. Sentința nr. 7006/2012. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7006/2012 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-04-2012 în dosarul nr. 7006/2012
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 7006
Sedinta publica de la 17.04.2012
Instanta compusa din:
P. - R. M.
GREFIER - E. C.
Pe rol solutionarea cauzei civile cu numarul de mai sus privind pe petentul C. R. V. in contradictoriu cu intimata U.M. 05751A, avand ca obiect plangere impotriva procedului verbal de contraventie .
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns petentul personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura legal indeplinita .
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei faptul ca intimata a depus intampinare.
Se comunica petentului, personal, copie de pe intampinare.
Nefiind cererii prealabile, instanta, acorda cuvantul asupra probatoriului.
Avand cuvantul, petentul, personal, solicita proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Instanta, in temeiul disp. art. 167 Cod procedura civila, incuviinteaza ambelor parti proba cu inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca este utila, pertinenta si concludenta solutionarii in fond a cauzei.
Nemaifiind alte cererii, probe de administrat sau exceptii de invocat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Avand cuvantul, petentul, personal, solicita admiterea plangerii si anularea procesului verbal de contraventie intrucat contraventia nu a fost savarsita, sanctiunea aplicata este una abuziva, iar martorul, unul fictiv.
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul C. R. V. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/20.01.2012, în contradictoriu cu intimata UM 05751A.
În motivarea plângerii, petentul a susținut ca in data de 19.01.2012 ora 23.00 a fost reținut si condus la sediul Secției 4, Politie, din . 1, amprentat abuziv deoarece la aceea data se afla temporar pe trotuarul din P-ta Universitatii si vorbea la telefon mobil .
Plângerea nu a fost întemeiată în drept pe dispozitiile legii.
În conformitate cu art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulata, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale, procesul verbal fiind legal și temeinic
Față de cererile părților, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri. A fost depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, raportul agentului de poliție.
Analizând plângerea, prin prisma probelor administrate, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/20.01.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda in cuantum de 200 de lei, în condițiile legii 61/1991, reținându-se în sarcina sa ca, în data de 20.01.2011, aflat in stare de ebrietate a tulburat liniștea locuitorilor prin strigate si urlete repetate.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._/20.01.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni instanța subliniază că dreptul la apărare al petentului este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal; prin urmare, în acest caz nu s-a produs vreo vătămare contestatorului care să impună anularea actului.
Lipsa obiecțiunilor din procesul-verbal atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, nulitate virtuală, ce nu este menționată în dispozițiile art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, legiuitorul stabilind că în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, mențiuni care vor fi consemnate distinct, sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Prin urmare, refuzul agentului constatator de a insera obiecțiunile contraveninetului în cuprinsul procesului-verbal este sancționat de lege cu nulitatea expresă, aceasta fiind arătată în mod expres de legiuitor, nerespectarea obligației agentului constatator de a aduce la cunoștința contraveninetului dreptul de a face obiecțiuni este sancționată de asemenea cu nulitatea, fiind vorba de o nulitate virtuală.
Deoarece este vorba despre ocrotirea unor interese particulare, cele ale contravenientului, este vorba de o nulitate relativă. Însă, această nulitate este supusă condițiilor stabilite în art. 105 C. Pr. Civ., prevederile OG 2/2001, completându-se cu dispozițiile Codului de procedură civilă (art. 47 OG 2/2001), în cauză, este vorba despre o nulitate condiționată de existența unei vătămări, potrivit alin. 2 al art. 105 C. Pr. Civ., vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, dreptul conferit de lege contravenientului de a se adresa instanței de judecată pentru a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție este de natură a înlătura orice vătămare adusă dreptului de apărare al petentului cauzată de neaducerea la cunoștință a posibilității de a formula obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal.
Prin urmare, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Petentul, prin plângerea contravențională a susținut că cele relatate în procesul verbal nu corespund adevărului, insa nu a probat susținerile sale.
Având în vedere că petentul, a tulburat liniștea locuitorilor prin țipete si strigate, fapt ce rezultă din probele administrate în cauză, și având în vedere și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că forța probantă a procesului-verbal . nr._/20.01.2012, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Astfel, pericolul social redus rezulta din circumstantele personale ale petentului, care se află la prima abatere contraventionala, precum și convingerea pe care și-a format-o instanta în sensul că petentul nu va mai repeta fapta chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
F. de aceste împrejurari, instanta apreciaza ca fapta are o gravitate redusa si ca se impune înlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului, aceasta sanctiune raspunzând cerintelor de proportionalitate prevazute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, această sanctiune fiind mai potrivita realizarii scopului general al aplicarii unei sanctiuni contraventionale, acela de a atrage atentia contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea petentului și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 200 lei aplicată prin procesul-verbal de contraventie . nr._/20.01.2012 întocmit de către intimat, cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte plângerea contravenționale formulată de către petentul C. R. V. domiciliat in sector 6, București, SIBIU, nr. 37, ., . in contradictoriu cu intimata U.M. 05751A cu sediul in sector 5, București, LINIA DE CENTURA, FORT MAGURELE.
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 200 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ întocmit la data de 20.01.2012, cu sancțiunea avertismentului.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2012.
P. GREFIER
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7030/2012.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7221/2012. Judecătoria... → |
|---|
